Secolul XXI vine cu o serie de provocări și noi cerințe de la noile generații și de la sistemele de educație deopotrivă.
Misiunea acestora este acum pregătirea unei generații care se confruntă cu o viteză fără precedent a schimbărilor sociale, economice și tehnologice. În acest sens, formarea de persoane active din punct de vedere social, de lideri ai unei societăți sustenabile, care să fie capabili să se adapteze rapid la schimbări devine principala misiune a oricărui sistem de educație.
În procesul de educație, accentul se mută din zona strict de învățare și de asimilare a unor informații care se perimează rapid, în cea a dezvoltării abilităților sociale (soft skills).
Sistemele clasice de educație s-au concentrat, de-a lungul timpului, doar asupra memorării faptelor prin aplicarea anumitor metode de lucru. Acest model bazat pe livrarea de informații s-a schimbat radical ca urmare a apariției noilor tehnologii care permit accesarea de cunoștințe și informații la un nivel imposibil de imaginat în trecut. În acest context, rolul educației nu mai este acela de a oferi informații, ci de a facilita învățarea.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a identificat un set de 12 abilități necesare pentru pregătirea tinerelor generații pentru viitorul lor profesional în contextul economic din prezent (competențe ale secolului XXI), organizat pe trei grupe:
Prima grupă include aptitudinile de învățare, care sunt cruciale pentru adaptarea la noua piață a muncii și pregătirea copiilor pentru a deveni lideri și persoane responsabile și active social. Acestea sunt:
• gândirea critică – abilitatea de a identifica individual soluții pentru situații complexe
• creativitatea – gândirea în afara cadrelor impuse, un impuls major pentru inovație
• lucrul în echipă – capacitatea de lucra cu alții și de a face compromisuri în numele unui scop comun mai larg
• abilități de comunicare – comunicare eficientă cu diferite tipuri de persoane.
Ceea de-a doua grupă se referă la mai multe tipuri de alfabetizare și analizează modul în care copiii primesc, interpretează și înțeleg volumul de informații la care sunt expuși zilnic, precum și felul în care sunt citite datele și faptele. Un factor cheie în demersul de alfabetizare îl reprezintă selectarea surselor de informare și identificarea știrilor false, care sunt din ce în ce mai prezente în viața noastră. Această categorie include:
• alfabetizarea în procesul de informare
• alfabetizarea în accesarea mass media
• alfabetizarea în tehnologie.
Cea de-a trei grupă include formarea unor aptitudini „de viață”, care cumulează atât caracteristicile personale cât și pe cele profesionale:
• flexibilitatea – abilitatea de a se adapta la un mediu în schimbare
• leadership – capacitatea de a motiva o echipă pentru atingerea unui obiectiv comun
• inițiativa – motivația personală care alimentează dezvoltarea de proiecte, strategii și planuri
• productivitatea – menținerea productivității în ciuda factorilor care distrag; abilitatea de a-și finaliza sarcinile la timp
• Aptitudinile sociale – crearea de relații personale și profesionale care să favorizeze schimbul de idei și experiențe. Acest set de aptitudini va permite copiilor să acumuleze instrumente psihologice importante, care să-i ajute să răspundă cerințelor și contextului prezent.
Canada este una dintre primele țări care și-a adaptat sistemul de educație la concepțiile secolului XXI. Începând cu anul 1994, a implementat o metodologie care dezvoltă complex personalitatea copilului – atât din punct de vedere fizic, cât și intelectual, emoțional sau social, axându-se pe învățarea abilităților cheie pentru o reușita lor în carieră. Motiv pentru care Canada se situează în Top 5 lideri mondiali în educație în domeniile: matematică, știință și alfabetizare, clasându-se înaintea unor țări cu tradiție solidă și îndelungată în educație, precum Marea Britanie sau Franța.
Metodologia canadiană este asimilată de sistemul educațional propus de Maple Bear – sistem disponibil, în curând și în România – care pune la baza procesului educațional descoperirea, colaborarea, experimentarea și rezolvarea problemelor.
Astfel, metodele tradiționale sunt înlocuite cu cele care stimulează gândirea copiilor, încurajându-i să exploreze mediul în care trăiesc și să găsească răspunsuri la provocările zilnice. Iar când aceștia ajung să descopere utilitatea lucrurilor pe care le fac, participă la activități cu plăcere.
Experimentarea presupune acceptarea greșelii, dezvoltarea unui mediu în care orice nereușită este, de fapt, un pas înainte în construirea încredererii în forțele proprii.
Tot o parte importantă a metodologiei aplicată în sistemul Mapple Bear este modul în care cultura educației este transferată de la profesor la elev. Elevii sunt încurajați să se autoeduce, asumându-și responsabilitatea actului de învățare, de la materiile pe care doresc să le studieze, la stabilirea obiectivelor, monitorizarea rezultatelor și la pașii pe care îi au de urmat pe mai departe.
O altă direcție susținută de sistemul Mapple Bear este încurajarea copiilor de a îmbunătăți mediul în care trăiesc, să fie la curent cu concepte care țin tehnologie, mobilitate și migrație, încălzirea globală, noile profesii sau idei. De conștientizarea faptului că nu există doar cetățenie globală, ci că e important, în primul rând, să ne asumăm o cetățenie locală activă.
O educație aliniată la cerințele prezentului și la contextul economic actual poate pregăti tinerele generații pentru integrarea în câmpul muncii și la menținerea unui echilibru mai bun al forței de muncă, astfel încât să răspundă provocărilor secolului XXI.
