Dat fiind că tehnologia oferă noilor operatori economici modalități mai bune și mai ieftine de a concura pentru activitatea bancară, poziția dominantă a băncilor ar putea fi contestată. Într-adevăr, deja vedem perturbări ale pieței serviciilor financiare.

În prima jumătate a anului 2018, investițiile globale în fintech au atins 57,9 miliarde de dolari în 875 de contracte, o creștere semnificativă față de cele 38,1 miliarde de dolari investite în întregul an în 2017.

Perioada de timp pentru adoptarea diverselor inovații bancare, cum ar fi serviciile bancare online sau mobile, devine tot mai scurtă și mai scurtă. Mulți consumatori trec la comerțul electronic, iar mai multe plăți prin e-commerce se fac cu telefoane mobile. Consumatorii se așteaptă la servicii paneuropene sigure, eficiente și ușor de utilizat.

Fintech-ul însă nu este deloc un termen nou… Tehnologia financiară a aparut o dată cu industria serviciilor financiare în sine.

Telegraful și cablul transatlantic destinat în 1866 pentru a conecta America de Nord și Europa reprezintă un exemplu clar in acest sens. Acea tehnologie a furnizat infrastructura pentru prima epocă a globalizării financiare majore la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Și inovațiile, cum ar fi bancomatele, cardurile de credit, plățile electronice și serviciile bancare disponibile prin intermendiul internetului, au schimbat fiecare chipul modern al serviciilor bancare.

Dar acum intrăm în faza următoare a erei digitale, când combinația de telecomunicații noi, analize de date de mari dimensiuni, criptografie și tehnologii de învățare mecanică au potențialul de a schimba întreaga industrie bancară într-un mod mai rapid și mai disruptiv decât oricând.

Până în prezent, autoritățile de reglementare au tolerat sau chiar au facilitat aceste evoluții. În UE, de exemplu, revizuirea Directivei privind serviciile de plată (PSD2) urmărește stimularea inovării și sporirea concurenței prin obligarea băncilor la schimbul de informații privind conturile clientilor (si tranzactiile aferente).

Dar, în măsura în care fintech-urile oferă servicii bancare de bază, autoritățile de reglementare și bancherii trebuie să-și monitorizeze activitățile pentru a urmari atent riscul de migrație al clientilor.

Creditul Fintech

Companiile Fintech s-au mutat acum în servicii bancare de bază, inclusiv în domeniul creditării. În prezent, creditul fintech reprezintă doar o fracțiune foarte mică din creditul global, însă crește rapid și ar putea deveni mai dominant în anumite segmente de piață. În Statele Unite, de exemplu, 36% din împrumuturile personale negarantate au fost emise de companii fintech în 2017.

„Fintech” este adesea asociat cu start-up-uri mici – firme inovative din punct de vedere tehnologic cu modele de afaceri agile. Însă pe piață intră, de asemenea, companii de tehnologie uriașe, active la nivel global, așa-numitele companii de tehnologie de vârf. Aceste companii au un avantaj competitiv, deoarece pot utiliza rețelele de clienți existente și cantități uriașe de date proprietare pentru a furniza servicii financiare. În plus, bilanțurile lor enorme îi conferă capacitatea financiară de a gestiona riscurile de credit pe scară largă din punct de vedere economic.[emaillocker]

Aceste avantaje comparative ale companiilor mari de tehnologie ar putea, în principiu, genera beneficii majore pentru clienți. Prin utilizarea algoritmilor predictivi, a învățării mecanizate (machine learning) și a unei game mai largi de date, disponibilă din cheltuielile efectuate online de catre acestia sau din datele oferite de rețelele sociale, de exemplu, aceste companii tehnologice ar putea deveni mai eficiente la împrumuturi decât băncile tradiționale.

În plus, dacă tehnologia de vârf poate accelera procesarea cererii de credite, poate reduce costurile tranzacțiilor și poate îmbunătăți evaluările riscului de credit, ar putea crește gradul general de concurență pe piețele de credit.

Odată cu creșterea cotei de piață, aceste companii ar putea contribui la diversificarea surselor de creditare către economie, stimulând astfel investițiile și creșterea economică.

Cu toate acestea, aceste companii mari de tehnologie sunt, în general, mai puțin motivate de rentabilitatea activității lor de creditare și mai mult prin accesul la datele care le permit să vândă produse și servicii peste și peste activitățile lor financiare.

Prin urmare, nu putem exclude unele efecte secundare negative. Nu numai companiile mari de tehnologie ar putea crește concentrația pieței prin exploatarea externalităților rețelei, ci și ar putea crea noi riscuri.

De exemplu, riscurile ar putea apărea din modelele de finanțare a tehnicilor mari, care folosesc adesea un amestec de investitori interni și externi pentru finanțarea împrumuturilor sau „reambalarea” și vânzarea acestora unor investitori terți. Astfel de modele originare-distribuite pot conduce la asimetrii de informare, probleme de stimulare și instabilitate financiară – cum am învățat dureros de la creditarea ipotecară care a condus la criza subprime.

Un alt tip de fintech este așa-numitul creditor peer-to-peer, care oferă servicii de credit într-un mod fundamental diferit față de bănci, prin faptul că serviciile sunt necondiționate. Platformele electronice se potrivesc în mod obișnuit cu debitorii și investitorii, fără a-și asuma riscurile bilanțului și generează venituri din taxe, și nu dobânzi nete.

