Anul curent este, cel puțin până in acest moment, un an excelent pentru investitori. Creșterea indicelui BET (circa 30%), dublată de acordarea unor dividende semnificative pe parcursul anului, a produs efecte semnificative pentru investitorii prezenti pe piață. Desi este greu sa replici performanța indicilor in perioade de creștere accelerată, un randament de 20% a fost un obiectiv realizabil.

„Ca atare ne-am putea gândi la o mare de optimism care inconjoară piața bursieră. Si la o activitate de tranzactionare in crestere. In realitate, valoarea medie zilnica tranzactionată a scăzut de la 46 de mil lei in 2018, la 40 mil lei in anul curent. De ce inregistrăm un declin de 13% a valorii tranzactionate atunci când piața urcă cu 30%? Este un paradox al bursei locale, un paradox al lichiditatii bursiere,” apreciază Alin Brendea, Director Adjunct in cadrul Prime Transaction intr-un editorial.

Piața românească simte nevoia disperată de marfă nouă. Lipsesc nu doar listarile ci si emisiunile de actiuni noi facute de catre emitentii listati.

Câte dintre societatile listate au emis noi actiuni in ultimii 10 ani? 

Foarte putine cu exceptiile arhicunoscute ale unor companii care au capitalizat profiturile propunând actionarilor actiuni gratuite si care s-au transformat, intre timp, in lideri de lichiditate (de exemplu Banca Transilvania sau mai nou Teraplast).

„Mai exact problema principală vine dinspre free-floatul companiilor (partea din capitalul emitentilor liber tranzactionabila) care scade de la an la an. Un aport important in acest fenomen il au, in mod paradoxal la prima vedere, fondurile de pensii obligatorii.

In prezent acestea incasează viramente de 700 milioane lei lunar. O alocare de 20% (in conformitate cu structura actuala a portofolilor acestora) inseamnă circa 140 mil lei lunar achiziții de instrumente financiare care tind spre tezaurizare. La o valoare lunară totală de tranzactionare de circa 800 mil lei, cele 140 de mil reprezintă foarte mult, daca sunt investite in totalitate pe piața locală,” continuă Brendea.

Evident sunt si alti investitori instituționali in piață care fac achiziții pe termen mediu si lung. Ca atare felia care rămane pentru publicul de retail scade accelerat. De aici scăderea lichidității bursiere, pe piata de acțiuni, fie că bursa crește sau scade.

Fără instrumente cu venit fix lichide, fără instrumente derivate vadul bursier scade accelerat. Pentru investitorii activi lipsa de oportunitati reprezintă o piedică insurmontabilă. Ca atare se intră intr-un cerc vicios al lichidității scăzute.

Ce are trebui făcut?

Intrebarea a devenit de ceva timp retorică. Ne trebuie marfă nouă: fie că vorbim despre emisiuni primare sau secundare de actiuni, despre cele de obligatiuni sau despre cele ale unor instrumente ale datoriei de stat. Mai nou interesul pentru emisiunile de obligatiuni (atat din partea emitenților cat si a investitorilor) oferă o rază de speranță.

Daca fiecare societate din BET are emite titluri financiare in proportie de 10% din capitalizarea bursieră in fiecare an, lichiditatea pietei s-ar imbunatatii exponential. Si de ce nu ar face-o? Vorbim despre lideri ai economiei naționale, despre cei care pot realiza proiecte economice semnificative ce pot fi finanțate ușor de pe piața bursieră.

Sau dacă firmele private românesti cu notorietate ar dori să atragă bani ieftini, intr-o perioadă in care concurența este ca și inexistenta. Sau dacă statul ar dori să inființeze entități care să emită titluri financiare prin care ar putea fi cofinantate marile proiecte de infrastructura.

O multime de sau si incă prea putine lucruri concrete. Fără a avansa semnificativ prin prisma ofertei de instrumente financiare, evenimente pozitive cum a fost recenta promovare in rândul piețelor emergente vor produce efecte extrem de limitate pentru piața bursieră locală.

Articol preluat de pe Prime Transaction. Articolul a aparut prima dată aici.

[ajax_load_more]