Initial coin offering - ICO: O ofertă inițială de monedă sau ICO este o modalitate nereglementată prin care start-up-urile care activează in domeniul monedelor virtuale strâng fonduri de la diverși investitori pentru dezvoltarea afacerilor cu cripto monede. Spre deosebire de o IPO (Initial Public Offering) care se adresează in primul companiilor ce urmează a se lista pe o piață de capital, o ICO este utilizată in principal pentru a ocoli procesul riguros și reglementat de strangere a capitalului necesar. Atunci cand o companie start-up doreste sa atragă bani prin intermediul unei oferte initiale de monede, mai intai isi construieste un plan de afaceri pe care il prezinta potentialilor investitori. Acesta cuprinde informatii despre bugetul necesar demarării investitiei, partea ce va reveni investitorilor sub forma de token-uri (acestea pot fi asimilate cu acțiunile unei societăți vândute investitorilor într-o oferta publică inițială (IPO) si cat timp va dura oferta. In acest fel, investitorii vor cumpara token-urile (token-urile utilitare sunt, în esență, o formă de monedă specifică aplicațiilor care combină elementele specifice tehnologiei blockchain cu o componentă speculativă pentru investitori, conform căreia valoarea acestor token-uri va crește odată cu utilizarea monedei respective) si vor fi catalogati ca si actionari ai afacerii. In schimb, daca fondurile se vor dovedi a fi insuficiente pentru inceperea activitatii, banii sunt restituiți susținătorilor, iar ICO-ul va fi considerat nereușit.

Arbitraj: Arbitrajul reprezintă o operațiune ce constă in cumpărarea și vânzarea simultană a unui activ cu scopul de a profita de diferența de preț a instrumentelor financiare identice sau similare pe diferite piețe sau sub diferite forme. O formă de arbitraj cunoscut este arbitrajul valutar, care presupune vânzarea si cumpărarea de valută avand scopul de a beneficia de diferentele de curs si de a obtine profit. Arbitrajul apare atunci cand un activ (actiuni, monede, marfuri) este achizitionat pe o piata si vândut aproape in acelasi timp pe o altă piată la un pret mai mare, operatiune considerată fără risc pentru cel care face tranzactia. In general, operatiunile de arbitraj au ca obiectiv realizarea unor câstiguri pe seama diferentelor de curs, pret sau rata a dobânzilor, în conditiile asumarii unor riscuri limitate. Aceste operatiuni se realizează simultan, la vedere, pe mai multe piete, arbitrajistul cumparând titluri sau alte valori - acolo unde acestea sunt mai ieftine- si revânzându-le (în aceeasi zi) pe piețele unde cotează cel mai scump. Arbitrajul există ca urmare a ineficiențelor pieței și, prin urmare, nu ar exista dacă toate piețele ar funcționa perfect.

Valoare reziduală: Valoarea reziduală a unui activ fix reprezintă o estimare a valorii acestuia la sfârșitul perioadei de leasing sau la sfârșitul duratei sale de viață. O companie de leasing (locator) utilizează valoarea reziduală ca una dintre metodele sale principale pentru a determina cât de mult plătește cel care foloseste bunul respectiv (locatar) sub forma de plată lunara sau rata de leasing. Valoarea reziduala este stabilita intotdeauna la inceputul contractului si este exprimată procentual, din valoarea de vânzare a bunului. Aceasta poate lua valori de la zero pană la o valoare acceptată atât de locator cat și de locatar, putând fi 15%, 20%, 30% sau alte valori. Valoarea reziduală nu reprezinta un cost suplimentar pentru utilizator, ci o parte din pretul de cumparare al bunului, exprimată de obicei in procente. Marimea valorii reziduale influentează invers proporțional valoarea ratelor lunare: de exemplu, o valoare reziduală mare este echivalentă cu rate de leasing reduse. Ca regulă generală, cu cât durata de viață utilă sau perioada de leasing este mai lungă, cu atât este mai mică valoarea reziduală.  Locatarul sau utilizatorul plateste valoarea reziduala în cazul în care îşi exercită opţiunea de cumpărare a bunului. Suma reprezentând valoarea reziduală poate fi achitată fie la incheierea perioadei de leasing, fie poate fi inclusă in rate, pe parcursul derularii contractului.

Decontare T+2: T+2 reprezintă un sistem de decontare a tranzacțiilor folosit pe piața de capital, unde T este ziua in care are loc tranzacția, iar T+2 reprezintă ziua cand se decontează acea tranzactie. Cu alte cuvinte, tot procesul de achizitie durează două zile lucratoare pana cand actiunile vor apărea in contul cumparatorului si contravaloarea (banii) in contul vanzatorului, realizandu-se astfel transferul de proprietate. Este important de retinut faptul că, desi decontarea are loc la o dată ulterioară, actiunile pot fi vandute chiar in ziua in care au fost achizionate. In schimb, pentru a putea beneficia de dividende, un investitor trebuie sa achizioneze actiuni cu cel putin doua zile lucratoare inainte de data de inregistrare a acestora. Ciclul de decontare T+2 se aplica atat in Romania cat si in Ununea Europeana. Depozitarul Central este institutia pietei de capital din Romania care asigura compensarea si decontarea tranzacțiilor cu instrumente financiare, precum si evidenta registrelor societatilor emitente. Depozitarul Central este o societate pe actiuni, membra a grupului Bursa de Valori Bucuresti.

Blue Chip: O companie Blue chip este o societate listată pe o Bursa de Valori, de obicei recunoscută la nivel international, care este solidă din punct de vedere financiar și comercializează produse si servicii calitative, acceptate pe scara larga. Companiile Blue chip sunt recunoscute ca fiind reziliente in conditii adverse de piață si operează în mod profitabil fără a fi afectate in mare măsura de volatilitate. Numele de "blue chip" reiese dintr-un joc de carti (poker), in care piesele albastre au cea mai mare valoare, termenul fiind utilizat pentru prima data in anul 1923 cand un angajat al Dow Jones Company a observat anumite actiuni care se tranzactionau la un pret de 200$ sau mai mare. Actiunile companiilor blue chip nu sunt neapărat scumpe, avantajul lor fiind de fapt capacitatea de a rezista de-a lungul timpului, chiar si in perioade de criză prelungită. Investitorii conservatori cu un apetit de risc scăzut, vor cumpăra de obicei, acțiuni din această categorie, atat pentru protejarea capitalului impotriva inflației cat si pentru obținerea unor dividende. Pe Bursa de Valori Bucuresti, companii precum, Banca Transilvania, OMV Petrom, Romgaz, Electrica si altele pot fi considerate blue chips-uri.