Faptul ca bursa locală suferă din cauza lichidității scazute, este un lucru deja cunoscut. Luna aprilie 2019 a fost cea mai slabă lună din ultimii doi ani din punct de vedere al tranzacțiilor, totalizând doar 574 mil. lei.
„Lichiditatea bursieră este doar un simptom al mediului bursier. Al utilitatii sistemului bursier. O piață fără lichiditate este o piață unde cererea si oferta se intalnesc deficitar si unde ideea de finantare a activitatii economice profitabile ramane la stadiul de idee,” apreciază intr-un editorial, Alin Brendea, Director General Adjunct in cadrul Prime Transaction.
Dar cine ar trebui să fie responsabil de cresterea lichidității bursiere: bursa, brokerii, emitenii, clientii, arbitrul pietei, statul? Fiecare parte probabil spune si crede ca celelalte sunt „vinovate” sau prea putin implicate. Lichiditatea este direct generată de activitatea si ordinele de tranzactionare ale clientilor (in special al celor de retail).
Acestia au nevoie de instrumente financiare sau produse de investiții atractive și profitabile. Produsele de investitii au nevoie de brokeri care să le creeze si să le popularizeze. La randul lor brokeri au si ei nevoie de o piață performantă din punct de vedere tehnic si de un reglementator flexibil si deschis inovatiei, dar si de emitenți de instrumente financiare dispuși să-și asume transparența si imparțirea performanței financiare pentru a obtine finantare ieftină. Acest lant cazuistic poate functiona in ambele sensuri, apreciază in continuare autorul.
Dinspre Fondul de Compensare al Investitorilor (institutia care asigură schema de garantare a conturilor de investitii in limita unei sume de 20.000 euro), datele statistice publicate in raportul pe 2018 vorbesc de la sine despre sănătatea mediului bursier.
Numarul total de investitori a scazut cu 9,23%, mai exact de la 59.467 pana la valoarea de 53.981. Dintre acestia 80% sunt investitori ai firmelor de brokeraj, restul fiind investitori ai bancilor, existand un numar de 234 de investitori ai Societatilor de Admnistrare a Investitiilor. Din cei 53.891 de investitori 78% au conturi de investitii care valoreaza sub 20.000 euro si astfel sunt compensati integral de catre FCI.
Numarul entitatilor (brokeri, banci si SAI) care operează conturi de investitii continuă să scadă, in prezent sunt 21 de SSIF, 7 banci si 3 SAI – in total 31. In urma cu 11 ani existau 104 entitati (o scadere de 70%).
Sumele investite stagneaza, portofoliul mediu al clientilor integral compensabil (78% dintre investitori) crescand cu doar 2.2% pana la nivelul de 3.458 euro (nivel cel putin modest).
Sumele detinute de clientii mici (cei cu portofolii de pană in 20.000 euro) totalizează doar 146 mil euro, in timp ce totalul activelor detinute (instrumente financiare si cash) de catre clientii compensabili (clientii de retail) este de 2.33 mld euro.
La aceste sume, sigur, ar trebui adăugate valoarea instrumentelor financiare detinute de acesti investitori la Depozitarul Central, insa este mai mult decat probabil ca marea majoritate a activelor bursiere sunt detinute in conturile de investitii deschise la intermediari.
„Oricum ne uitam, vorbim despre valori modeste. Spre comparatie SUPER BET – liderul pietei de gambling din Romania- spune ca anul trecut valoarea pariurilor facute de catre clientii sai a fost undeva la 2 mld euro,” subliniază Brendea.
Daca numarul de investitori scade, numarul celor care presteaza servicii scade iar sumele investite stagnează, menținandu-se la niveluri modeste, este suficient pentru a contura imaginea unui mediu bursier in care lichiditatea bursiera este in suferință.
„Ce ar fi nevoie? Care ar fi medicamentul minune? Evident ceva care sa atraga interesul investitorilor. De ce la momentul listarii, actiuni precum Romgaz, Electrica sau mai recent Medlife, Digi au atras numerosi investitori si implicit tranzactii, iar acum sunt dese sedintele bursiere cu o valoarea atat de scazuta a tranzactiilor pe acesti emitenti?
Pentru ca la momentul initial aceste instrumente financiare erau „împachetate” sub forma unui produs investitional care ofera subscrierea in cadrul IPO oferind discount celor care investeau.
Ceea ce lipseste pieței sunt produsele de investitii atractive, vandabile. Si nici nu prea pot apărea astfel de produse atat timp cat piața instrumentelor financiare cu venit fix este practic inexistentă iar cea a produselor derivate are o ofertă limitată la cateva produse structurate de tip turbo.”
Concluzie
Nu există o singură solutie salvatoare ci mai multe actiuni care ar putea remedia problema. Un exemplu, la indemana, de rezolvare a problemei lichidității ar fi tranzacționarea obligatiunilor de stat.
Dacă Ministerul de Finante ar opta ca certificatele de trezorerie sa fie vandute si prin intermediul pietei bursiere (nu doar prin Trezorerie si Posta Romana) probabil am inregistra o dublare a activelor detinute de micii investitori, in conturile de investitii, in decurs de un an (de la 150 mil euro la 300 mil euro).
O valoare dublată a portofoliilor s-ar transmite imediat intr-o piață mai dezvoltată pentru obligatiunile corporative si in final si pentru piata de actiuni.
Problema lichiditatii bursiere, reprezentand si obstacolul in calea atingerii statului de piață emergentă, este una cronicizată. Rezolvarea ei nu poate veni decat printr-un efort comun al celor ce pot si vor sa se implice in crearea unor produse investitionale simple, eficiente, atractive si care, in mod special, sa raspunda asteptarilor detinatorilor de capital din piata financiara romaneasca.
„Simpla existentă a unei infrastructuri de tranzactionare si doar a unei clase de instrumente financiare lichide –actiunile, nu va debloca degraba aceasta situatie,” concluzionează autorul.
Articolul a fost publicat prima dată aici.
[ajax_load_more]
