Average down strategy: Average down sau "medie în scădere" este un termen care descrie procesul de cumpărare a unor acțiuni suplimentare la prețuri mai mici decât prețul inițial de cumpărare, acest lucru ducând la scăderea prețului mediu pe care l-ar plăti un investitor pentru toate acțiunile detinute in cadrul aceleiași companii. In teorie, dacă un investitor a cumpărat o acțiune la un preț pe care l-a considerat atractiv, spre ex 10 lei si ulterior pretul acesteia a scăzut la 7 lei, acesta este indreptățit să creadă că, achiziționând in continuare aceeași acțiune îi va aduce un discount suplimentar. Cu toate acestea, achiziția cu scopul de a obține un preț mediu mai mic nu este neapărat un motiv intemeiat de a cumpăra acțiuni al căror pret este in scădere. Pe de o parte, "averaging down" permite investitorilor să acumuleze titluri de valoare la un preț mediu mai mic însă, dacă pretul va continua să scadă, pierderile de capital vor crește. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca pretul unui activ să scadă pentru a deveni atractiv, important este ca la un moment dat, pe baza valorii intrinseci să apară o inversare a trendului si prețul să se aprecieze. Susținătorii tehnicii consideră că "averaging down" este o abordare eficientă din punct de vedere al costului acumulării activelor, in timp ce adversarii o văd ca o rețetă pentru dezastru, strategia fiind adesea favorizată de investitorii care au un orizont de investiții pe termen lung.

Creanță: Creanța reprezintă un drept patrimonial care arată îndreptățirea unui creditor de a pretinde unui debitor, îndeplinirea obligației contractuale de a da, de a face sau de a nu face ceva. Cu alte cuvinte, atunci când o companie are calitatea de creditor si trebuie sa încaseze contravaloarea unor bunuri sau servicii vândute unei alte companii de data aceasta debitoare, putem spune ca are o creanță de încasat. O obligatie, pentru a se putea numi creanță trebuie sa nu constituie obiectul vreunui litigiu (sa fie creanță certă), sa aiba o valoare precisa, cuantificabila (creanță lichidă) si sa fi ajuns la maturitate (creanță exigibilă). Din punct de vedere contabil, creanța este un element de activ pentru creditor si un element de pasiv pentru debitor si se evaluează la valoarea nominală. In functie de termenul de achitare, creanțele se impart in creanțe pe termen scurt (cu data scadență mai mica de un an) si creanțe pe termen lung (cu scadență mai mare de un an).

Contul de profit si pierdere: Contul de profit si pierdere (CPP) este o situație financiară parte integrantă a bilanțului contabil, care rezumă modul de constituire al rezultatului din punct de vedere al veniturilor si cheltuielilor pe o anumită perioadă de timp, de obicei șase luni sau un an. Aceste inregistrari furnizează informatii despre capacitatea unei companii de a genera profit pe baza rezultatului din exploatare (venituri din exploatare - cheltuieli din exploatare), a rezultatului financiar (venituri financiare - cheltuieli financiare) si a rezultatului exceptional (venituri exceptionale - cheltuieli exceptionale). Contul de profit si pierdere se prezinta sub forma tabelară, in partea superioară din fiecare rezultat (exploatare, financiar si exceptional) aflandu-se veniturile iar in partea inferioară cheltuielile. Este important să se compare situația veniturilor din diferite perioade contabile, deoarece variația costurilor de exploatare, a cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare, a materiilor prime si altele influențează rezultatul final al exercitiului financiar. Veniturile din exploatare, care au de obicei cea mai mare pondere in cadrul veniturilor totale reprezinta de fapt cifra de afaceri netă, ce cuprinde vănzarea produselor finite, a semifabricatelor, a mărfurilor si serviciile prestate.

Coeficientul Beta: Beta, cunoscut sub numele de coeficient beta (β), este o măsură a volatilității unui activ financiar sau al unui portofoliu, în comparație cu piața în ansamblu. Beta este utilizat în modelul CAPM (Capital Asset Pricing Model), care calculează randamentul așteptat al unui activ pe baza riscurilor sale și potentialul de castig al pietei. Coeficientul Beta se calculează utilizând analiza regresiei liniare și reprezintă tendința randamentului unui activ de a raspunde la mișcările pietei. Un beta de 1 indică faptul că prețul unui activ se modifica in acelasi ritm cu piața. In schimb, un coeficient beta mai mic decât 1, indica faptul că acțiunea respectivă este teoretic mai puțin volatilă, având avantajul că atunci cand piața va scădea, acțiunea va scadea mai putin. Un beta mai mare decât 1 indică faptul că prețul unui activ este teoretic mai volatil decât piața, care poate aduce un randament superior, dar in egală măsură și o pierdere mai mare decat evolutia pieței in ansamblu. Fondurile de investitii conservatoare au de regulă in portofoliu active cu un coeficient Beta<1, pe cand fondurile de actiuni pot avea active cu o volatilitate mai ridicată și implicit un coeficient Beta>1.

Analiză cost - beneficiu: Analiza Cost - Beneficiu este un instrument analitic, cu ajutorul căruia se poate estima din punct de vedere al beneficiilor şi costurilor, care este impactul socio-economic care însoțește implementarea unui proiect de investitii. Analiza Cost - Beneficiu (ACB) este necesară pentru a justifica dacă un proiect este oportun sau ce imbunatățiri are nevoie pentru a deveni fezabil din punct de vedere financiar. Astfel, o prima etapa în elaborarea unei ACB este stabilirea unei liste cuprinzătoare a tuturor costurilor și beneficiilor asociate proiectului sau deciziei: costurile directe, indirecte, costurile cu riscul asociat investitiei, costul de oportunitate, etc. Beneficiile trebuie să includă atât veniturile directe și indirecte cat și beneficiile intangibile, cum ar fi creșterea producției datorita îmbunătățirii calitatii muncii angajaților sau creșterea vânzărilor datorită cererii in crestere din partea clienților. Ulterior, o unitate de măsurare comună ar trebui apoi aplicată tuturor elementelor din listă. Trebuie avut grijă să nu se subestimeze costurile sau să se supraestimeze beneficiile. O abordare conservatoare, cu un efort conștient de a evita tendințele subiective la calcularea estimărilor, este cea mai potrivită variantă atunci când se atribuie valoare atât costurilor cât și beneficiilor în scopul realizării unei analize cost-beneficiu.