Într-o economie de piață, prețurile bunurilor și serviciilor se pot modifica oricând. Unele prețuri cresc, altele scad. Se poate vorbi de inflație atunci când se înregistrează o creștere generalizată a prețurilor bunurilor și serviciilor, nu doar ale unor articole specifice. În consecință, cu un leu se poate cumpăra mai puțin, respectiv un leu valorează mai puțin decât valora anterior.

În anii ’70 și ’80, inflația a înregistrat un nivel ridicat în multe țări europene. Începând cu jumătatea anilor ’90, ratele inflației au scăzut semnificativ datorită pregătirii țărilor pentru lansarea euro și politicii monetare a BCE.

Rata inflației depinde și de cota pe care o deține fiecare produs în volumul mediu al cheltuielilor de consum ale gospodăriilor populației, cu alte cuvinte de „ponderea” acestuia.[emaillocker]

În zona euro, inflația prețurilor de consum este măsurată prin „indicele armonizat al prețurilor de consum”, al cărui acronim, „IAPC”, este adeseori utilizat. Termenul „armonizat” indică faptul că toate statele membre ale Uniunii Europene aplică aceeași metodologie, oferind posibilitatea comparării datelor din diferite state.

La calcularea creșterii medii a prețurilor, se alocă o pondere mai mare prețurilor produselor mai scumpe – cum ar fi electricitatea – decât prețurilor produselor mai ieftine – cum ar fi zahărul. Fiecare gospodărie are propriile obiceiuri de consum: unele dețin un autoturism și consumă carne, altele preferă exclusiv utilizarea mijloacelor de transport în comun sau alimentația vegetariană. Media obiceiurilor de consum ale gospodăriilor populației, luate în ansamblu, determină ponderea pe care diferite produse și servicii o au în măsurarea inflației.

La calcularea inflației, sunt luate în considerare toate bunurile și serviciile care intră în consumul gospodăriilor populației, inclusiv:

– articole zilnice (cum ar fi alimentele, ziarele, benzina);
– bunuri de folosință îndelungată (de exemplu, îmbrăcămintea, calculatoarele personale și mașinile de spălat);
– serviciile (cum ar fi coaforul, asigurările și închirierea de locuințe).

Comparați prețul coșului de consum de la an la an

Toate bunurile și serviciile consumate în gospodăriile populației pe parcursul anului sunt reprezentate de un „coș” de produse. Fiecare produs din acest coș are un preț care poate varia în timp. Rata anuală a inflației este dată de prețul coșului integral într-o anumită lună comparat cu prețul acestuia în aceeași lună a anului precedent.

Potrivit sondajelor de opinie efectuate în rândul consumatorilor, populația are adeseori sentimentul că inflația este mai mare decât o arată indicii prețurilor reale.

Cum se formează percepțiile populației asupra inflației?

În urma efectuării unei serii de studii academice, s-au descoperit următoarele:

1. Se acordă o atenție mai mare prețurilor care cunosc majorări decât celor care sunt stabile ori în scădere – majorările de prețuri ne rămân, de asemenea, mai mult timp în memorie. Tendința noastră este aceea de a lua în seamă mai puțin prețurile stabile sau pe cele în scădere, deși acestea sunt, de asemenea, luate în considerare la calcularea ratei medii a inflației.

2. Cheltuielile mărunte, frecvente sunt mai puternic percepute – în ultimii ani, prețurile unor bunuri și servicii achiziționate în mod frecvent au crescut peste medie. Printre acestea se numără benzina, pâinea și biletele de transport în comun. Adeseori, acordăm o atenție prea mare variațiilor prețurilor acestor articole atunci când ne gândim la inflație, ceea ce ar putea însemna că, în cele din urmă, supraestimăm rata reală a inflației.

3. Cheltuielile efectuate prin debitare directă și mai puțin frecvente sunt mai puțin percepute – o sumă substanțială din bugetul gospodăriei noastre este cheltuită pe bunuri și servicii achiziționate mai rar, cum ar fi mașinile și vacanțele. Există și articole pentru care plata se face adesea prin transfer bancar automat (prin operațiuni de debitare directă sau prin ordine de plată permanente), cum ar fi chiriile pentru locuințe și facturile de telefon. Tendința noastră este de a remarca mai puțin aceste cheltuieli și variațiile prețurilor articolelor astfel achiziționate atunci când ne gândim la inflație.

