Acțiuni ciclice: Acțiunile ciclice sunt titluri de valoare asemeni acțiunilor obișnuite, dar care aparțin unor companii ce isi desfăsoară activitatea in industrii sensibile la schimbările economice. Acțiunile ciclice tind să urmarească îndeaproape evoluția fluctuantă a economiei si sunt caracteristice acelor sectoare care nu produc bunuri de folosinta indelungată, precum industria auto, aeriană, imobiliară, hotelieră, industria ospitalitatii si producatorii articolelor de lux. Atunci cand economia crește, acțiunile acestor companii tind să crească, de obicei mai repede decat media pietei, iar atunci cand economia se află in declin, consumul produselor si serviciilor din aceste categorii urmează o pantă descendentă, cumpărătorii amânând achizițiile. In consecintă, veniturile acestor companii scad si odată cu acestea scade si pretul acțiunilor. Din aceste considerente, acțiunile ciclice tind sa fie mai riscante si mai sensibile intr-o piață volatilă, spre deosebire de actiunile companiilor din categoria "blue chips".

Monopson: Monopsonul, denumit si monopolul cumpărătorului, este un termen economic care definește o structură a pieței, in care un cumpărător mare controlează o parte însemnată a pieței și determină scăderea prețurilor. Cu alte cuvinte, o companie cumpără cea mai mare parte a unei anumite mărfi sau a unui anumit bun, marfă care este furnizată de mai mulți producători din piață. Un monopson apare atunci când o singură firmă are o pozitie privilegiată poziționandu-se de obicei ca singurul cumpărător pentru mai mulți vânzători, având astfel posibilitatea reducerii prețurilor produselor sau serviciilor vânzătorului, în funcție de cantitatea necesară. In situație de monopson economic, vânzătorii se implică adesea intr-un razboi al preturilor pentru a atrage unicul cumparator al produselor, fie prin scăderea acestora fie prin creșterea cantității livrate. Pentru a putea fi catalogată ca monopson, respectiva societate comerciala nu trebuie sa fie concurata de alti cumparatori locali sau straini, iar produsul achizionat trebuie sa fie omogen si sa nu poată fi substituit, cel putin pentru o anumita perioada de timp. Monopsonul anulează concurența economică in sfera cererii dar o mentine in sfera ofertei, fiind clasificat in doua feluri: monopson productiv si monopson comercial, ambele cumparand fie forță de muncă (angajati care vor o slujbă nouă), fie bunuri la pret redus, vanzand ulterior produsele finite la pret de concurență perfectă. Industriile in care pot aparea situatii de monopson sunt de obicei automotive, echipamente militare, industria aeronautică si altele.

Dreptul de preferință: In cazul unei companii listate pe piața de capital, dreptul de preferință se referă la privilegiul pe care acționarii existenti il au in momentul in care o societate își majorează capitalul social, protejandu-i astfel împotriva diluării participației in acea companie. Un drept de preferinta ofera posibilitatea cumparatorului acestuia de a subscrie un anumit numar de actiuni in cadrul majorarii capitalului social al unui emitent. Astfel, acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând acţionarilor existenţi, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le acestia le posedă in cadrul companiei. Exercitarea dreptului de preferință al acționarilor are loc de obicei doar in cadrul societatilor pe actiuni, fiind de altfel o obligatie legală a acesteia. In general, cand se aprobă majorarea capitalului social de catre Adunarea Generala a Actionarilor, se are in vedere in primul rand stabilirea datei de referinţă care servește la identificarea acționarilor care voteaza si care sunt indreptățiți sa-si exercite orice drepturi ce decurg din hotărârile adunarii. Asadar, actionarii care pot subscrie sau primi actiuni noi sunt cei existenți în registrul acționarilor la data de referință stabilită pentru AGA care aproba majorarea de capital social. In cazul companiilor listate, datorită frecvenței cu care se schimbă acționarii si numarul actiunilor deținute, legea nr 297/2004 a introdus o nouă dată, în plus față de data de referință, mai exact data de înregistrare, fiind data calendaristică stabilită de către AGA care servește la identificarea acționarilor care urmează a beneficia de dividende din acea societate.

Cost of Risk: Costul riscului il reprezintă prețul implicit sau explicit pe care o companie trebuie să îl plătească pentru a-și gestiona expunerile de orice natură. Acesta se compune, în mod obișnuit, din costurile estimate și din pierderile directe sau indirecte generate de activitățile ce tin de controlul pierderilor, finantarea/acoperirea pierderilor și reducerea riscurilor. Cost of risk derivă de cele mai multe ori din natura activitatii de baza a unei companii si este o măsură cantitativă a costurilor totale (pierderi, costuri de control al riscului, costuri de finanțare a riscului și costuri de administrare) asociate cu funcția de gestionare a acestuia, în comparație cu vânzările, activele totale și numărul de angajați ai unei întreprinderi. Scopul unei astfel de comparații este de a determina dacă costurile totale ale funcției de gestionare a riscurilor cresc, scad sau rămân constante, raportat la activitatea economică a întreprinderii. Value of risk, spre deosebire de cost of risk, reprezintă beneficiul financiar pe care o activitate de monitorizare a riscurilor îl poate aduce acționarilor unei organizații. În teoria financiară, toate activitățile pe care o companie le-ar putea întreprinde, de la intrarea pe o piață nouă la dezvoltarea unui nou produs, poartă diferite riscuri, de aceea, determinarea cu acuratete a probabilitatii de aparitie si dimensiunea valorică a acestora, poate conduce la economii importante si la un cost de oportunitate sustenabil.

Investiție greenfield: O investiție greenfield este o investitie care se dezvoltă "de la zero", pe un teren fără infrastructură existentă, unde o companie (de obicei de mari dimensiuni) își construiește o nouă facilitate de productie. Investitiile de tip greenfield sunt de obicei efectuate acolo unde exista un potential major de dezvoltare in anumite ramuri economice, datorită riscurilor pe care le comportă, având in vedere costurile ridicate cu construcția facilităților si punerea lor in funcțiune. Pentru o bună fundamentare a deciziei de alocare a resurselor, aceste investiții sunt precedate de studii de fezabilitate si au planuri de afaceri solide, precum si analize de impact cu ajutorul carora partile interesate in proiect pot lua decizii economico-financiare viabile. In cazul investițiilor cu un puternic impact economico - social, companiile private apelează la facilități acordate de autoritatile locale sub forma ajutorului de stat, pentru cheltuieli eligibile de natura activelor corporale şi necorporale, precum şi cele legate de închirierea construcţiilor aferente investiţiei iniţiale. Un aspect important in fundamentarea deciziei de investitii este evaluarea costului de oportunitate sau ce alternativă mai există, care ar putea aduce cel putin aceleași beneficii pe termen lung, dar cu costuri mai reduse. Spre deosebire de investițiile greenfield, investițiile de tip brownfield se remarcă prin existența unei infrastructuri de producție functională, care este de obicei achiziționată in scopul dezvoltării unor noi activități sau îmbunătățirea celor existente.