Banca Nationala a Romaniei a dat publicității un document care arată modul in care tarile membre ale Uniunii Europene tratează problema plafonării dobânzilor la credite, ca raspuns la proiectul de lege aprobat zilele acestea in Parlament.

Documentul, care are la baza un studiu al Comisiei Europene privind restrictiile ratelor dobanzii precum si nivelul la care acestea sunt plafonate, reliefeaza diferențe considerabile în atitudinea statelor membre UE în ceea ce privește reglementarea prețului creditelor de consum.

Astfel, desi unele state membre au introdus plafoane stricte de rate ale dobânzii, întrucât creditele cu prețuri mari pot agrava situația financiară a consumatorilor și reflecta proasta funcționare a piețelor, în special pentru credite de valoare mică, altele au abordat în general categorii specifice de împrumuturi, pe cand unele au evitat complet plafonarea, plecand de la premisa ca acest lucru va reduce accesul la credit, mai ales pentru persoanele cu mijloace financiare modeste.

Potrivit studiului Comisiei, restricțiile privind ratele de dobândă (interest rate restrictions – IRR) pot imbraca diferite variante, unele avand impact direct asupra  nivelului ratelor de dobândă, altele indirect, in special asupra metodelor de calcul (dobânda anuală efectivă – DAE, dobânda compusă, variabilitate, etc). Studiul a  identificat 14 țări care aplicau plafoane asupra dobânzilor contractuale de stipulat în contracte de credit tipice si alte 13 țări nu aveau astfel de plafoane. 

Astfel, in timp ce in Germania nu există un plafon stabilit prin lege care să limiteze nivelul dobânzii la credite (jurisprudența limiteaza totusi flexibilitatea entităților ce oferă împrumuturi, impunând ca acestea să nu solicite dobânzi mai mari decât dublul ratei medii a pieței), in Spania autoritatile au impus limite doar pentru anumite categorii specifice de împrumuturi: împrumuturi în descoperit de cont și împrumuturi pentru locuințe cu caracter social.

În noiembrie 2017, Congresul Deputaților din Spania, la inițiativa Partidului Popular, a aprobat o propunere prin care a cerut guvernului acestei țări să elaboreze o nouă reglementare care să întărească protecția utilizatorilor de servicii financiare prestate de entități care nu sunt supravegheate de niciun organism oficial, plecand de la faptul că sectorul creditelor private acordate de entități nefinanciare s-a dezvoltat puternic în Spania în anii care au urmat crizei economice.

În Marea Britanie a fost introdus in 2015 un plafon asupra dobânzilor la împrumuturile cu cost ridicat, ce sunt acordate pe termen scurt (“high cost short-term credit – HCSTC”), măsura privind doar un segment al unui sector de creditare relativ marginal (“high-cost credit”), aflat în opoziție cu “mainstream credit”. Autoritatea de protecție a consumatorilor din sectorul financiar (Financial Conduct Autority – FCA) a decis să limiteze prețul împrumuturilor cu cost înalt și pe termen scurt, începând cu data de 1 ianuarie 2015, pentru o perioadă de probă de 2 ani,  în acest sens fiind introduse trei limite: dobânda la împrumuturi nu poate depăși 0,8% pe zi din suma împrumutată, există o limită în privința costurilor în caz de default de 15 lire sterline și limita totală de cost înseamnă că împrumutatul nu va trebui niciodată să ramburseze mai mult de 100% din suma împrumutată.

Un împrumut cu cost înalt pe termen scurt este definit în manualul FCA drept un credit reglementat care are o rată anuala efectivă de cel puțin 100% și trebuie să fie rambursat (sau substanțial rambursat) în termen de un an.

În Franța, legislația privind camăta determină stabilirea de plafoane asupra ratelor de dobândă practicate de instituțiile de credit și societățile de finanțare. Potrivit Codului de Consum, orice împrumut convențional acordat la o rată globală efectivă care depășește, la momentul acordării, cu mai mult de 1/3 rata efectivă medie practicată în cursul trimestrului precedent de către instituțiile de credit pentru operațiuni de aceeași natură ce comportă riscuri similare, constituie un împrumut acordat în condiții de camătă*. Instituțiile de credit nu pot acorda un împrumut cu o rata superioară plafonului privind camăta aplicabil.

Slovacia aplică un sistem obiectiv de control asupra ratelor dobânzii la creditele de consum, dobânda maximă permisă fiind de două ori valoarea dobânzii anuale efective medii la tipul respectiv de credit de consum acordat de instituțiile de credit și sucursalele băncilor straine.

In Slovenia, pentru creditele de consum, plafonul de dobândă este de doua ori dobânda anuală efectivă medie pentru bănci și băncile de economii, publicată de Banca Sloveniei, de doua ori pe an.

Documentul concluzioneaza faptul ca impunerea de restricții asupra dobânzilor la credite reprezintă o problemă complexă, care poate provoca distorsiuni in economie, tarile care au adoptat plafoane utilizand de cele mai multe ori referințe endogene (rate medii ale dobânzilor pieței), foarte puține dintre ele folosind referinte exogene (de ex. rata de referință a băncii centrale). Există țări ce au o rată unică de dobândă, dar cele  mai multe optează pentru stabilirea de rate multiple pentru diferite tipuri de credit, sume împrumutate și scadențe.

* Camăta este un concept relativ care se determină ca exces de costuri peste media pieței

[ajax_load_more post_type=”post” transition=”fade” button_label=”Mai multe articole”]