Valoarea facturilor restante din economia românească a crescut cu peste 3 mld lei în ultimii ani, depăşitnd nivelul de 56,7 miliarde de lei la finalul lui 2015, faţă de 53,4 miliarde lei în 2010 arată un studiu realizat de KeysFin, pe baza datelor oficiale de la Ministerul Finanţelor şi Registrul Comerţului.

Cele mai multe facturi neachitate au peste 1 an (61%), urmate de cele cu întârzieri de peste nouă luni (20%).

Potrivit datelor KeysFin, industria prelucrătoare este domeniul cel mai riscant din acest punct de vedere, cu facturi restante de 12,8 miliarde lei, urmat de comerţ cu 12,7 miliarde de lei şi de sectorul utilităţilor (apă, gaze, curent, energie termică etc.), cu 8,3 miliarde lei la finalul lui 2015. Clasamentul facturilor restante este completat de sectorul construcţiilor, cu facturi neachitate de 7,7 miliarde lei, de agricultură şi de sectorul activităţilor profesionale, ştiinţifice şi tehnice, fiecare cu peste 2 miliarde de lei.

„Din datele statistice rezultă că evoluţia cea mai îngrijorătoare, din perspectiva acumulării de facturi restante, a înregistrat-o sectorul utilităţilor, unde valoarea s-a dublat, de la 3,8 miliarde de lei în 2010 la 8,3 miliarde în 2015. Domeniile în care situaţia nu s-a schimbat în ultimii cinci ani sunt comerţul şi construcţiile, alături de sectorul de hoteluri şi restaurante”, spun experţii de la KeysFin.

Din perspectiva numărului de companii cu facturi restante, cel mai dificil sector este comerţul, unde 27.243 de firme erau într-o astfel de situaţie, domeniu urmat de industria prelucrătoare, cu 9.196 de societăţi, sectorul construcţiilor, cu 8.511 de firme, activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (6.493), transporturi şi depozitare (5.038), hoteluri şi restaurante (4.289).

Din punct de vedere geografic, cele mai multe probleme în privinţa încasării creanţelor şi plăţii datoriilor se înregistrează în zonele în care business-ul nu este foarte dezvoltat, semn că multe dintre firme se finanţează, practic, din rulajul financiar.

Astfel, încasarea creanţelor se realizează cel mai greu în Mehedinţi (210 zile), judeţ urmat de Buzău (198 zile) şi Teleorman (190 de zile). Bucureştiul se află la mijlocul clasamentului, cu 103 zile, în scădere de la 116 zile cât era în urmă cu cinci ani.

În privinţa plăţii datoriilor, situaţia este oarecum similară. În Mehedinţi se plăteşte, în medie, la 388 de zile, perioadă dublă faţă de acum cinci ani. În Hunedoara, datoriile se achită chiar şi mai greu, la 420 de zile, iar în Teleorman la 357 zile. În Capitală, datoriile se plătesc, în medie, la 197 de zile, faţă de de 217 zile în 2014 şi 2010.

Potrivit statisticii, cei mai serioşi oameni de afaceri, din prisma plăţii datoriilor, se află în Argeş, unde media este de 99 de zile, judeţ urmat de Harghita (133) şi Sălaj (135).

Cele mai multe plăţi restante datează de peste un an (34,7 miliarde de lei la finalul lui 2015), urmate de cele peste 90 de zile (11,5 miliarde de lei) şi peste 30 zile (10,6 miliarde de lei). Cel mai riscant domeniu, din acest punct de vedere, este cel al tranzacţiilor imobiliare, unde plăţile ajung chiar şi la 1.159 de zile, iar încasările la 354 de zile.

La polul opus, în rândul domeniilor cu cea bună disciplină financiară se află activităţile de organizări spectacole (47 de zile la încasarea creanţelor şi 130 de zile la plata datoriilor) şi comerţul, cu o medie de 67 de zile la încasarea creanţelor şi 125 de zile la plata datoriilor.

Analiştii companiei arată că, în 2017, situaţia tinde să se agraveze în condiţiile în care, potrivit datelor Băncii Naţionale, valoarea sumelor refuzate la plată a crescut cu 63% în primul trimestru faţă de perioada similară din 2016, de la 863 milioane lei la 1,14 miliarde lei. În anul 2015, valoarea sumelor refuzate la plată avansase cu 7,6%, până la 8,54 miliarde lei, faţă de 7,93 miliarde lei în anul precedent. Datele oficiale arată totodată că, deşi numărul incidentelor de plată a scăzut în ultimii ani, valoarea sumelor a crescut semnificativ, atingând nivelul de 98.000 lei/instrument de plată în 2015, faţă de 69.000 lei în anul 2014.

„Cel mai frecvent motiv de refuz la plată l-a reprezentat lipsa totală sau parţială de disponibil în cont (63% din totalul motivelor de refuz”, spun analiştii de la KeysFin pentru Agerpres.