BET
8430.5
-1.1%
BET-TR
12294.18
-1.1%
BET-FI
36314.77
-0.98%
BETPlus
1260.14
-1.06%
BET-NG
697.09
-1.35%
BET-XT
767.07
-1.11%
BET-XT-TR
1131.85
-1.1%
BET-BK
1601.17
-0.9%
ROTX
17414.73
-1.13%

Importanța Politicii Agricole Comune și necesitatea asigurării unei finanțări adecvate post Brexit. Implicații pentru România

Autor: Financial Market
Timp de citit: 4 minute

Politica Agricolă Comună (PAC) după Brexit și Acordul de la Paris. Reflecții preliminare în contextul negocierilor pentru CFM post-2020. Implicații pentru România

Autor: Aurelia-Ioana Chereji – consultant fonduri europene pentru agricultură și evaluator ANEVAR

A devenit un truism în România (sper!) să vorbim despre importanța PAC și despre necesitatea asigurării unei finanțări adecvate post-2020 pentru acest domeniu vital. Această dezbatere națională vine pe fondul unor probleme structurale identificate, pentru perioada 2014 – 2020, care țin de construcția PAC ca atare la nivel european și anume un cadru „mai puțin potrivit statelor din Europa Centrală și de Est (în special Bulgaria și România, cu o agricultură fragmentată și un număr ridicat de ferme de mici dimensiuni și puține exploatații de dimensiuni mari), dar și de obstacole inerente unei defectuoase administrări interne.” (Albu et al, 2018)

Am avut și avem în continuare în România un procentaj ridicat al populației implicate în agricultură (aproape un sfert din populația activă), cuplat cu un număr mare de exploatații agricole de dimensiuni mici și mijlocii la care se adaugă o populație îmbătrânită. Se ridică astfel în fața noastră o problemă deosebit de complexă, cu efecte atât economice cât și sociale deosebite, care va trebui gestionată în contextul unei reformări a PAC generate de Brexit și de Acordul de la Paris privind schimbările climatice.

O primă cauză care a stat la baza discuțiilor privind reformarea PAC a fost Acordul de la Paris privind Schimbările Climatice (2015) ale cărui implicații sunt încă într-o fază preliminară de analiză în țara noastră. O serie de studii realizate la nivelul instituțiilor europene au reliefat absența unei agende clare privind decarbonizarea respectiv a unor ținte clare de reducere a emisiilor poluante.

Pe acest fond au fost formulate o serie de recomandări care ar putea viza adoptarea unor măsuri care să țintească consumului sporit de carne și produse lactate sau măsuri care să vizeze combaterea risipei alimentare respectiv o nouă proiectare a unor instrumente specifice PAC, măsuri încă insuficient explicate (Hart et al, 2017).

Această dezbatere care părea să aibă un impact relativ minor asupra finanțării PAC a fost potențată de începutul dezbaterii privind viitorul UE cu 27 de state, fără Marea Britanie, dezbatere generată de Brexit și marcată de presiunile asupra bugetului PAC „în special având în vedere că Brexitul va duce la scăderea bugetului UE cu 13 miliarde EUR anual după 2020” (Massot, 2018).

Acest impact a fost imediat și vizibil în scenariile lansate de Comisia Europeană privind viitorul bugetului UE în care în 4 scenarii din 5 bugetul alocat agriculturii va scădea și doar în Scenariul 5 –Mult mai mult, împreună acesta va crește (Document de reflecție asupra viitorului finanțelor UE, 2017).

În acest context merită menționată Comunicarea CE, intitulată „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”, publicată la 29 noiembrie 2017 [COM(2017)0713] care prezintă rezultatul sublimat al dezbaterilor de până în acel moment.

Plecând de la constrângerile bugetare deja enunțate, Comunicarea CE vine cu o primă veste bună – menținerea plăților directe dar în condițiile unei reechilibrări a sprijinului oferit.

CITESTE SI:  Investitorii în acțiuni listate la Bursa de Valori București vor primi dividende la finalul anului

Este subliniată necesitatea sporirii investițiilor în „restructurarea, modernizarea, inovarea și diversificarea fermelor” la care se adaugă o serie de considerente impuse de dezvoltarea noilor tehnologii „adoptarea de noi tehnologii și oportunități bazate pe soluții digitale, precum agricultura de precizie, utilizarea volumelor mari de date și energiile curate, în scopul de a se ameliora caracterul sustenabil, competitivitatea și reziliența fermelor individuale, inclusiv la efectele negative ale schimbărilor climatice” care vor afecta în cazul României în mod direct populația implicată în agricultură. Accentul pus pe „agricultura inteligentă” va duce pe termen mediu și lung la un impact profund asupra sistemului agricol cu efecte încă greu de cuantificat asupra României.

De asemenea noile finanțări vor fi condiționate de respectarea condițiilor de mediu – „adoptarea de către aceștia (fermieri. n.a.) a unor practici favorabile mediului și climei”, rezultatul final fiind unul pozitiv în opinia CE. „Această abordare va duce la simplificare: un strat de cerințe privind plățile directe, un set unic de norme de gestionare și control și o reducere a sarcinii administrative care îi revine statului membru și fermierului.”

Ce are România de făcut? Ținând seama de cele de mai sus și de evoluțiile pe plan european se impune în primul rând o implicare activă în negocierile la nivel european. Este demnă de salutat intenția declarată a statului român ca în cadrul procesului de negociere pentru Brexit să încercăm să salvgardăm bugetul pentru PAC din actualul cadru financiar multianual – „salvgardarea prevederilor bugetare europene aferente Politicii de Coeziune şi Politicii Agricole Comune corespunzătoare Cadrul financiar multianual (CFM) al UE 2014 – 2020” (Memorandum din 27 martie 2017) dar lucrurile nu trebuie să rămână în acest stadiu.

România va trebui să adopte o poziție pro-activă în cadrul viitoarelor negocieri pentru CFM post-2020 pentru a obține menținerea actualelor fonduri alocate.

Va trebui să începem o campanie activă de lobby în vederea menținerii coeziunii regionale pe acest subiect. Se impune astfel o acțiune coordonată pe mai multe paliere. La nivel individual, experții naționali în domeniu pot participa în nume propriu sau instituțional la dezbaterile publice inițiate de instituțiile europene contribuind cu puncte de vedere sectoriale bine fundamentate, care țin seama de interesul sectorial și național.

Se impune un amplu proces de cartografiere a resurselor umane din domeniu și a experților români de la Bruxelles care pot interveni în discuțiile la nivel european. Prezența activă și coordonată în dezbaterile relevante, publicarea de materiale de informare în limbi de circulație internațională, susținerea prin diverse programe de finanțare națională a cercetării în domeniu și a publicării pot duce la promovarea unui scenariu favorabil României.

Totuși problema PAC rămâne și unica soluție pe termen lung va fi o reformă a sistemului agricol din România și o evoluție graduală către o „agricultură inteligentă” capabilă să garanteze bunăstarea celor din sectorul agricol și protejarea intereselor naționale.„România are nevoie de o politică pe termen lung, care să facă clare direcțiile de dezvoltare ale agriculturii pe acest orizont de timp și să ofere stabilitate, care să o decupleze de influența aspectelor climatice.” (Albu et al, 2018)