BET
16928.98
0.59%
BET-TR
35125.6
0.59%
BET-FI
60700.98
0.95%
BETPlus
2497.77
0.56%
BET-NG
1217.08
0.61%
BET-XT
1445.33
0.66%
BET-XT-TR
2965.22
0.66%
BET-BK
3104.2
0.52%
ROTX
37198.07
0.62%



Scurtă introducere în domeniul Asigurărilor

Autor: Financial Market
Timp de citit: 5 minute

Asigurările sunt o parte importantă a vieții. Fără asigurări, multe aspecte ale societății și economiei zilelor noastre nu ar putea funcționa. 

Industria asigurărilor oferă acoperire pentru riscuri economice, climatice, tehnologice, politice și demografice, permițând, astfel, persoanelor să își desfășoare viața de zi cu zi și companiilor să opereze, să inoveze și să se dezvolte.

Scurtă istorie a asigurărilor

Evoluția asigurărilor este strâns legată de dezvoltarea comerțului pe mare și a asigurărilor maritime, în mod deosebit.

Asigurarea maritimă a fost concepută și s-a născut în Italia, mai precis la Roma. În perioada Evului Mediu, asigurarea maritimă a fost copilul orașelor-state italiene. Prima dovadă a asigurării maritime în Italia datează de la începutul secolului al XIV-lea.

În secolul al XV-lea, oraşul Bruges era unul dintre cele mai importante centre de asigurări maritime. Ulterior, Spania (Barcelona) a început să practice această asigurare, datorită comerțului pe care îl făcea cu Italia. Barcelona a fost primul oraș care a încercat să reglementeze asigurările maritime în Spania, printr-o ordonanță.

În Anglia, se pare că cea mai cunoscută poliță de asigurare maritimă datează din 15 februarie 1613, dar unii cercetători consideră că acestea au existat mult înainte. Arhivele istorice arată o imagine foarte clară a asigurărilor maritime din Londra secolului al XVI-lea. De exemplu, Lombard Street era locul cel mai renumit pentru asigurările maritime, prin obiceiurile, tradițiile și obligațiile contractuale ce se încheiau.

Asigurarea maritimă din secolul al XVI-lea era caracterizată prin absența totală a asigurărilor făcute prin companii de asigurări şi se bazau pe răspunderea personală a celor ce își asumau riscurile. Semne ale evoluției în organizarea pieței asigurărilor au început să apară la sfârșitul secolului al XVI-lea, prin înființarea în 1570 a Bursei Regale (Royal Exchange), care a fost deschisă de Regina Elisabeta în data de 23 iulie 1570. Al doilea pas l-a constituit înființarea Camerei de Asigurări (Chamber of Assurances) în cadrul Bursei Regale, în anul 1576.

Al treilea pas spre uniformizare a fost adoptarea, în 1601, a Legii privind asigurările comerciale – Act Touching Policies Assurances used among merchants, primul act în legislația engleză privind asigurarea maritimă. Legea nu a avut o viață lungă, dar importanța ei este legată de faptul că a fost prima încercare legislativă de a reglementa practica asigurărilor maritime.

Ce este asigurarea?[emaillocker]

Asigurarea reprezintă un transfer de risc. Ea transferă riscul de pierderi financiare ca rezultat al unor evenimente specificate, dar imprevizibile, de la o persoană sau firmă către un asigurător, în schimbul unei prime de asigurare. Astfel, dacă se produce un eveniment specificat, se poate solicita o compensație sau un serviciu de la asigurător (ex. transport pe platformă al autovehiculului avariat, asigurare de mijloc de transport pentru continuarea călătoriei etc.).

Asigurarea este, așadar, un mijloc de reducere a pierderilor ca urmare a incertitudinii. În schimbul cumpărării unei polițe de asigurare pentru o primă mai mică, cunoscută ca valoare, este îndepărtată posibilitatea unei pierderi mai mari. Prin acumularea primelor și evenimentelor asigurate, impactul financiar al unui eveniment, care ar putea fi dezastruos pentru un asigurat, este dispersat într-un grup mai larg.

Asigurarea modernă – deși bazată pe un principiu foarte simplu – este un mecanism extrem de
sofisticat de transfer al riscului, care poate avea multe forme. Asigurarea s-a dezvoltat de-a lungul multor secole. A început cu asigurarea maritimă pură, prin care comercianții au fost de acord să contribuie la pierderea celor care au suferit o daună, după ce aceasta avea loc. Problema cu acest sistem era că el nu transfera complet incertitudinea, deoarece comercianții nu știau niciodată cât vor avea de plătit.

Asigurarea modernă s-a dezvoltat astfel încât asigurații să știe de la început care este valoarea completă a participării lor la daune (adică a primei). Se poate spune că societatea modernă nu ar putea funcționa fără asigurări. Multe activități zilnice pe care le luăm ca atare implică un anumit risc de daună și nu ar putea fi desfășurate dacă nu ar exista asigurările.

CITESTE SI:  Da, probabil ai nevoie de o asigurare de viață si iată de ce!

În general, pentru ca asigurarea să fie economică, este nevoie de un număr mare de riscuri similare. Există anumite condiții preliminare care trebuie să fie îndeplinite pentru ca un anumit lucru să fie asigurabil, iar reglementarea asigurărilor are aici un rol important.

Cum evaluează asiguratorii un risc?

Procesul prin care este evaluat riscul asiguratului poartă denumirea de subscriere. Prima și termenii contractului de asigurare se bazează pe evaluarea nivelului de risc realizată de asigurător. Fiecare persoană sau firmă care dorește să fie asigurată aduce un nivel diferit de risc asigurătorului: o casă de lemn reprezintă un risc mai mare decât una din cărămidă, de exemplu.

