Backwardation: "Backwardation" este un termen utilizat în piețele futures pentru a descrie o situație în care prețul unui contract futures cu livrare imediată (sau pe termen scurt) este mai mare decât prețul unui contract futures cu livrare pe termen mai lung. Aceasta este opusul situației denumite "contango", unde prețul contractului pe termen scurt este mai mic decât prețul celui pe termen lung. În sectorul petrolier, backwardation ar putea să apară din mai multe motive: Așteptări de scădere a ofertei în viitor: Dacă traderii se așteaptă ca oferta de petrol să fie mai redusă în viitor (din cauza unor evenimente geopolitice, de exemplu), ei ar putea fi dispuși să plătească mai mult acum decât în viitor, ceea ce duce la backwardation. Cerere crescută în prezent: Dacă există o cerere mare de petrol în prezent, cum ar fi într-o perioadă de creștere economică rapidă sau în timpul unui val de frig, acest lucru ar putea conduce la prețuri mai mari pentru contractele pe termen scurt comparativ cu cele pe termen lung. Costuri de stocare: Petrolul este costisitor de stocat. Dacă costurile de stocare sunt ridicate, traderii pot fi mai puțin dispuși să cumpere petrol acum și să-l stocheze pentru vânzare în viitor, ceea ce poate conduce la prețuri mai mari pe termen scurt și la backwardation. Speculații și comportamentul traderilor: Percepțiile și comportamentul traderilor pe piață pot influența, de asemenea, structura termenelor, aducând piețele fie în backwardation, fie în contango. În general, atunci când piața petrolului intră în backwardation, poate fi un semn că piața este mai strânsă și că există preocupări legate de aprovizionare. Totuși, este important să se țină cont de faptul că piețele futures sunt complexe și sunt influențate de o varietate de factori.

Inflația PCE: "Inflația Personal Consumption Expenditure" (PCE) este un indicator al schimbărilor de preț pentru bunuri și servicii achiziționate de gospodăriile din Statele Unite. Acesta este unul dintre cei mai urmăriți indicatori de inflație de catre analiști și decidenți în politică monetară și este considerat indicatorul preferat al inflației pentru Rezerva Federală a Statelor Unite (Fed). PCE include o gamă largă de cheltuieli, inclusiv alimente, îmbrăcăminte, cheltuieli cu locuința, cheltuieli medicale și altele. Acest indice este calculat și publicat lunar de Biroul de Analiză Economică (BEA) din cadrul Departamentului de Comerț al Statelor Unite. PCE este adesea ajustat pentru a exclude alimentele și energia, pentru a oferi o imagine "de bază" a inflației, care este mai puțin susceptibilă la variații de scurtă durată cauzate de schimbările sezoniere sau alte factori volatili. Indicele PCE este important deoarece ajută Rezerva Federală să ia decizii privind rata dobânzilor și alte aspecte ale politicii monetare. O rată a inflației prea mare sau prea mică poate avea implicații semnificative pentru economie, și de aceea Fed folosește PCE pentru a evalua dacă politica sa monetară este în linie cu obiectivele sale de inflație și ocupare a forței de muncă.

Margin trading: Margin trading (Traducere: tranzacționare în marjă) se referă la practica de a cumpăra sau vinde active financiare folosind fonduri împrumutate de la un broker. Într-un cont de tranzacționare în marjă, brokerul oferă un credit investitorului, permițându-i acestuia să deschidă poziții care sunt mai mari decât suma de bani pe care o deține în cont. În mod specific, marja este diferența dintre valoarea totală a tranzacției și suma de bani pe care traderul o depune efectiv ca garanție. De exemplu, dacă un trader are 1.000 de lei în cont și folosește un levier de 2:1, el ar putea să tranzacționeze active de până la 2.000 de lei. Avantajele tranzacționării în marjă includ potențialul pentru câștiguri mai mari și capacitatea de a deschide poziții mai ample decât ar fi posibil doar cu fondurile proprii. Cu toate acestea, riscurile sunt, de asemenea, amplificate. Dacă piața se mișcă împotriva poziției traderului, pierderile pot fi semnificative și pot depăși investiția inițială. În cazuri extreme, traderul poate fi forțat să adauge fonduri suplimentare în cont sau să închidă poziția pentru a evita o pierdere și mai mare. Tranzacționarea în marjă este complexă și implică un grad înalt de risc. Este esențial ca oricine ia în considerare această formă de investiție să înțeleagă pe deplin mecanismele și riscurile asociate.

VIX Index: VIX este simbolul indicelui de volatilitate calculat și publicat de Chicago Board Options Exchange (CBOE) si prezintă așteptările pieței de capital cu privire la volatilitatea acesteia pe un termen de 30 de zile. De asemenea, acesta este construit folosind volatilitățile implicite ale unei game largi de opțiuni din indicele S&P 500 si este denumit în mod colocvial indicele fricii. VIX este utilizat în mod obișnuit de către traderii activi pentru a identifica volatilitatea din piață, utilizand analiza tehnică pentru a identifica oportunitățile de profit. VIX este un indice calculat, la fel ca și S&P 500, deși nu este derivat din prețurile acțiunilor. În schimb, utilizează prețul opțiunilor pe S&P 500 și apoi estimează cât de volatile vor fi aceste opțiuni între data curentă și data de expirare a acestora. CBOE combină prețul mai multor opțiuni și obține o valoare agregată a volatilității, pe care o urmărește indicele.  

Stagflație: Stagflația este un termen economic care descrie o situație în care economia unei țări experimentează o creștere foarte mică, stagnantă, șomaj înalt și inflație ridicată simultan. Tradițional, inflația și stagnarea economică teoretic se exclud reciproc. Pe de o parte inflația apare de obicei in momente de creștere economică care beneficiază și de politici monetare avantajoase (dobânzi mici pe un termen lung) în timp ce stagnarea sau chiar recesiunea duce la scăderea prețurilor acompaniate și de o politică monetară restrictivă unde accesul la credit este dificil. Cu toate acestea, stagflația prezintă un scenariu provocator deoarece combină cele mai rele aspecte ale ambelor, inflație și recesiune. Termenul a devenit popular în anii 1970, în special în SUA, când țara a experimentat un șoc al prețurilor petrolului și constrângeri la nivelul ofertei, ducând atât la stagnare economică, cât și la creșterea prețurilor. Abordarea stagflației este dificilă pentru factorii de decizie, deoarece măsurile de combatere a inflației (cum ar fi creșterea ratelor dobânzii) pot agrava șomajul și încetini creșterea economică, în timp ce măsurile de stimulare a economiei pot crește și mai mult inflația.