Inflația reprezintă media unei multitudini de variații ale prețurilor

Inflația „personală” – sau indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC) are la bază un coș mediu de bunuri și servicii. Acest coș mediu este reprezentativ pentru toate gospodăriile populației. Cu toate acestea, s-ar putea ca gospodăriile în care se înregistrează o inflație peste medie să simtă mai acut acest lucru decât cele în care inflația este sub medie.

Exemplu: dacă prețurile benzinei cresc mai mult decât prețurile altor bunuri și servicii, persoanele care folosesc frecvent autoturismul propriu pot „simți” o rată a inflației care este mai mare decât IAPC, cheltuielile acestora cu benzina depășind media. Spre deosebire de acestea, persoanele care folosesc mai rar sau nu folosesc deloc un autoturism propriu înregistrează o rată a inflației „personale” mai scăzută.

Proiecţia inflaţiei anuale a preţurilor IPC. Sursa BNR

Ratele inflației sunt anuale, dar memoria noastră păstrează informații mult mai îndepărtate – IAPC este inclus, de obicei, în rapoarte ca ritm anual de creștere, ceea ce înseamnă că nivelul general al prețurilor pentru o anumită perioadă de timp – de exemplu, ianuarie 2019 – este comparat cu cel din aceeași perioadă a anului anterior – respectiv ianuarie 2018. În formarea percepțiilor personale, populația are în vedere prețurile din anii anteriori.

Pe parcursul unei lungi perioade, tendința prețurilor este de a crește substanțial, chiar și atunci când se înregistrează o rată anuală a inflației scăzută. De exemplu, dacă ritmul anual de creștere a IAPC se situează la nivelul de 2%, după 10 ani nivelul general al prețurilor va fi crescut cu peste 20%.

Variații ale prețurilor comparativ cu variații ale nivelului de calitate – de cele mai multe ori credem că variațiile prețului unui produs înseamnă inflație. Uneori, se produce în același timp și o modificare a calității produsului. Acest aspect este luat în considerare de IAPC prin scăderea variației datorate calității.

Exemplu: este posibil ca prețurile autoturismelor să fi crescut, dar noile modele includ, cel mai adesea, în versiunea standard echipamente care, anterior, erau vândute ca opțiuni suplimentare (cum ar fi sistemele de navigare prin satelit, sistemul de aer condiționat sau airbag-urile). În astfel de cazuri, creșterea prețurilor se datorează în parte unei creșteri a calității, și nu doar inflației. Dacă prețurile autoturismelor au crescut, să zicem, în medie cu 5%, dar creșterea calității reprezintă doar 1%, atunci IAPC va indica o creștere de 4% pentru prețurile la acest produs.

Iata un exemplu de calcul al inflației:

* Inflația măsurată prin prețurile de consum în zona euro este calculată lunar de Eurostat. Indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC) acoperă, în medie, aproximativ 700 de bunuri și servicii, reflectând cheltuielile medii ale gospodăriilor populației din zona euro pentru un coș de produse.

Ce este în neregulă cu inflația ridicată?

Dacă prețurile unui număr mare de articole pe care le achiziționați cresc, vă pierdeți puterea de cumpărare. Cu alte cuvinte, cu banii pe care îi aveți – din venituri și economii – nu mai puteți cumpăra la fel de multe lucruri ca înainte. Aceasta poate conduce la o spirală a creșterii prețurilor. Motivul ar fi acela că, în situația în care totul se scumpește, s-ar putea să îi cereți angajatorului o mărire de salariu.

Este posibil ca angajatorul să reacționeze printr-o creștere a prețurilor companiei pentru a finanța majorările salariale solicitate de personal. Dacă acest fenomen afectează multiple companii, numeroase articole se vor scumpi și mai mult și, astfel, spirala continuă. Pentru dumneavoastră și pentru firme, planificarea economiilor și a investițiilor devine mai dificilă. Cetățenii își pot pierde încrederea în monedă, întrucât aceasta se devalorizează rapid. Acestea sunt doar câteva exemple de efecte colaterale negative ale unor rate ridicate ale inflației.

Concluzie…

Obiectivul principal al BCE este menținerea stabilității prețurilor, ceea ce înseamnă că prețurile ar trebui să nu înregistreze creșteri (inflație) semnificative și că ar trebui, de asemenea, evitate perioadele caracterizate de scăderi continue ale prețurilor (deflație). Explicația ar fi că perioadele îndelungate cu inflație sau deflație excesivă au efecte negative asupra economiei.[/emaillocker]

[ajax_load_more]