În articolul precedent am detaliat ce este si cum funcționează un fond de investiții, în articolul de mai jos veți regăsi informații despre câte tipuri de fonduri de investiții există și cum alegi cel mai potrivit fond în funcție de profilul tău de risc!

Fondurile de investiții se împart în două mari categorii: Fonduri deschise de investiții (pentru care se folosește și prescurtarea FDI) și Fonduri închise de investiții (Fonduri de investiții alternative).

Cele mai importante diferențe dintre cele două categorii de fonduri sunt date de cadrul în care investitorul își poate plasa/retrage banii în / din respectivele entități – altfel spus, de modalitatea de cumpărare sau răscumpărare a unităților de fond, de durata lor de viață sau funcționare și de numărul de investitori cărora respectivele fonduri li se adresează.

Fondurile deschise de Investiții (FDI), numite și Organisme de Plasament Colectiv în Valori Mobiliare (prescurtat OPCVM), sunt cunoscute ca „open end funds” în limbajul uzual folosit în plan internațional, iar potrivit ultimului set de reglementări în domeniu la nivelul Uniunii Europene, pentru a le desemna este folosită noțiunea de UCITS (adică „Undertakings for Collective Investment in Transferable Securities”).

Aceste fonduri de investiții se caracterizează prin faptul că emit (pun în circulație) și răscumpără (scot din circulație) unități de fond în mod continuu, oferind astfel investitorilor posibilitatea de a investi (cumpăra), respectiv de a dezinvesti (răscumpăra) unități de fond în orice moment, pe întreaga durată de funcționare a respectivului fond.

Ele au, de regulă, o durată de viață nedeterminată și li se permite să atragă un număr oricât de mare de investitori, limita minimă cu privire la suma ce trebuie investită pentru a deveni investitor fiind deosebit de accesibilă.

Fondurile închise de investiții, numite și fonduri de investiţii alternative (prescurtat FIA). În limbajul uzual pe plan internațional pentru acest tip de fonduri se mai folosește și termenul de „closed-end funds”, iar în legislația specifică emisă de Uniunea Europeană se folosește sintagma „Alternative Investment Funds” (AIFs).

Prin comparație cu FDI, Fondurile Închise de Investiții au o politică mult mai restrictivă în ceea ce privește accesul, respectiv dezinvestirea; acestea permit cumpărarea/răscumpărarea de unități de fond doar în anumite intervale sau în anumite momente de timp precis determinate prin documentele de funcționare.

Acest tip de fonduri au, de regulă, o durată de viață determinată prevăzută în documentele fondului – la încheierea căreia, fondul se lichidează, iar valoarea rezultată este împărțită deținătorilor de titluri proporțional cu deținerea fiecăruia în parte. Acest tip de fonduri se adresează unui număr relativ redus de investitori cărora, de regulă, le este impusă o sumă (investiție) minimă de acces în fond mai ridicată.

Cum alegi un fond de investiții?

În condițiile în care un investitor are practic la îndemână cel puțin câteva sute dacă nu chiar câteva mii de fonduri – dat fiind deschiderea pieței locale pentru toate fondurile care funcționează sub legislația europeană, alegerea unor fonduri potrivite pentru a realiza investiții se poate dovedi o adevarată provocare.

Este un proces care presupune un mare grad de subiectivism întrucât atât atitudinea față de risc, cât și apetitul pentru câștiguri sunt elemente ce pot diferi radical de la un investitor la altul.

În acest sens, primul și cel mai important pas pe care un investitor trebuie să-l facă este stabilirea clară a limitelor riscurilor pe care acesta este dispus să și le asume. Iar în funcție de acestea să-și aleagă categoria cea mai potrivită de fonduri, și subsecvent, fondul cu strategia și politica de investiții care se pliază cel mai bine pe așteptările sale.

După cum fiecare categorie dintre instrumentele financiare în care fondurile pot investi are și un grad de risc asociat, diferențele de grad de risc la nivel de fond sunt date de ponderile pe care, potrivit strategiei și politicilor fiecărui fond în parte, fiecare dintre instrumentele financiare respective le poate avea în totalul portofoliului fondului în cauză.

