BET
12729.26
0.48%
BET-TR
22526.25
0.48%
BET-FI
52865.44
-0.73%
BETPlus
1898.92
0.44%
BET-NG
859.39
0.5%
BET-XT
1127.69
0.35%
BET-XT-TR
1994.89
0.35%
BET-BK
2527.9
0.31%
ROTX
27110.96
0.37%

Dezinformarea online. Ce este de făcut? Avem nevoie de un cod de bune practici?

Autor: Financial Market
Timp de citit: 4 minute

În calitate de specialiști în comunicare identificarea provocărilor la adresa clienților noștri trebuie să reprezinte o preocupare constantă. În acest sens evoluțiile recente din domeniu au subliniat nevoia nu doar de a fi proactivi ci și defensivi în contextul noilor tehnologii sociale.

Autor: Francine Jaomiasa, Producător executiv în cadrul World News Media, consultantă în comunicare și relații publice

În primul rând am (re)învățat cu toții cu începere din martie 2018 un nou concept la nivel european, și anume acela al dezinformării, „o serie de informații al căror caracter fals sau înșelător poate fi verificat, care sunt create, prezentate și diseminate pentru a obține un câștig economic sau pentru a induce publicul în eroare în mod deliberat și care pot provoca un prejudiciu public”.

Odată ce acest concept a fost clarificat putem porni la a analiza situația la nivel local și european pentru a vedea cum stăm. În realizarea acestui demers investigativ cel mai recent sondaj Eurobarometru pe această temă (din martie 2018) ne poate oferi o radiografie a stării de fapt, primul pas în creionarea unor posibile soluții.

Astfel, în România 81% dintre respondenți au afirmat că știrile false reprezintă un pericol pentru democrație (față de 83% media UE28). În ceea ce privește importanța surselor media de calitate, respondenții percep mijloacele de informare tradiționale ca fiind cele mai fiabile surse de știri (radioul 66 % față de 70% media UE28, televiziunile 66 %, la fel ca și media UE28 și presa scrisă 45% față de 63 % media UE28).

Sursele online de știri și site-urile care găzduiesc materiale video sunt considerate cele mai puțin fiabile surse de știri, cu o rată de încredere de 37% față de 47% media UE28 și, respectiv, 33% față de 27 % media UE28.

Ceea ce diferențiază România este nivelul mai ridicat de încredere în rețelele sociale și aplicațiile de mesagerie: 39% față de 26% media UE28.

CITESTE SI:  Fake news: fenomenul știrilor false și impactul lor asupra economiei

Acest sondaj trebuie interpretat în cheia unui extrem de important Raport The digital transformation of news media and the rise of disinformation and fake news [Transformarea digitală a știrilor media și ascensiunea dezinformărilor și știrilor false] (Martens et al., 2018) care evidențiază faptul că, deși sondajele arată un nivel mai ridicat de încredere în media tipărită și în trusturile de presă legitime, două treimi dintre consumatori continuă să acceseze știrile prin intermediul platformelor bazate pe algoritmi, cum ar fi motoarele de căutare și agregatoarele de știri, precum și platformele de comunicare socială.

Platformele online de distribuție, prin costurile reduse au permis intrarea pe piață a unui număr mare de furnizori de știri. Această democratizare a accesului s-a făcut adesea prin reducerea atenției acordate calității știrilor și prin utilizarea algoritmilor de transmitere a acestora – știrile false călătoresc mai repede și mai departe pe site-urile social media.

Plecând de la acest specific ar trebui acordată o atenție deosebită mediului online. În acest sens propunerea Comisiei Europene de instituire a unui Cod de bune practici privind dezinformarea este binevenită. Această măsură vizează în principal platformele online care vor trebui „să elaboreze și să aplice un cod comun de bune practici cu scopul de:

– a asigura transparența cu privire la conținutul sponsorizat, în special publicitatea de natură politică, precum și de a limita opțiunile de direcționare pentru publicitatea politică și de a reduce veniturile vectorilor dezinformării;

– a oferi informații mai clare privind funcționarea algoritmilor și a permite verificarea de către terți;

– a permite utilizatorilor să descopere și să acceseze mai ușor diferite surse de știri care reprezintă puncte de vedere alternative;

– a introduce măsuri pentru a identifica și a închide conturile false și pentru a combate problema boților care efectuează operațiuni automate;

– a permite verificatorilor veridicității informațiilor, cercetătorilor și autorităților publice să monitorizeze permanent dezinformarea online;”

Plecând de la cele de mai sus o serie de recomandări pot fi făcute. Prima, și cea mai cinică, ar fi aceea că în calitate de consumator de media nu trebuie să ai încredere în nimeni. A separa faptele de ficțiune în cadrul datelor digitale a devenit din ce în ce mai greu – deseori aceste modificări pot fi făcute fără ca autorii știrilor să realizeze acest lucru. A verifica fiecare informație a devenit astfel un coșmar digital.

Dar fiindcă nu putem trăi într-o stare de continuă neîncredere trebuie să începem să ne pregătim. A avea o minimă educație în domeniul media și al informațiilor devine astfel critică. Capacitatea de a evalua credibilitatea unei informații și a surselor sale devine astfel esențială, fiind adesea prima linie de apărare a noastră dar și a organizațiilor cu care colaborăm.

Trebuie să ne dezvoltăm gândirea critică, cunoașterea și scepticismul necesare pentru a ne menține în stare de alertă. În clipa în care realizăm că datele digitale pot fi modificate și că securitatea cibernetică nu reprezintă un lux inutil putem spune că suntem mai aproape de adevăr.

Se spune că „este nevoie de două persoane pentru a dansa tango”. În cazul dezinformării avem însă nevoie de un întreg grup pentru a rămâne în siguranță întrucât nu doar consumatorii sunt responsabili. O mare responsabilitate o avem și noi cei care creăm, deținem și distribuim aceste informații online pentru a asigura calitatea și integritatea lor. Acum, mai mult ca niciodată, reputația contează în domeniul nostru iar pierderea încrederii ne va afecta pe toți.

Cele de mai sus indică nevoia unei reforme profunde a manierei de a comunica, de a transmite informații, de a face reclamă și nu numai. În calitate de comunicatori nu trebuie să fim intimidați de aceste măsuri. Orice acțiune menită să creeze un mediu online sănătos este și în favoarea noastră și uneori, reglementarea online-ului nu este un lucru rău, dacă rezultatele se constituie într-un plus de încredere și transparență. Chiar dacă costurile pe care acest proces le presupune, costuri care vor fi abordate în postările viitoare, sunt mari, absența lor ne poate costa mult mai mult pe noi toți.