BET
16955.03
0.15%
BET-TR
35179.65
0.15%
BET-FI
60123.32
-0.95%
BETPlus
2501.27
0.14%
BET-NG
1221
0.32%
BET-XT
1445.21
-0.01%
BET-XT-TR
2964.97
-0.01%
BET-BK
3101.2
-0.1%
ROTX
37252.84
0.15%



Cum alegem metoda optimă de evaluare a prețului unei acțiuni?

Autor: Financial Market
Timp de citit: 5 minute

Atunci cand ne-am hotărât să investim pe piața de capital si vrem sa vedem ce actiuni ni se potrivesc, care sunt mai atractive sau, dimpotrivă, sa le ocolim pe cele care nu oferă randamente satisfăcătoare, ar trebui mai întai sa știm sa alegem ce tehnica de evaluare folosim. Multitudinea informatiilor financiare disponibile, sursele inepuizabile la discretia investitorilor, pot confuza cu ușurință pe oricine decide sa investeasca pe bursă.

Din păcate, nu există o metodă ca fiind „cea mai potrivită” pentru fiecare situație. Fiecare actiune este diferită, iar fiecare industrie sau sector are caracteristici unice care pot necesita mai multe metode de evaluare. 

În acest articol, vom explora cele mai comune metode de evaluare și când ar trebui să le folosim. 

Modelele de evaluare absolută încearcă să determine valoarea intrinsecă sau reală a unei investiții bazate numai pe date fundamentale. Analiza datelor fundamentale, înseamnă determinarea unor lucruri precum calculul dividendelor, a fluxul de numerar și rata de creștere a unei societăți fără a lua in considerare alte companii. Modelele de evaluare care se încadrează în această categorie includ modelul de reducere a dividendului (dividend discount model), modelul fluxului de numerar actualizat (discounted cash flow), modelul cu venit rezidual (residual income models) și modelul bazat pe evaluarea activelor.

Spre deosebire de evaluarea absolută, modelele de evaluare relativă, funcționează prin compararea societății în cauză cu alte societăți similare. Această metodă implică calcularea unor multiplii de evaluare, cum ar fi multiplul PER (price to earnings ratio) și compararea acestuia cu multiplii din companii similare. De exemplu, dacă PER-ul societății este mai mic decât cel al unei societăți comparabile, societatea inițială ar putea fi considerată subevaluată. În mod tipic, modelul de evaluare relativă este mult mai ușor și mai rapid de calculat decât metodele de evaluare absolută, motiv pentru care mulți investitori și analiști încep analizele prin această metodă.

CITESTE SI:  Cum investesc în acțiuni?

Să aruncăm o privire asupra unora dintre cele mai populare metode de evaluare disponibile investitorilor și să vedem care este potrivită.

Modelul de reducere a dividendului (dividend discount model sau DDM) este unul dintre cele mai elementare modele de evaluare absolută. Modelul calculează valoarea „reală” a unei societăți pe baza dividendelor pe care aceasta le plătește acționarilor. Justificarea utilizării dividendelor pentru a calcula valoarea unei societăți este aceea că dividendele reprezintă fluxurile efective de numerar care revin acționarului, evaluând astfel valoarea curentă a acestor venituri, ar trebui să ofere informatii cu privire la cât de mult ar trebui să fie pretul acțiunilor. 

In acest sens, primul pas care trebuie facut este să verificăm daca acea companie oferă dividende, iar pentru o companie listată acest lucru este destul de facil, analizand istoricul informatiilor de pe site-ul BVB (www.bvb.ro)

Cel de-al doilea pas este de a determina dacă dividendul este stabil și previzibil, deoarece nu este suficient ca societatea să platească dividende. Companiile care plătesc dividende stabile și previzibile sunt în mod obișnuit companii mature, ce activează în industrii dezvoltate. Aceste tipuri de companii sunt adesea cele mai potrivite pentru metoda de evaluare DDM. De exemplu, mai jos se poate observa evolutia castigului per actiune la o companie X:

Se poate observa cum câștigurile si dividendele pe acțiune continuă să crească an de an, dividendul companiei fiind în concordanță cu tendința de crestere a câștigurilor, care ar trebui să faciliteze determinarea dividendelor pentru perioadele viitoare.

Metoda de reducere a dividendului are la bază tehnica actualizării veniturilor viitoare, care evaluează prețul curent al unei actiuni prin „aducerea” in prezent a valorilor viitoare obtinute din castigurile din dividende. Dacă valoarea obținută prin DDM este mai mare decât prețul de tranzacționare curent al acțiunilor, atunci acea actiune este subevaluata, semn ca poate fi achizionată. Formula DDM pentru determinarea valorii unei actiuni este: Dividend per actiune/(Rata de discount – Rata de crestere a dividendului).

