Turbulențele recente din sectorul bancar au generat unde de șoc pe piețele financiare globale. Primul impact a venit de la Silicon Valley Bank, un model aproape clasic în care deponenții și-au pierdut încrederea în bancă și s-au bulucit spre ușa de ieșire, după ce au vazut ca are o lipsă acută de lichidități.

După aceea, au venit alte două bănci din SUA și situația a culminat cu achiziția Credit Suisse de către rivala UBS.

Dar, spre deosebire de criza financiară globală, „această criză bancară nu se referă la solvabilitatea băncilor, ci la posibilitatea ca băncile să continue să opereze profitabil în cazul în care costurile de finanțare cresc”.

De asemenea, fragmentarea lanțurilor de aprovizionare din întreaga lume este in continuare evidentă pe măsură ce tot mai multe state se asigură că resursele critice sunt disponibile la granițele lor sau printr-un partener comercial prietenos.

Comerțul mondial, deși este încă global, s-a împărțit în noi blocuri și alianțe, pe măsură ce lumea se reechilibrează, departe de dominația occidentală.

Combinate cu impactul continuu al războiului din Ucraina, cu cea mai mare volatilitate a obligațiunilor din istorie și cu deciziile de politică inflaționară ale autorităților monetare, aceste evenimente vor impune investitorilor să reconsidere modul în care este ordonată lumea și ce va însemna această nouă configurație pentru investițiile lor pentru viitoarele trimestre, ani și decenii.

Acțiunile și o lume plină de necunoscute
„Până acum, acest an a fost cu adevărat un carusel pentru investitori”, spune Peter Garnry, șeful strategiei de acțiuni la Saxo.

O piață de acțiuni puternică în primele două luni ale anului a fost susținută de „condițiile financiare încă insuficient de strânse pentru a reduce inflația și vremea blândă în Europa, care a evitat o criză energetică”.

„Trăim într-o lume a randamentelor așteptate mai scăzute până când clasele de active s-au adaptat la evaluări mai scăzute, pe fondul acceptării unei inflații mai ridicate din punct de vedere structural.”

„Este în esență o dinamică geopolitică strategică de asigurare a unui acces mai robust la energie, tehnologie și apărare între marile state naționale concurente”.

În plus, „fragmentarea economiei globale va pune probabil inflația la un nivel structural mai ridicat, iar costul capitalului va crește, determinând companiile de calitate scăzută să scadă în dimensiuni”.

Dezvoltarea slabă a pieței versus puterea piețelor emergente
„Marfurile cheie, de la țiței la cupru și minereu de fier, au început în 2023 cu câștiguri puternice, cu convingerea că o redresare post-pandemie a Chinei, cel mai mare consumator de materii prime din lume, va compensa cu mult norii economici întunecați din Europa și SUA” notează Ole Hansen, șeful strategiei pentru mărfuri la Saxo.

Cu toate acestea, redeschiderea Chinei nu a fost suficient de puternică „pentru a compensa impactul negativ al creșterii dobânzilor”, în special în urma poziționării Fed și a ceea ce piețele ar putea vedea drept „recesiune prin proiect, adică Fed s-a pregătit să ia măsuri agresive pentru a reduce inflația, indiferent de impactul economic, adică dobânzi mai mari și mult mai multe decât se anticipa anterior.”

Impactul fragmentării se face simțit și pe piețele de mărfuri – și anume în sectorul energetic. Cuprul, în special, este susținut de „cererea în creștere din partea vehiculelor electrice, generarea de energie regenerabilă și stocarea și transportul energiei”.

Ce se întâmplă când un ciclu de restricții se termină înainte ca inflația să fie redusă?
„Cu o perspectivă retrospectivă perfectă, ciclul de înăsprire fiscală care a început la sfârșitul anului 2021, dar care nu s-a accelerat cu adevărat până în vara anului trecut, a fost prea mult și prea rapid pentru cele mai slabe verigi din sistemul financiar global”, explică șeful strategiei FX la Saxo, John Hardy.

Ciclul ratei dobânzii s-a transformat acum brusc – este timpul să luăm în considerare următoarea încetinire. „Dacă piețele de obligațiuni sună alarma, băncile centrale trebuie să treacă la acțiune și în cele din urmă vor implementa controlul curbei randamentului (YCC) în stilul Băncii Japoniei.

Mișcarea poate să nu fie explicită la început, dar va exista de facto. Și înseamnă că acum trecem pragul acestei noi ere în care băncile centrale și-au pierdut independența.”

„Investitorii în valută vor trebui să determine care valute sunt susceptibile de a oferi cele mai puține dobânzi reale negative și care active pot menține cele mai mari randamente reale (active solide și companii care pot crește prețurile cu inflația sau chiar mai bine) și care economii oferă cele mai multe dintre aceste active”.