Președintele UBS, Colm Kelleher, anterior Președinte in cadrul băncii americane de investitii Morgan Stanley unde si-a inceput carierea acum mai bine de 30 de ani, a decis cumpărarea Credit Suisse într-un acord de salvare in valoare de 3 miliarde de franci elvețieni (3,2 miliarde de dolari), intermediat de autoritățile elvețiene și anunțat duminică seara, menit să susțină încrederea în industria financiară a țării, mai degrabă decât să salveze rivala Credit Suisse.

Guvernul elvețian, banca centrală și organismul de reglementare FINMA au concluzionat că o preluare de catre UBS a fost cea mai bună variantă decât a lăsa Credit Suisse să eșueze, ceea ce ar fi putut declanșa o panică extinsă în sectorul bancar.

Tranzacția nu va implica vreun transfer de fonduri, ci va fi platită cu acțiuni, oferta totală evaluând Credit Suisse cu 60% mai puțin decât prețul de închidere de vineri și la o fracțiune din valoarea sa contabilă de 45 de miliarde de franci elvețieni la sfârșitul anului trecut.

FINMA va permite, de asemenea, UBS să anuleze instrumentele de datorie ale Credit Suisse, cunoscute sub numele de titluri de valoare de nivel 1 (Additional Tier 1), majorând capitalul propriu al grupului combinat cu aproximativ 16 miliarde de franci elvețieni. Între timp, guvernul va acoperi până la 9 miliarde de franci elvețieni din potențiale pierderi.

Mai mult, UBS poate păstra unitatea locală a Credit Suisse, oferind băncii o poziție dominantă în retailul elvețian și în sectorul bancar corporativ și permițându-i să obțină economii considerabile de costuri.

Directorul executiv Ralph Hamers consideră că banca își poate reduce cheltuielile anuale cu aproximativ 8 miliarde de dolari până în 2027.

După deducerea impozitului (24%) și capitalizând cu o rată de actualizare de 10%, aceste economii au o valoare actuală netă de aproximativ 60 de miliarde de dolari – exact cam cât valora UBS inainte de tranzactie.

Cu toate acestea, achiziția Credit Suisse este departe de a fi afacere ușoară. La o convorbire cu analiștii duminică seara, directorii UBS s-au încurcat de unele dintre cifre – deloc surprinzător pentru o tranzacție negociată într-un weekend.

Clienții bogați care au bani investiți în ambele bănci, si-ar putea muta o parte din fonduri pentru a diminua riscul, în timp ce UBS ar putea fi chiar nevoită să renunțe la unii clienți ai Credit Suisse pe același motiv.

Hamers și echipa sa vor trebui poate să renunțe chiar la divizia de investiții bancare a noii lor achiziții, o sarcină dificilă având în vedere istoricul celor două bănci.

Pe termen mai lung însă, autoritățile elvețiene au concentrat și mai mult din riscul sistemului bancar al țării într-un colos financiar mai mare. Decizia FINMA de a anula titlurile AT1 ale Credit Suisse la doar patru zile după ce a declarat că banca își îndeplinește toate cerințele de capital și lichiditate nu va face decât să sporească mai mult temerile investitorilor față de alți creditori europeni.

Însă preluarea de catre UBS a fost varianta preferată de catre guvernul elvețian, in detrimentul naționalizării sau lichidării Credit Suisse. Rămâne de văzut daca beneficiile vor depăși riscurile și dacă a fost suficient pentru a calma sectorul financiar european.