Titlurile unui fond de investiții (unitățile de fond) se pot cumpăra și răscumpăra fie la sediul SAI care administrează fondul în cauză, fie la sediile distribuitorilor săi autorizați, prin simpla completare a unei cereri și în urma completării și depunerii documentației aferente (fișă de investitor, copie act identitate etc.).
Adesea, Societatea de Administrare a Investițiilor oferă spre vânzare și răscumpără titlurile emise de fondurile pe care le administrează, prin intermediul unor bănci comerciale (ce au calitate de distribuitor al fondului). SAI mai pot distribui unități de fond și prin intermediul caselor de brokeraj (SSIF) partenere.
Achiziția de titluri de fond se poate face însă și pe internet pentru fondurile care sunt prezente pe o platformă de distribuție online, după procedura descrisă pe site-urile respective pentru fiecare fond în parte, și în conformitate cu prevederile legale.
Atât la cumpărare, cât și la răscumpărare trebuie ținut cont de faptul că valoarea unei unități de fond la care se vor înregistra cele două tipuri de operațiuni nu este cunoscută în ziua depunerii cererii de cumpărare/răscumpărare. Aceasta va fi cunoscută abia în ziua următoare celei în care banii investiți ajung efectiv în contul fondului.
Spre exemplu: dacă un investitor completează și transmite cererea de cumpărare de unități de fond în ziua T, iar banii ajung în contul fondului în aceeași zi, valoarea la care se va face subscrierea (cumpărarea) respectivelor titluri este cea din ziua T+1, adică ziua lucrătoare imediat următoare celei în care banii au ajuns în contul fondului.
De asemenea, în cazul răscumpărării, valoarea titlurilor este cea din ziua imediat următoare celei în care s-a făcut cererea de răscumpărare.
De ce există acest decalaj? Pentru a asigura egalitatea în tratament a investitorilor!
Știm deja că fondurile investesc în diferite instrumente financiare, precum acțiunile și obligațiunile, al căror preț de evaluare nu este disponibil decât la momentul închiderii ședinței de tranzacționare.
Altfel spus, dacă un investitor vrea să cumpere unități de fond în ziua T la ora 12.00, Fondul (adică administratorul acestuia) nu poate determina care este valoarea unității de fond la care va înregistra
operațiunea, decât la încheierea zilei de tranzacționare, când va avea prețurile de închidere, pe baza cărora să recalculeze valoarea portofoliului Fondului (activul net).
Prin urmare, calculul activului, a valorii unității de fond și alocarea unităților cuvenite se va face în ziua T+1. Toate aceste aspecte sunt precizate concret în documentele fiecărui fond și au la bază cerințe legale privind organizarea și funcționarea fondurilor de investiții.
Taxe, comisioane şi cheltuieli
Ca orice alt tip de afacere și funcționarea unui fond de investiții presupune existența unor costuri. Cunoașterea acestor informații este esențială pentru investitor, deoarece orice sumă de bani care iese din activul fondului sub formă de taxe și comisioane afectează performanța Fondului.
În linii mari, se poate spune că investitorul într-un fond mutual poate suporta (după caz) două tipuri de costuri: directe și indirecte.
Ca un exemplu de cost direct, investitorul poate fi ținut la plata unor taxe sau comisioane pentru cumpărările și/sau răscumpărările de titluri. Acestea sunt, de regulă, plătite de investitor la momentul intrării sau ieșirii din Fond, și sunt cel mai adesea calculate ca procent din suma investită/dezinvestită.
Între costurile suportate în mod indirect de investitor se înscriu toate acele taxe, comisioane sau cheltuieli ocazionate de funcționarea efectivă a Fondului. Astfel, între cele mai importante costuri suportate de Fond se află comisionul de administrare – comision perceput de administratorul Fondului (SAI) pentru activitatea sa în legătură directă cu Fondul.
O categorie importantă de comisioane este generată de operațiunile curente realizate de Fond (prin administrator) – așa cum este cazul comisioanelor plătite pentru tranzacțiile realizate pe piețele financiare sau cazul taxelor și comisioanelor de deschidere sau administrare a conturilor curente bancare ale fondului.
Există și o serie de comisioane ce derivă din obligația Fondului/administratorului de a aduce investitorilor garanții suplimentare cu privire la veridicitatea și corectitudinea evidențelor sale, păstrarea în siguranță a activelor, asigurarea decontării tranzacțiilor.
Putem vorbi astfel de taxele și comisioanele plătite către Depozitar – instituție independentă care ține o evidență paralelă cu cea a Fondului vizând activele aflate în portofoliul acestuia și care garantează astfel veridicitatea raportărilor făcute de fond (prin administratorul său), dar și de taxe plătite auditorului situațiilor financiare ale fondului.
Lista de mai sus are însă un caracter orientativ; pentru a avea o imagine completă privind costurile pe care un investitor le suportă, direct sau indirect, trebuie parcurse cu atenție documentele de organizare și funcționare ale Fondului (Prospectul Fondului, Regulile Interne ale Fondului și Documentul cu Informații Cheie pentru Investitori – DICI).
Obligațiile fiscale pe care investitorul le are către stat trebuie, de asemenea, avute în vedere!
De unde mă informez cu privire la fondurile de investiții?
Prima și cea mai importantă sursă de informații despre un Fond de investiții este Prospectul de emisiune al Fondului. Acest document poate fi găsit atât pe site-ul Societății de Administrare a Investițiilor care-l administrează, cât și la distribuitorii Fondului, și cuprinde toate informațiile cu privire la organizarea și funcționarea acestuia (echipa de administrare, informații relevante privitoare la partenerii SAI/Fondului – precum Depozitarul, distribuitorii etc.).
Rapoartele anuale și/sau cele semestriale adresate investitorilor sunt, de asemenea, surse importante de informații cu privire la structura activelor și plasamentelor Fondului, alături (uneori) de numeroase informații cu privire la strategiile și tehnicile administratorului etc.
De interes pentru un investitor care se documentează cu privire la investiția pe care dorește să o realizeze pot fi și raportările periodice realizate de Asociația Administratorilor de Fonduri din România (AAF), raportări care surprind evoluția pieței locale a fondurilor de-a lungul timpului.
De altfel, site-ul AAF poate fi un bun furnizor de date nu doar pentru a urmări evoluția istorică a unui fond anume, ci și pentru a realiza unele analize comparative directe – între Fondul vizat și competitorii acestuia spre exemplu, sau între diferite categorii de fonduri de investiții.
IMPORTANT DE RETINUT!
Consultă lista distribuitorilor unui fond pentru a identifica cea mai comodă/ convenabilă cale de a realiza investiția. Înainte de a investi într-un fond, citiți cu atenție documentele acestuia pentru a vă
familiariza cu caracteristicile sale: obiective, durată recomandată a investiției, riscuri specifice ce se pot materializa, modalitatea de procesare a operațiunilor cu unități de fond etc.