Inovarea tehnologică poate permite platformelor de creditare să devină mai eficiente și mai bine orientate în ceea ce privește modul în care acestea intermediază între debitori și creditori și astfel pun presiuni asupra băncilor existente. Cu toate acestea, putem susține că, până când platformele de creditare pot reproduce beneficiile intermedierii, acestea nu vor contesta în mod semnificativ rolul băncilor în economie. Sunt două motive principale pentru acest lucru:

• Platformele de creditare nu sunt capabile să realizeze o transformare a lichidităților pe o scară semnificativă – adică să ofere servicii de lichiditate pe termen scurt pentru deponenți și împrumuturi pe termen lung pentru debitori.

•Platformele de creditare sunt mai puțin rezistente în timpul șocurilor, fiind mai predispuse la înghețarea fondurilor și la fluctuațiile apetitului pentru riscul de credit decât la bănci, deoarece în acest stadiu sunt mici și nu sunt diversificate.

De asemenea, băncile au atât depozite garantate, care conțin depuneri de depozite, cât și niveluri mai mari de capital, care susțin creditarea în timpul crizelor.

Din aceste motive, este puțin probabil ca platformele de creditare să amenințe poziția băncilor pe piața creditelor. Totuși, aceste evoluții ar trebui monitorizate continuu.

Fintech-urile schimbă și peisajul plăților

Fintech-urile au avut un impact mai pronunțat pe piața plăților, deoarece firmele și-au extins prezența în activități non-capital intensive, cum ar fi transferurile transfrontaliere, micro-plățile și plățile prin carduri, deoarece acestea sunt zonele în care operatorii actuali au acumulat cele mai mari neajunsuri, ceea ce duce adesea la produse ineficiente și supraevaluate.

Într-un sondaj al Autorității Bancare Europene (EBA), majoritatea băncilor existente au indicat că plățile reprezintă zona de afaceri cea mai afectată de concurența fintech, erodând veniturile din comisioane.

Ca răspuns, multe bănci au început să-și adapteze strategiile prin investiții mai mari în tehnologie și prin parteneriate cu fintech-uri. Competiția este binevenită și poate aduce beneficii sociale de durată clienților în ceea ce privește creșterea eficienței, atentia sporită asupra clientului și sisteme de plăți mai flexibile.

Dar rolul lor este să asigure nu numai eficiența, ci și siguranța. Trebuie avut în vedere faptul că se pot acumula riscuri în sectorul nereglementat, care ar putea afecta securitatea plăților.

Interesele clienților trebuie luate în considerare. Aceasta include protecția consumatorilor și cerințele prudențiale pentru a apăra fondurile clienților. Dar aceste preocupări nu trebuie confundate cu pretextele pentru a asigura un interes investit și pentru a inhiba inovația.

De asemenea, deși este de dorit ca furnizorii puternici de servicii de plată din Europa să fie mai puțin expuși jurisdicției extrateritoriale, nu ar trebui folosite măsuri protecționiste pentru a favoriza bancile tradiționale de presiunile pieței. Dimpotrivă, ar trebui să rămâna la dispoziția actorilor globali pentru a stimula concurența. De fapt, industria în sine ar trebui să abordeze obstacolele care împiedică apariția actorilor europeni.

Scenarii pentru viitor

Odată cu desfășurarea concurenței dintre băncile tradiționale și actorii noi de pe piata, sistemul financiar ar putea deveni mai divers și mai competitiv. Dar ar putea deveni și mai concentrată și ar putea apărea noi riscuri pentru stabilitatea financiară.

Două scenarii extreme pentru viitor sunt posibile, ambele au implicații de reglementare:

1. În primul scenariu, băncile se ridică la provocarea digitală prin modernizarea sistemelor tehnologice și prin colaborarea cu fintech-uri. Există semne ale acestui fapt, deoarece cheltuielile IT ale băncilor globale au crescut la 250 miliarde USD în 2017, de la 180 miliarde USD în 2013.

În acest scenariu, băncile folosesc tehnologia pentru a-și îmbunătăți produsele, serviciile și operațiunile, permițându-le să își păstreze relațiile cu clienții și serviciile bancare de bază. Riscurile la adresa stabilității financiare ar fi destul de scăzute, deoarece furnizarea de servicii financiare ar rămâne în mare măsură subordonată regimului prudențial existent.

2. În al doilea scenariu, băncile nu reușesc să furnizeze serviciile financiare digitale solicitate de clienți. Noutăți, inovare rapidă si firme mari de tehnologie cu rețele importante de clienți, ar ajunge să domine piața – cu toate riscurile prezentate mai sus.

Evident, realitatea este mult mai complexă decât această distincție binară a scenariilor extreme. Și gama de modele de afaceri ale băncilor mari sau mici, re-prioritizarea și mutualizarea anumitor servicii nu pot fi captate de astfel de modele.

Într-adevăr, unele servicii bancare tradiționale ar putea trece in zone mai puțin reglementate ale sistemului financiar. Dar, în acelasi timp, stoparea anumitor servicii în numele stabilității financiare ar putea dăuna inovării și ar putea împiedica creșterea numărului de companii de tehnologie.

Cu siguranță trebuie monitorizate îndeaproape evoluțiile și ajustate reglementările ici-colo unde este necesar pentru a ne asigura că serviciile financiare rămân sigure și sănătoase.

Dar concurența – mentiona economistul austriac Friedrich August von Hayek – este o procedură de descoperire și depinde de verdictul piețelor care decid care produs sau serviciu reprezintă soluția optimă. Prin urmare, legislația și reglementarea ar trebui să asigure condiții echitabile pentru toți actorii de pe piață, atât operatorii actuali, cât și noii operatori.[/emaillocker]

[ajax_load_more]