Pentru a fi convinși că fiecare asigurat plătește o primă corectă, asigurătorii folosesc o serie de factori de
evaluare pentru a determina nivelul de risc. În general, cu cât riscul este mai ridicat, cu atât prima este mai mare.

Ce este reasigurarea?

La modul simplist, reasigurarea este o asigurare pentru asigurători. Similar cu asigurarea, reasigurarea reduce riscul de pierdere al unui asigurător prin împărțirea riscului cu unul sau mai mulți reasiguratori. Reasigurarea funcționează în general fie prin transferarea unei părți dintr-un risc deosebit de mare care a fost preluat de o companie de asigurare (reasigurarea facultativă), fie prin transferul unei părți a întregului portofoliu (sau clasă) de riscuri (reasigurarea de tip tratat) către un reasigurator, în schimbul unei părți din prima inițială.

În eventualitatea producerii unei daune, reasiguratorul compensează asigurătorul pentru partea sa de risc. Compensația financiară care ar fi impusă în eventualitatea prăbușirii unui avion de linie, de  exemplu, ar putea fi mult prea mare pentru un singur asigurător, de aceea este încheiată o reasigurare pentru a împărți dauna. Mai precis, un anumit nivel de risc poate fi transferat de la un asigurător către un reasigurator.

Ce anume este asigurabil?

Riscul trebuie să poată fi definit și măsurabil din punct de vedere financiar

Asigurarea oferă o compensație financiară în cazul în care se materializează un risc, ori oferă un beneficiu sau serviciu dacă riscul respectiv se produce. Riscul trebuie, așadar, să poată fi complet definit (măsurabil), pentru a înlătura orice dispută în cazul producerii daunei. Trebuie, de asemenea, să se poată pune un preț pe costul pagubei, pentru a putea defini nivelul de compensație necesar.

Dreamstime

Pentru asigurarea auto împotriva furtului, de exemplu, determinarea momentului producerii  evenimentului și care este nivelul compensației daunei se fac relativ simplu. Pentru vătămări corporale suferite într-un accident, deseori nivelul compensației este stabilit de instanțele de judecată. Pentru asigurările de viață, în care pierderile financiare sunt mai puțin evidente, nivelul compensației este specificat în avans.

Riscul trebuie să fie întâmplător și independent

Nu este posibilă asigurarea unui eveniment care se va produce cu siguranță, deoarece acesta nu implică nicio incertitudine, prin urmare nu are loc niciun transfer de risc. Producerea evenimentului asigurat trebuie să fie imprevizibilă (hazard) și să aibă loc absolut din întâmplare, sau cel puțin să fie în afara controlului beneficiarului asigurării.

Evenimentele definite, cum sunt daunele cauzate de uzură sau depreciere, precum și evenimentele produse voluntar și intenționat de asigurat, sau de cineva angajat de asigurat, nu pot fi de obicei asigurate. Asigurările de viață funcționează pe același principiu deoarece, deși decesul este un eveniment sigur, momentul producerii acestuia este necunoscut.

Asiguratul trebuie să aibă un interes asigurabil. Trebuie să existe o relație clară între asigurat și risc. De obicei, acest „interes asigurabil” este stabilit prin proprietate sau printr-o relație directă.

Asigurătorul trebuie să poată calcula o primă corectă pentru risc

Prima percepută asiguratului trebuie să fie justificată din punct de vedere economic. Pe de o parte, asigurătorul trebuie să poată percepe o primă suficientă pentru a-și acoperi daunele viitoare din portofoliul său de riscuri și cheltuielile și, în același timp, să realizeze și profit.

Pe de altă parte, suma încasată pentru a asigura o persoană fizică sau juridică trebuie să fie una pe care asiguratul să vrea (să poată) să o plătească și trebuie să fie substanțial mai redusă decât valoarea asigurată, altfel cumpărarea asigurării nu ar mai avea rost. Acest echilibru este atins cel mai bine pe o piață a asigurărilor deschisă și competitivă.

Probabilitatea producerii riscului trebuie să poată fi calculată

Pentru a calcula o primă corectă, asigurătorul trebuie să poată calcula posibilitatea de producere a riscului. Aceasta presupune calcularea cu un grad destul de mare de exactitate atât a severității medii, cât și a frecvenței medii a riscurilor similare.

Pentru a face acest lucru, este nevoie de analiza unui istoric de daune suficient de mare pentru evenimentul în cauză, în baza propriei experiențe a asigurătorului, a datelor provenite din industrie sau din alte surse.

Trebuie să existe un risc limitat de daune catastrofale

Impactul financiar al daunei nu trebuie să fie într-atât de mare încât asigurătorul să nu aibă capacitatea de a plăti pierderile. Acoperirea se face în general numai pentru despăgubire. Plata făcută ca urmare a producerii unui eveniment asigurat îl despăgubește pe asigurat numai pentru pierderea produsă, asiguratul nu poate profita ca urmare a daunei deoarece acest lucru i-ar putea schimba comportamentul în direcția favorizării producerii riscului. Mai precis, asiguratul sau păgubitul trebuie să fie repuşi în situaţia de dinaintea producerii evenimentului asigurat.

În articolul următor veti regăsi informații despre principalele tipuri de asigurări si beneficiile produselor de asigurare.

Dacă vrei să îți testezi cunoștințele în domeniul asigurărilor, o poți face chiar aici, parcurgând Quiz-ul. Nu uita să împărtășești rezultatele cu prietentii tăi pe Facebook! Succes!

[/emaillocker]


[ajax_load_more]