Astfel, într-o clasificare acceptată la nivel european, în funcție de structura de portofoliu (a investițiilor), cu impact direct asupra riscurilor pe care și le pot asuma, dar și asupra potențialului de a realiza câștiguri însemnate, fondurile pot fi clasificate în următoarele 4 mari categorii, fiecare dintre ele cu propriile sub-categorii.

Clasificarea fondurilor deschise de investiții (după criteriile EFAMA – European Fund and Asset Management Association)

1. Fondurile monetare – sunt acele fonduri care investesc cu preponderență, adică cel puțin 90% din valoarea portofoliului, în instrumente monetare (precum conturile curente și de economii depozitele, titlurile de stat etc.). La rândul lor, fondurile monetare se împart în două categorii:
● Fonduri monetare pe termen scurt – au o durată medie a plasamentelor de sub 60 de zile
● Fonduri monetare standard – au o durată medie a plasamentelor de până la 1 an.

2. Fondurile de obligațiuni – sunt acele fonduri care investesc cu preponderență, adică peste 80%, în instrumente financiare cu venit fix (precum obligațiunile municipale, de stat sau corporative sau alte instrumente financiare cu venit fix).

3. Fondurile de acțiuni – sunt fonduri care investesc cu preponderență, adică peste 85% din activul lor, în acțiuni.

4. Fondurile mixte (diversificate) –sunt fonduri care propun investitorilor combinații între tipurile de plasamente menționate în cadrul categoriilor precedente, în diferite proporți.

Fondurile mixte pot fi împărțite, la rândul lor, în:
● Defensive – care pot lua o expunere de cel mult 35% pe acțiuni
● Echilibrate – care pot lua o expunere pe acțiuni între 35% și 65%
● Dinamice – care au o expunere pe acțiuni de peste 65%
● Flexibile – care au un mixt de instrumente cu pondere și durată de deținere variabile, astfel încât expunerea pe acțiuni poate merge între 0% și 100%.

Fondurile monetare se caracterizează printr-un grad de risc scăzut și, în general, printr-o creștere modestă, dar relativ constantă a valorii titlurilor. De asemenea, accesul la bani este foarte rapid și ieftin în termeni de taxe și comisioane de subscriere/răscumpărare. Acest tip de fonduri pot fi considerate o alternativă la contul curent clasic, oferind o lichiditate comparabilă cu acesta, dar și câștiguri comparabile cu cele aduse de un depozit la termen.

Fondurile de obligațiuni au un grad de risc redus – chiar dacă mai mare decât cel înregistrat de fondurile monetare, însă oferă, de regulă, randamente ceva mai bune.

Fondurile de acțiuni constituie de departe cea mai riscantă clasă de fonduri, deoarece este puternic expusă la fluctuațiile piețelor bursiere. Randamentele pot fi însă pe măsura riscurilor.

În cazul fondurilor mixte de investiții, gradul de risc al acestora este determinat de ponderea instrumentelor financiare riscante în raport cu cea a instrumentelor financiare mai puțin riscante în totalul portofoliului, putând varia foarte mult de-a lungul scalei gradelor de risc.

IMPORTANT DE REȚINUT!

● Fondurile deschise de investiții (FDI) se adresează tuturor categoriilor de investitori (însă cu precădere investitorilor de retail), și au reguli ceva mai stricte de funcționare, raportare și de investiții.
● De regulă, cu cât potențialul de câștig al unui fond este mai mare, cu atât riscurile asumate de investitorii acestuia sunt mai însemnate.
● Pentru a vă forma o primă impresie cu privire la un fond de investiții, citiți Documentul cu Informații Cheie pentru Investitori (DICI) al acestuia.
Veți găsi sintetizate informații cu privire la: obiectivele şi politica de investiții, profilul de risc şi randament, cheltuielile fondului, performanța
anterioară. Acest tip de document vă facilitează comparații rapide și directe între fonduri.

Înainte de a investi, documentați-vă temeinic în legătură cu toate aspectele vizând alegerea dvs. (fond, administrator, regim fiscal etc.). Citiți în prealabil documentele fondului și cereți explicații de fiecare dată când simțiți nevoia!

[ajax_load_more]