2. Raportul dintre cerere și ofertă

Economia de piață este puternic influențată de cerere și ofertă. Să luam din nou exemplul pâinii. Să presupunem că oamenii doresc să consume mai multă pâine, adică cererea pentru pâine este ridicată. Asta înseamnă pentru comercianti că sunt indreptatiti, conform legii cerere – oferta, să perceapă un pret mai mare pentru orice pâine vândută, astfel încât să obțină mai mulți bani din transformarea grâului în făină si apoi pâine, decât transformarea grâului in malț, de exemplu (malțul este un produs obținut din boabe de cereale de grâu sau orz încolțite, uscate și măcinate, folosit la fabricarea berii).

Insa, daca mai mulți comercianți încep să produca mai multe produse de panificatie să satisfaca o cerere in crestere, după câteva cicluri de producție, pe piață va exista o oferta mai mare de pâine astfel încât prețurile ar putea să scadă. Dacă între timp si prețul făinii a crescut, pe măsură ce mai mult grau a fost folosit pentru fabricarea făinii, producătorii se vor reorienta să cumpăre grâu acum, dar în scopul fabricării malțului – și așa mai departe.

Trebuie reținut faptul că cererea, ca volum, structura și nivel al cerințelor de consum, se schimbă de la o perioadă sau alta, având, deci, un caracter dinamic. Principalii factori de care depinde dinamica cererii sunt: nevoile, venitul si prețul. Relația dintre cheltuielile de consum și venit a fost analizată înca din sec al XIX-lea pentru prima dată, de către E. Engel și poartă denumirea de „curba lui Engel”.

Cercetând bugetele de familie din mai multe țări, acesta a desprins concluzia potrivit căreia importanța relativă a diferitelor cheltuieli de consum în raport cu venitul se modifică diferit. Astfel, s-a observat, că atunci când venitul crește, ponderea cheltuielilor pentru alimente scade, ponderea cheltuielilor pentru îmbrăcăminte și locuință este relativ constantă, iar ponderea cheltuielilor pentru servicii (educație, cultură etc.) crește. Cererea se află deci în raport invers proporțional fata de preț: când prețul crește, cererea scade, deoarece la un venit dat posibilitatea de cumpărare se micșorează; când prețul scade, cererea crește.

3. Costurile și beneficiile

Conceptul de costuri și beneficii cuprinde o arie largă in teoria economică și are legătură cu așteptările și alegerile raționale. În orice situație, este foarte probabil ca oamenii să facă alegerea cea mai avantajoasă pentru ei, cu cel mai mic cost – sau, altfel spus, alegerea care oferă mai multe beneficii decât costuri.

Intorcându-ne la exemplul pâinii: în cazul în care cererea este ridicată, fabricile vor angaja mai mulți oameni pentru a face față unei cereri in crestere, dar numai dacă prețul de vânzare și volumul vânzărilor vor justifica costurile suplimentare ale salarizării și materialele necesare pentru prepararea mai multor produse, urmarind practic maximizarea beneficiului.

Deși oamenii sunt, în general, raționali, există totuși mulți factori care ne pot perturba propria decizie, publicitatea fiind un concept cu care toată lumea este familiarizată. O reclamă poate influenta decisiv centrul emoțional al creierului și poate face alte trucuri inteligente pentru a ne păcăli să supraestimăm beneficiile unui anumit produs. Chiar Adam Smith, supranumit părintele economiei moderne, a derivat multe dintre teoriile sale de pionierat în jurul analizei costurilor și beneficiilor, inclusiv promovarea comerțului liber într-un moment în care guvernele controlau majoritatea intereselor comerciale.

Pe de altă parte, preţul unui produs sau serviciu este un echivalent monetar al valorii sale intrinseci. Preţul este de fapt rezultatul interacţiunii dintre cerere şi ofertă, acesta fiind privit in mod diferit de către cumpărător şi producător. Daca pentru cumpărător preţul reprezintă atât contravaloarea unei achiziţii (suma de bani pe care este dispus să o plătească), cât şi o măsură a aşteptărilor oferită de beneficiile produsului, pentru producător preţul înseamnă acoperirea cheltuielilor şi obţinerea unui profit. Dar înainte ca un producător să se gândească la profitul obţinut în urma vânzării de produse, acesta trebuie să ia în considerare şi valoarea creată pentru clienţi, dar şi cât sunt dispuşi aceştia să ofere.

Sintetizand…

Teoria economică are in centrul atentiei bunurile si serviciile care se produc intr-o anumită perioadă, precum si resursele necesare implicate. Astfel economia mai este numită și știința socială care scoate la iveală alegerile pe care le facem. Aceste alegeri sunt determinate de costurile și beneficiile care influențează decizia, conducând totodată la un sistem dinamic al pieței, în care alegerile se desfășoară prin intermediul raportului cerere – ofertă.

La nivel personal însă, raritatea/insuficiența bunurilor înseamnă că trebuie să facem alegeri bazate atât pe stimulentele primite cât și pe costurile și beneficiile produselor consumate. În mod alternativ, raritatea implică faptul că nu toate dintre scopurile noastre pot fi atinse în același timp, astfel încât trebuie să facem compromisuri sau chiar schimburi între bunurile si serviciile consumate.

* Berea de grâu are o istorie lungă, datorită faptului că în compoziția sa în jur de jumătate din malțul de orz este înlocuit cu malț de grâu, cele două cereale fiind cultivate în același areal. În fapt, utilizarea grâului pentru producerea de bere a fost unul dintre motivele pentru care a apărut Reinheitsgebot, mai degrabă ca măsură de protecție a stocurilor de grâne pentru pâine, decât ca regulă de calitate a berii, așa cum este percepută astăzi. Berea de grâu este asociată cu zona de sud a Germaniei (Bayer), deși specialități faimoase de bere de grâu au fost create și în Belgia. Astăzi se produce practic oriunde acolo unde se produce berea artizanală.