BET
9026.02
0.07%
BET-TR
15037.95
0.07%
BET-FI
42211.63
-0.73%
BETPlus
1352
0.06%
BET-NG
660.13
-0.32%
BET-XT
812.67
-0.06%
BET-XT-TR
1360.99
-0.06%
BET-BK
1715.21
-0.17%
ROTX
18273.72
0.1%

Alin Brendea, Prime Transaction: Depozitul bancar devine doar o cale spre a nu pierde mult, nu spre a capitaliza resursele financiare economisite

Autor: Financial Market
Timp de citit: 3 minute

La inceputul acestui an bursele completaseră un ciclu de 10 ani de crestere. Pietele erau la maxime, multe dintre ele stabilind unele noi, dupa primele saptămâni de tranzactionare din noul an.

Exista o discutie apasată privind posibilele, chiar dezirabilele, corecții ale unui ciclu atat de amplu de crestere, însa un motiv solid părea să lipsească. Evaluarile inalte, profiturile nemarcate, stimularea monetară in exces, populismul clasei politice, Brexit, etc erau motive invocate – insa nici unul suficient de puternic pentru a marca pe grafice punctul de inflexiune…

Însă, aparitia crizei sanitare sub forma noului virus SARS-CoV-2 a fost acel motiv de negăsit. Reactia pietelor a fost una de o volatilitate extremă. O astfel de motivație de scădere atât de brutal afirmată, greu de anticipat, greu de controlat părea ca, inevitabil, va corecta cresterea celor zece ani si va aduce cotațiile bursiere la niveluri mult mai joase.

Acum, dupa opt luni de la declansarea epidemiei de COVID-19, majoritatea pietelor sunt iarăți aproape de zona de maxime. Altele, cum este piata americană au stabilit deja unele noi. Unde a disparut frica, ce impinge investitorii spre reasumarea masivă de riscuri intr-un timp atât de redus?

Ceea ce s-a intamplat dupa criza financiară din 2008 sau ca raspuns la această criză poate fi privit si ca o rearanjare a echilibrului piețelor financiare. Starea de echilibru (spre care ținteau aceste piețe) provenea dinspre un mecanism ce a parut imuabil ani de zile.

Capitalul era protejat prin actiunea băncilor centrale care tinteau o inflație mică (in jurul a 2-3%) si care prin politica monetară reglau rata la care acest capital era retribuit. Capitalul economisit producea o anumita rentă, mai mare sau mai mică dupa cum erau condițiile monetare al vremurilor, insă, in orice caz el macar isi conserva valoarea prin grija băncilor centrale.

Renta cuvenita capitalului provenea din limitarea sa. Capitalul era generat din plus-valoarea creată in economie si era economisit pentru a fi imprumutat altora. Această paradigmă a fost schimbata in 2008-2009. Amploarea acelei crize si frica de asumare a efectelor ei a necesitat o solutie “exceptională”. Si anume: capitalul creat artificial.

Aceasta solutie s-a insinuat in discursul public, iar apelul la ea a fost si este o tentație de neoprit. Banii creați de băncile centrale sau de alte institutii care pot securiza increderea publică inunda economia, iar canalele prin care această lichiditate se plimba sunt trasate de catre guverne, adică de catre politicieni.

Apariția capitalului artificial a impus o fugă spre activele de risc. Orice activ legat de cash tinde să se deprecieze. Ca atare am asistat la un lung trend de scădere a dobanzilor bancare, pana cand au ajuns in zona negativă, si la un lung trend de creștere a activelor bursiere.

CITESTE SI:  Asociația CFA România: Doar 4 din 10 români sunt independenți financiar

Anul curent a consacrat, pe deplin, doctrina economică a banilor creati pentru a sustine economia in orice scenariu si cu orice mijloace ca doctrină oficiala. Aparitiei epidemiei in peisajul economic i s-a raspuns cu granturi, programe financiare de ajutor, amânarea obligatiilor exigibile, etc – toate configurand un peisaj economic unde capitalul este cvasiexistent. Cine are nevoie, să spună si va primi…

Recent, aceasta politică economică a prins un contur si mai pronuntat odată cu declaratia FED de la finalul lunii august. Mai exact FED a fost de acord oficial cu o politica de „tintire medie a inflatiei”, mai exact a anuntat că va permite inflatiei să ruleze „moderat” deasupra obiectivului Fed de 2% „pentru o perioadă de timp”.

Practic, această mișcare inseamnă ca FED va fi mai putin inclinată să crească ratele dobanzii atunci cand rata somajului scade, atata timp cât inflația nu va crește semnificativ.

In acest context, deținătorii de capital nu mai pot fi asigurati ca ratele de dobandă vor fi real pozitive, nici macar pentru orizonturi mai mari de timp. Ca atare, nu doar cei care vor să castige mai mult, dar si cei care vor să-si păstreze valoarea capitalului intactă vor trebui să-si asume riscuri.

Depozitul bancar devine doar o cale spre a nu pierde mult, nu spre a capitaliza resursele financiare economisite.

In această cheie trebuie vazută asumarea de riscuri din ultimele luni ce a determinat noi maxime ale piețelor bursiere. Tot mai putine active financiare oferă șanse pentru realizarea unei politici de investitii echilibrate prin prisma risc/castig. In acest context acțiunile sunt instrumentele financiare castigatoare si asta explica evaluarea lor inaltă din acest moment.

Daca politica banilor ieftini si invitația la asumarea de riscuri practicată de autorități in acest an vor da roade sau se vor sfarsi cu o baie de volatilitate inaltă rămâne de văzut. Insă mingea se mută tot mai mult de pe tărâmul economic spre cel politic, iar alegerile de la finalul acestui an capată, in acest context, o importanță si mai mare.

Autor Alin Brendea, Prime Transaction. Articolul inițial a apărut inițial aici.