Prețurile țițeiului Brent au depășit nivelul de 110 dolari pe baril și se tranzacționează la cel mai ridicat nivel din 2014. Cu toate acestea, prețurile nu sunt departe de zona de 115-117 dolari pe baril, unde se află maximele din 2012 și 2014. Prețurile au crescut cu 40% de la începutul anului și cu 70% de la minimul din decembrie.

In contextul in care Rusia a atacat Ucraina, sancțiunile puternice din Occident ar putea duce la oprirea completă a fluxului de petrol către țările care condamnă acest război și încearcă să sprijine Ucraina.

Cât de importantă este Rusia pentru piața mondială a petrolului?

Rusia este unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume. Țara produce aproximativ 10 milioane de barili pe zi, din care exporturile directe de țiței se ridică la 5 milioane de barili pe zi. La rândul lor, produsele petroliere sunt în jur de 3 milioane de barili pe zi.

Țările Uniunii Europene importă aproximativ 2,5 mbd de țiței și aproximativ 1,3 mbd de produse petroliere. Restul petrolului este luat de China, India, alte națiuni asiatice și unele țări din America de Sud.

Poate că nu pare un volum important în contextul întregii piețe globale de petrol, care era evaluată la 100 de milioane de barili pe zi înainte de pandemie. Cu toate acestea, conexiunile logistice și echilibrarea pieței petrolului înseamnă că și o reducere a ofertei de 5 milioane de barili pe zi poate avea un impact uriaș asupra prețului petrolului.

De ce ar putea să dispară exporturile rusești?

În acest caz, există două scenarii. Rusia este implicată în conflictul cu Ucraina, dar este criticată de aproape întreaga lume, care impune Rusiei diverse tipuri de sancțiuni.

Rusia ar putea, teoretic, să închidă robinetul de petrol sau gaz către Europa, dar acest lucru este puțin probabil. Europa este cel mai mare cumpărător de petrol rusesc, toate exporturile de „aur negru” anul trecut ridicându-se la peste 100 de miliarde de dolari.

Cu toate acestea, Occidentul poate decide să opteze pentru o interdicție de export. Canada a anunțat suspendarea importurilor de petrol și produse din Rusia.

Marea Britanie interzice andocarea navelor și tancurilor rusești în porturile sale. Europa este dependentă de petrolul rusesc, dar, așa cum subliniază mulți experți din UE, aceasta finanțează regimul Putin cu până la 350 de milioane de euro pe zi.

Ucraina cere un embargo asupra petrolului și gazelor rusești, deși se știe că va fi foarte greu de implementat. Citând cifrele, 80% din importurile de petrol ale Finlandei provin din Rusia.

Pentru Polonia pondere se ridică la aproape 60%, pentru Slovacia la peste 70%. Germania și Țările de Jos au o dependență de 30%, respectiv 23%. Cu toate acestea, în termeni nominali, aceste țări sunt cei mai mari importatori de petrol rusesc din Europa.

Ar putea chiar să dispară petrolul rusesc, destabilizând astfel piața?

În prezent, exporturile de petrol către țările UE prin teritoriul Belarusului sunt cel mai expuse riscului. În fiecare zi, aproximativ 750.000 de barili sunt trimiși prin conducta de petrol Druzhba.

La rândul lor, 250.000 de barili pe zi trec prin Ucraina către Cehia, Slovacia și Ungaria. Rusiei îi va fi dificil să transporte acest volum de petrol pe mare, dar în 2019 importurile au fost oprite câteva luni din cauza unor probleme tehnice. Rusia are peste 100 de tancuri petroliere mari cu o flotă de peste 2.000 de tancuri petroliere în întreaga lume.

Maersk refuză deja să transporte petrol rusesc, iar cotele de pe piață pentru petrolul rusesc în Marea Baltică cresc de mai multe ori, de la aproximativ 30.000 USD pe zi până la 200.000 USD pe zi. Operatorii internaționali sunt însă reticenți în a cumpăra petrol rusesc, chiar și la reducerea de 20 USD pe baril față de țițeiul Brent, din cauza posibilelor sancțiuni.

China importă circa 1,5 milioane de barili pe zi din Rusia, dintre care jumătate prin conducta ESPO, care operează la capacitate maximă de debit. Cu toate acestea, merită să ne amintim că China a beneficiat istoric de vânzările de petrol din țări sancționate precum Iran și Venezuela. Chiar și în acest moment, China importă peste 700.000 de barili pe zi din Iran, în ciuda sancțiunilor americane din prezent.

În teorie, Rusia poate livra mai mult în China, India, Thailanda sau chiar Cuba sau Venezuela. Cu toate acestea, acest lucru nu va înlocui pe deplin toate importurile Europei. Merită menționat că petrolul rusesc s-a îndreptat către Europa chiar și în apogeul Războiului Rece. Exportul în Germania a fost oprit doar când au început luptele cu sovieticii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Ce opțiuni are Occidentul?

Există mai multe opțiuni care pot restabili piața petrolului:

• Țările IEA au decis să elibereze 60 de milioane de barili din rezervele strategice. Presupunând că acest lucru va fi realizat în următoarele două luni, ne oferă un plus de 2 milioane de barili pe zi.
• Statele Unite pot majora producția de șist și pot aloca acest petrol pe piața europeană
• China și India ar putea renunța la achiziții strategice la prețuri mari și pot redirecționa petrolul contractat către Europa
• Statele Unite pot semna rapid un acord cu Iranul. Iranul are o flotă mare de tancuri petroliere și capacitatea de a restabili rapid exporturile la nivel de 0,5-1,5 milioane de barili pe zi
• Statele Unite ar putea livra și mai mult petrol dacă conducta petrolieră Keystone XL cu Canada devine operațională
• OPEC+ ar putea decide să restabilească producția într-un ritm mai rapid. OPEC are, teoretic, o capacitate de producție liberă de peste 5 milioane de barili pe zi

Ar putea prețul petrolului să atingă zona de 150 de dolari sau chiar 200 de dolari pe baril?

Astfel de scenarii sunt deja prezentate de Saxo Bank și Bank of America. Bloomberg indică un interes din ce în ce mai mare pentru opțiunile la aceste niveluri, deși acestea sunt încă relativ ieftine în prezent.

Rusia este un jucător important pe piață, dar lumea se poate descurca fără petrolul rusesc iar evenimentele recente din Ucraina au arătat că acesta ar putea reprezenta o alegere potrivită de urmat în viitor. Situația actuală este diferită de cea la care am asistat în 2008.

Oferta poate fi crescută, dar în același timp problemele temporare cu logistica pot duce la creșterea prețurilor față de nivelurile actuale. Este posibil ca prețul să crească peste 120 de dolari barilul iar nivelul de 150 de dolari nu pare abstract.

Pe de altă parte, aceste valori pot provoca deja o distrugere totală a cererii, așa cum a fost în 2008, și pot declanșa o nouă criză puternică pe piețele globale.

Niciuna dintre părți, chiar și cei mai mari exportatori de petrol, nu își dorește o creștere puternică a prețurilor. Este greu de crezut că situația se va detensiona în viitorul apropiat, dar prețurile ridicate sunt în mare măsură influențate de preocupările legate de suspendarea aprovizionării din Rusia.

Plata pentru petrolul rusesc este încă posibilă, deși mulți participanți la piață preferă să se aprovizioneze cu petrol din alte surse. Totuși, în cazul în care cel mai pesimist scenariu nu se va materializa, anul acesta ar putea aduce o supraofertă pe piața petrolului care ar putea duce la stabilizarea prețurilor.