Modelul fluxului de numerar actualizat (Discounted Cash Flow Model sau DCF)

Ce se întâmplă totusi dacă o companie nu plătește dividende sau modelul dividendului său este neregulat? În acest caz, se poate analiza dacă acea companie respectă criteriile de utilizare a modelului fluxului de numerar actualizat. În loc să analizeze dividendele, modelul DCF folosește fluxurile de numerar viitoare actualizate pentru a evalua o companie. Avantajul acestei tehnici este că poate fi utilizată atat pentru firmele care plătesc dividende cat și pentru societățile care nu plătesc dividende.

Modelul DCF are mai multe variante, dar forma cea mai frecvent utilizată este modelul DCF cu două etape. În această formulă, fluxurile de trezorerie sunt în general prognozate pe o perioada de cinci până la zece ani, calculandu-se apoi o valoare terminală care va ține cont de toate fluxurile de numerar dincolo de perioada de prognoză. Deci, prima cerință pentru utilizarea acestui model este ca societatea să aibă fluxuri de numerar previzibile și pozitive. Numai pe baza acestei cerințe se poate observa că multe companii mici cu creștere rapidă și firme care inca nu au atins maturitatea vor fi excluse din cauza cheltuielilor de capital pe care le fac în mod obișnuit aceste companii pentru a se dezvolta.

Un exemplu al evolutiei fluxului de numerar poate fi observat in tabelul de mai jos:

Se poate observa ușor faptul ca această companie a avut un flux de numerar pozitiv în creștere, dar cheltuielile mari pe care compania le are in ultimii doi ani, cu scopul de a se dezvolta, readuc in teritoriu negativ cash flow-ul. Ca urmare, compania are fluxuri de numerar pozitive doar pentru trei din cei șase ani și face extrem de dificilă sau aproape imposibilă determinarea acestora pentru următorii cinci până la zece ani. Astfel, pentru a utiliza cel mai eficient modelul DCF, compania țintă ar trebui să aibă, în general, fluxuri de trezorerie stabile, pozitive și previzibile. Companiile care au fluxurile de numerar ideale potrivite pentru modelul DCF sunt, de obicei, firmele mature care au trecut etapele de creștere.

Alte metode comparabile

Deși primele doua metode (metoda absolută si cea relativă) sunt printre cele mai folosite, mai există si alte căi pentru a putea estima valoarea unei actiuni. Acestea nu încearcă să găsească o valoare intrinsecă pentru o actiune a unei companii ca cele două metode de evaluare anterioare. În schimb, compară multiplii de preț cu un indicator de referință (benchmark) pentru a determina dacă actiunea analizată este relativ subevaluată sau supraevaluată. Această analiză se bazează pe faptul că două active similare ar trebui să aibă acelasi preț de vânzare. Natura intuitivă a acestei metode este unul dintre motivele pentru care este atât de populară.

Motivul pentru care poate fi utilizată în aproape toate circumstanțele se datorează numărului mare de multipli care pot fi utilizați, cum ar fi price earnings ratio sau PER, price to book value sau P/BV, price to sales P/S și multe altele.

Dintre acestea, raportul PER este cel mai frecvent utilizat, deoarece se concentrează asupra câștigurilor companiei, fiind unul dintre factorii principali ai valorii unei investiții. Acesta se poate utiliza în mod obișnuit, dacă societatea este tranzacționată public, deoarece este nevoie atât de prețul acțiunilor, cât și de câștigurile companiei. În al doilea rând, compania ar trebui să genereze câștiguri pozitive deoarece o comparație utilizând un multiplu negativ PER ar fi lipsit de sens. Totodată, calitatea câștigurilor ar trebui să fie puternică, adică n-ar trebui să fie prea volatile, iar practicile contabile utilizate nu ar trebui să denatureze câștigurile raportate.

In final

Nici o metodă de evaluare individuală nu se potrivește in orice situație, dar cunoscând caracteristicile companiei, puteți selecta o metodă care se potrivește cel mai bine. De asemenea, investitorii nu se limitează la utilizarea uneia singure. Adesea, ei fac mai multe evaluări pentru a crea o gamă de valori posibile sau pentru a media toate evaluările într-una singură. Analiza unei actiuni nu inseamnă neapărat alegerea unei metode potrivite de evaluare, ci mai degraba folosirea unui mix de metode care sa conduca la același rezultat.