Tocmai a căzut al cinsprezecelea guvern postdecembrist. Acum ne pregătim pentru al șaisprezecelea. Ca in orice situatie de acest gen, primim un nou program de guvernare.

„Programul este o lectură tonică. Mustește de optimism. Ne oferă oportunitatea de a ne imagina lucruri la care nu mai speram de ceva vreme. De exemplu autostrazile. Ne putem (re)imagina o țară ca afară, cu infrastructura dezvoltată, cu timpi de deplasare minimali…Si exemplele abundă, pe masură ce intorci pagina după pagina, fie ca vorbim despre economie, educatie, sanatate sau pensii.

Pe piata de capital orice program de guvernare promite listari. Ca atare, avem din nou promisă listarea Hidroelectrica si Aeroporturi Bucuresti, in calitate de obiectiv al principalelor directii de politici economice si bugetare ale viitorul guvern. Pare că fiecare guvern consideră, cel putin la nivel formal, ca sprijinul pentru piața de capital autohtona ar fi una dintre prioritati,” afirmă Alin Brendea, Director Adjunct, Prime Transaction.

Acest gen de abordare produce sperante de dezvoltare pentru sectorul pieței de capital, speranțe care cu obstinență sunt infirmate. Valoarea medie tranzactionată la Bursa de Valori Bucuresti este la nivelul celei din 2006, numarul de investitori activi a scazut cu circa 40% in 8 ani.

Numarul de emitenti listați sau numarul de intermediari este in scădere semnificativă. Este o piață care nu isi gasește inca locul in economia romaneasca.

Teoretic, un instrument principal pentru finanțarea economiei românesti, in special a celei private si a ideilor curajoase de business. In realitate, un loc unde acțiunile rezultate in urma unor proiecte legislative, cum ar fi privatizarea companiilor de stat din anii 90 (PPM) sau cele cateva listari ulterioare ale companiilor de stat se acumuleaza spre zona investitorilor institutionali creati tot prin diverse diverse proiecte legislative (SIF-uri, FP, fonduri de pensii obligatiorii).

Nu măsuri punctuale reprezintă soluția unei piețe funcționale, ci ajustarea mediului in care piața bursieră se dezvoltă. Din acest punct de vedere, un program de guvernare care ar aborda in termeni realiști sectorul bursier ar trebui să atingă cel putin patru puncte esentiale.

1. Tranzacționarea a 20% din emisiunile de titluri de stat pe piața bursieră internă.

Dacă statul continuă să accepte ca unică, piața de imprumut piața bancară, atunci bursa va mentine un handicap sever in fața potențialilor investitori.

Piata bursiera ar putea crea contactul liber si direct intre posesorii de capital (fie ei persoane fizice sau juridice) si statul in calitatea sa de cel mai mare si mai darnic imprumutat. Fără intermediari, fară lipsă de transparență. Vanzarea periodica a titlurilor de stat pe bursă ar stimula investitorii si ar constitui un etalon al nivelul real la care statul s-ar putea imprumuta;

2. Incurajarea deținerii unui cont de investiții ca alternativă de economisire pe termen lung.

Lipsa culturii financiare in Romania este o constantă a sondajelor realizate de institutiile de specialitate internationale. Pe de alta parte dependența reală, dar si culturală, față de pensia de stat este una foarte mare in Romania.

Un cont de investitii, incurajat fiscal de catre stat, ar fi solutia pentru ca mai mulți romani sa se implice in piața de capital in calitate de investitori si să-și asigure, prin propria activitate, securitatea financiară.

SUA sau Marea Britanie, de exemplu, fac, de zeci de ani, lucrul acesta si il fac cu succes. Fară o patură foarte largă a investitorilor de retail, orice plan sau strategie in domeniu nu are șanse să fie un demers cu impact;

3. Sprijinirea emitenților listați.

Transparența este un act deseori mimat in societatea românească. Emitenții listati isi asumă exercițiul transparenței de o maniera completă. Mii de investitori au acces la multe tipuri de informatii. In astfel de societăți gradul de conformare legislativă si de guvernanță corporativă tinde spre maxim. Devin vectori de creștere economică, de corectitudine fiscală si repere pentru sectoarele lor de activitate. Statul este unul dintre principali beneficiari al acestor comportamente si ar putea facilita fiscal (si nu numai) drumul emitentilor spre cota Bursei.

4. Design legislativ adecvat.

In acest moment trăim, pe piata bursiera, paradoxul aplicarii unui cadru legislativ croit dupa calapodul industriilor financiare puternic dezvoltate din UE pe o piață care, oricum am incerca să o privim, este departe de standardul de dezvoltare vest-european.

Deși există statuat un principiu al proportionalitatii la nivelul UE, acesta nu este aplicat in cazul României. Rezultă o piață de capital suprareglementată, unde excesul de reglementare ajunge să îngrădească accesul clienților mici la piață. Costurile imense de reglementare, inutile in foarte multe situatii, reprezintă o piatră de moară pe care, se pare, doar nivelul politic isi poate asuma să o indepărteze.

Un guvern ar trebui să faciliteze dezvoltarea unor sectoare economice prin măsuri care să țintească mediul in care acele sectoare evoluează. Măsuri cum sunt cele propuse mai sus ar contribui la un astfel de cadru, prin care să fie activat un motor de creștere economică care nu a fost niciodată folosit la potențialul său real in România.

Articol scris de Alin Brendea, Director Prime Transaction. Articolul initial a apărut aici.

Foto credit: www.gov.ro

[ajax_load_more]