Mărfurile s-au tranzacționat mai „sus” pentru a treia săptămână la rând, cu câștiguri mari în energie și metale, compensând slăbiciunea sectorului agricol.
Drept rezultat, indicele Bloomberg Commodity Spot, care urmărește performanța lunară pe termen lung a marfurilor futures majore, a continuat să se tranzacționeze aproape de un nivel maxim din ultimii zece ani.
Creșterea inflației rămâne un obiectiv cheie care, într-o anumită măsură, a fost determinat de costuri mai mari de intrare provenite din scumpirea mărfurilor.
În China, PPI a atins cel mai înalt nivel din 2008, autoritățile oferind eliberarea rezervelor de stat de metale industriale ca parte a eforturilor lor continue de a reduce prețurile materiilor prime și de a păstra presiunea asupra inflației.
În SUA, prețurile de consum au crescut cu 5% de la an la an, din nou cel mai rapid ritm din 2008, inflația de bază fiind cea mai mare din 1992.
Gazele olandeze TTF și ECX Carbon, două contracte futures pe mărfuri centrate în Europa care nu sunt membre ale indicelui de mărfuri menționat, au arătat cea mai mare creștere săptămâna trecută. Contractul de gaz TTF, reperul european, a atins un maxim de cinci luni datorită unei combinații de aprovizionare restrânsă cauzată de temperaturi peste medie, o scădere temporară a fluxurilor din Norvegia și Rusia și, nu în ultimul rând, o creștere reînnoită a permiselor de carbon din UE la prețuri de peste 53 EUR pe tonă.
În ultimul an, mai ales din noiembrie, contractul futures ICE EUA, care reprezintă o tonă de emisii de carbon, a crescut serios pentru a fi tranzacționat cu 40 de euro, sau cu 300% peste prețul mediu din ultimii cinci ani. Ceea ce s-a întâmplat în noiembrie au fost anunțarea primului vaccin care a indicat o cale clară spre o redresare globală și Joe Biden, cu politicile sale mai „verzi”, ales președinte al SUA.
Țițeiul s-a tranzacționat mai sus pentru o a treia săptămână consecutivă, Brent câștigând o poziție de peste 70 USD, în timp ce WTI a reușit cea mai mare poziție de închidere din 2018 încoace. Ritmul a încetinit oarecum odată cu piața, în ciuda perspectivelor foarte bullish pentru a doua jumătate a anului 2021.
Impactul potențial negativ pe termen scurt al unui acord nuclear cu Iranul a fost văzut joi, când algoritmii care controlează adesea un procent mare din volumele zilnice de pe piața futures s-au înăbușit temporar după ce au citit greșit știrile cu privire la ridicarea sancțiunilor SUA asupra unei persoane iraniene.
Pe scurt, a scăzut prețul Brent și WTI cu mai puțin de 2% înainte de a reveni la punctul de plecare. Potrivit TankerTrackers.com, propria flotă de cisterne iraniene stochează în prezent 70 de milioane de barili de gaz și a crescut în ultima perioadă din cauza cererii insuficiente din partea Chinei, cel mai mare client al său.
Rapoartele lunare ale pieței petrolului din EIA, OPEC și AIE au prezentat toate o perspectivă de susținere a cererii de țiței, IEA așteaptă acum să revină cererea globală de petrol la nivelurile de pre-pandemie, până la sfârșitul anului viitor.
În timp ce o revenire a Iranului pe piața globală în câteva luni ar putea furniza butoaiele suplimentare necesare pentru restul anului, nu există nicio îndoială că grupul de producători OPEC+ are în prezent capacitatea și puterea de a dicta direcția prețurilor petrolului.
Estimarea unei ținte de preț pentru o marfă controlată politic, cum ar fi petrolul, este foarte dificilă și, deși există riscul unei corecții pe termen scurt, traiectoria actuală indică prețuri mai mari, Brent vizând potențialul maximului din 2019 la 75 USD/baril.
