Indicele PMI: Indicele PMI sau Purchasing Managers' Index este un indicator ce reflectă sănătatea economică din sectoarele de producție și servicii si totodată increderea managerilor care lucrează in departamentele de aprovizionare ale companiilor. Scopul utilizării indicelui PMI este de a oferi informații despre condițiile actuale si viitoare de afaceri factorilor de decizie, analiștilor și managerilor care se ocupa de input-ul factorilor de productie. Indicele este realizat lunar de Institutul de Management al Aprovizionării (ISM) și se bazează pe un sondaj trimis directorilor executivi de la peste 400 de companii la nivel mondial. Indicele analizează cinci domenii majore de studiu: comenzile noi, nivelul inventarului actual, nivelul producției, livrările de la furnizori și evoluția locurilor de muncă, fiecare zonă avand o pondere egală in calculul final. Sondajul cuprinde întrebări privind condițiile de afaceri și orice schimbări au loc, indiferent dacă se îmbunătățesc sau se deteriorează. Indicele poate lua valori de la 0 la 100, o valoare de peste 50 reprezentand o expansiune comparativ cu luna precedentă, in timp ce una sub 50 reprezintă o contracție, iar una egală cu 50 indică o stagnare a conditiilor. Cu cat valoarea depășește 50 de puncte, cu atat amplitudinea schimbărilor este mai mare. Datele pe care indicele le furnizează sunt foarte importante pentru factorii de decizie din companii. Un producător de automobile, de exemplu, ia decizii de producție pe baza noilor comenzi pe care le așteaptă de la clienți în lunile viitoare. Aceste comenzi noi determină deciziile de aprovizionare cu privire la componentele și materiile prime, soldurile existente ale inventarului conducand, de asemenea, la nivelul de producție pe care producătorul trebuie să-l indeplinească pentru a satisface noile comenzi.

Valoarea de piața: Valoarea de piață reprezintă de fapt prețul pe care un bun îl are atunci cand se vinde sau se cumpară pe o piață. Indicatorul este de asemenea utilizat în mod obișnuit pentru a face referire la capitalizarea bursieră a unei societăți cotate la bursă și se obține prin înmulțirea numărului de acțiuni în circulație cu prețul curent al acestora. Valoarea de piață este ușor de determinat pentru companiile listate la bursă, deoarece prețul acțiunilor liber tranzacționabile este ușor accesibil, dar este puțin mai dificil de determinat in cazul instrumentelelor de tip over-the-counter (instrumentele tranzactionate in afara pietei reglementate/extrabursiera), cum ar fi obligatiunile. Cu toate acestea, cea mai mare dificultate în stabilirea valorii de piață constă în estimarea valorii activelor nelichide, cum ar fi imobilele și alte active fixe, ceea ce poate necesita utilizarea experților în domeniul imobiliar și, respectiv, a experților în evaluarea afacerilor.

Schemă Ponzi (Ponzi Scheme): O schemă Ponzi este o înșelătorie investițională frauduloasă, care promite multiplicarea banilor, cu un risc redus pentru investitori. Schema Ponzi generează venituri pentru investitorii existenți (mai vechi), prin atragerea noilor investitori. Schema se bazează pe utilizarea fondurilor provenite de la investitorii noi pentru a-i plăti pe aceia care au investit anterior și nu de pe urma veniturilor pe care afacerea le-a generat în realitate. In momentul in care nu mai există investitori noi care să sustina plățile către investitorii mai vechi, sistemul intra în incapacitate de plată, lasandu-i pe cei care au investit recent fără bani. Denumirea „Ponzi” provine de la Charles Ponzi, care a creat o astfel de schemă la începutul secolului XX, prin care a atras mii de rezidenți din New England (SUA) într-o speculație cu timbre poștale ce promitea să asigure un câștig de 50% în 3 luni, în condițiile în care rata dobânzii pentru depozitele  bancare era de 5%. Un caz asimilat Schemei Ponzi este considerat Caritasul, care a fost un joc de tip piramidal care a funcționat în România între aprilie 1992 și august 1994. Jocul a atras milioane de deponenți din toată țara care au investit mai mult de 1.000 de miliarde de lei vechi (între 1 și 5 miliarde de dolari americani) înainte de a da faliment în 14 august 1994. La data declarării falimentului avea datorii de 450 milioane de dolari americani.

Sell-off: Provenită din limba engleză (to sell off = a solda, a desface), sintagma este folosită mai ales pe piața de capital si este echivalentă cu vânzarea accelerată a valorilor mobiliare, cu precădere a acțiunilor, dar și a obligațiunilor sau chiar a marfurilor (engl commodities). Sell-off apare de obicei atunci cand in piață se naște un sentiment de panică in randul investitorilor cu privire la evoluția unor actiuni sau chiar a economiei in general si se traduce printr-o ofertă supradimensionată ce conduce la scăderea rapida a prețului. Desi momentul deprecierii poate avea o conotatie negativa, situatia este adeseori speculată de unii investitori care pariaza chiar pe scaderea actiunilor, adoptand o pozitie short, pana cand trendul se va inversa, urmand a vinde actiunile ulterior cu un castig consistent. Ceea ce este important atunci cand o astfel de situatie apare, este lectia pe care participantii din piață o pot invata: in timp ce identificarea momentului potrivit este dificila (market timing), investitorii inteligenti isi lichidează pozitiile inainte ca vanzarea accelerata să apară. Pentru a limita impactul negativ asupra actiunilor, diversificarea portofoliului ramane una dintre cele mai eficiente metode pe care un investitor o poate adopta.

Indice bursier (stock market index): Un indice bursier este un indicator statistic care reflecta evolutia in timp a preturilor unui grup de actiuni ce intra in componența acestuia. Introducerea indicilor bursieri derivă din necesitatea urmăririi evoluţiei în ansamblu a pieţei respective. Creşterea in valoare a unui indice bursier reflectă faptul că cererea de valori mobiliare, este superioară ofertei, acest lucru indicând o activitate pozitivă a societăţilor cotate la bursă. Acest lucru este realizat prin acordarea fiecarui titlu a unei ponderi in indice, proportionale cu capitalizarea sa totala, sau cu capitalizarea free-float-ului. Cel mai important indice este cel format din actiunile celor mai tranzactionate companii. In Romania, BET (Bucharest Exchange Trading) este indicele principal al Bursei de Valori Bucuresti și reflectă evoluția celor mai tranzacționate 15 companii de pe Piața Reglementată a BVB, exclusiv societățile de investiții financiare (SIF-uri). Este un indice de preț ponderat cu capitalizarea free floatului, ponderea maximă a unui simbol fiind de 20%, criteriul principal de selecție al societăților în indice fiind lichiditatea. Alti indici bursieri din Romania sunt: BET-TR (cuprinde evolutia preturilor companiilor cat si dividendele acordate), BET-FI (este indicele celor cinci SIF-uri si Fondul Proprietatea), BET-XT, BET-NG (este indicele companiilor din domeniul energetic), BET-BK (este un indice ponderat cu capitalizarea free-float-ului celor mai lichide societati listate pe piata reglementata a BVB), BET Plus si ROTX. In strainatate, cei mai importanti indici sunt: DOW Jones, S&P 500, FTSE, DAX, Nikkei, CAC, s.a.