Banca Centrala Europeana a publicat recent ultimul raport cu privire la îmbătrânirea populatiei, raport ce oferă proiecții pe termen lung privind costurile totale legate de îmbătrânirea populației și componentele acestora, care cuprind pensiile, asistența medicală, îngrijirea pe termen lung, cheltuielile pentru educație și ajutoarele de șomaj pentru toate țările UE în perioada 2016 – 2070.

Astfel, se precizeaza faptul ca pe un orizont de timp indelungat, populatia de peste 65 de ani din Uniunea Europeana va reprezenta 52% din totalul populatiei apte de munca, insemnand ca la fiecare 2 angajati va fi un pensionar.

De asemenea, raportul mai arată faptul că costurile de îmbătrânire (ageing costs) în zona euro vor atinge un nivel maxim la începutul anilor 2040 – 2050, odată cu iesirea din campul muncii a generației baby boomers.

Creșterile acestor costuri diferă insa substanțial între țări, iar această variație se așteaptă să crească spre sfârșitul orizontului de proiecție. Până în 2070, costurile de îmbătrânire se estimează a fi cele mai ridicate în Belgia, Luxemburg, Austria și Finlanda, atingând niveluri mai mari de 30% din PIB, comparativ cu aproximativ 15% din PIB în Letonia și Lituania.

Costurile totale cu îmbătrânirea populației (procent din PIB). Sursa BCE

Prognozele totale privind costurile de îmbătrânire sunt insa în mare măsură influențate de costurile cu pensiile din sistemul public, urmate de costurile din sistemul asigurarilor de sănătăte și de îngrijire pe termen lung.

În medie, costul cu pensiile din sistemul public din zona euro se așteaptă să crească cu 1,3 puncte procentuale din PIB până în 2040, urmand sa se stabilizeze la 11,9% din PIB pana în 2070. Există totuși, o eterogenitate semnificativă între țări. Cheltuielile cu pensiile publice sunt cel mai important factor de creștere a costurilor de îmbătrânire în tari precum Belgia, Luxemburg, Slovenia, Germania, Malta și Cipru. În schimb, în toate țările, costurile din sistemul asigurarilor de sănătăte și de îngrijire pe termen lung contribuie pozitiv la modificarea costurilor totale de îmbătrânire, în ciuda eterogenității mari a țărilor.

Un alt aspect important menționat in raport este si scăderea raportului numarului de pensionari vs numărul de persoane în vârstă de 65 de ani sau mai mult, în principal datorită măsurilor care restricționează accesul la pensionarea anticipată și cresterea vârstei legale de pensionare, coroborat cu încurajarea carierei profesionale mai lungi, in multe domenii de activitate.