Ultima sesiune a săptămânii trecute ne-a adus o perioadă de liniște, majoritatea piețelor internationale importante fiind închise datorită Vinerei Mari.

În acest context, interesant de analizat a fost un eveniment care a avut loc joi, dar care a fost oarecum trecut cu vederea, atenția concentrându-se asupra petrolului. Astfel, Marea Britanie a devenit primul stat care recurge la finanțarea monetară a guvernului pentru a acoperi costurile imediate de combatere a epidemiei. Banca Angliei a acceptat cerința Trezoreriei de a finanța direct cheltuielile guvernamentale pe o perioadă determinată.

Măsura îi oferă ocazia guvernului de a evita piața de obligațiuni pe perioada epidemiei, finanțând costuri neașteptate precum planul de retenție a locurilor de muncă, ale cărui plăți vor ajunge la scadență la sfârșitul lunii aprilie. Deși, inițial, Guvernatorul Bancii Angliei Andrew Bailey s-a opus unei astfel de decizii, oficialii Trezoreriei au considerat că este benefic să aibă asigurări că instituția centrală este dispusă să finanțeze operațiunile pe termen scurt.

Astfel, este subliniată cererea foarte crescută de numerar din partea guvernului și faptul că acesta consideră că nu se poate finanța destul de rapid pe piața de obligațiuni.

În cadrul unui anunț pentru piețele financiare, guvernul a anunțat că va extinde mărimea contului bancar guvernamental de la banca centrală, care în mod normal se ridică la 370 milioane GBP. Astfel, contul va fi nelimitat pentru facilitarea cheltuielilor pe termen scurt. În 2008, o măsură similară a dus la creșterea facilității de plată la 20 miliarde de GBP.

Procesul de finanțare directă va fi ”temporar și pe termen scurt”, sumele utilizate din acel fond urmând să fie restituite cât mai repede posibil, înainte de sfârșitul anului.

Reacția pieței a fost redusă, atenția investitorilor fiind concentrată asupra altor subiecte precum întâlnirea OPEC + sau ședința miniștrilor de energie ai G20. Totuși, decizia indică un nivel ridicat de presiune resimțit de către guvern, ceea ce poate sugera că situația ar putea fi mai dificilă decât pare la prima vedere.

Rapid s-a realizat o paralelă cu situația din statul african Zimbabwe, unde banca centrală a printat numerar pentru finanțarea guvernului, ceea ce a dus la hiperinflație. Totuși, datele problemei sunt diferite, capacitatea de colectare a impozitelor a Marii Britanii nefiind afectată odată ce criza se va încheia.

Totuși, evoluțiile recente ne sugerează că măsuri care au natură temporară pot adesea deveni permanente și se pot extinde. Necesitatea de finanțare a guvernului este indicată și de situația de pe piața de obligațiuni, unde se așteaptă ca emiterea de obligațiuni să crească major, vânzările de obligațiuni triplându-se în aprilie până la 45 miliarde de GBP.

Analizând graficul de mai sus, observăm că lira continuă să beneficieze de perioada slabă a dolarului american și încearcă să testeze nivelul de rezistență de la 1,25, care este susținut de o retragere Fibonacci de 61,8% din impulsul ascendent din perioada octombrie – noiembrie 2019.

Cu toate acestea, pentru moment, lira nu pare a beneficia de argumentele necesare pentru a depăși într-o manieră sustenabilă această zonă și având în vedere o posibilă redresare a dolarului, o testare ar putea marca momentul de inflexiune al cotației. În eventualitatea unei inversări, principalul nivel de suport pare a fi 1,23253, care a oferit susținere cumpărătorilor în trecut, părând un nivel de referință pentru ambele tabere.

[ajax_load_more]