Bloomberg: Bloomberg este unul dintre cei mai importanți furnizori la nivel mondial, de știri și informații financiare, ce transmite date despre cotatiile instrumentelor în timp real și istoricul acestora, știri de tranzacționare și analize de piata, precum și alte categorii de știri generale. Serviciile sale sunt transmise prin intermediul propriei platforme online, televiziune, radio și reviste si oferă o multitudine de instrumente profesionale de analiză. Una dintre cel mai importante surse de venit pentru companie este Terminalul Bloomberg, o platformă integrată care transmite informații despre prețuri, analize  financiare, știri și tranzacții la peste 300.000 de clienți din întreaga lume.  Bloomberg a fost fondată de Michael Bloomberg în 1981 ca furnizor de tehnologie, analiză și informare financiară. Compania a debutat cu platforma Bloomberg Terminal, ajungand la peste 10.000 de unități instalate în primii 10 ani de funcționare. Acesta și-a consolidat ulterior pozitia prin implementarea Bloomberg News, un furnizor de știri financiare internaționale. Abonamentele pentru Bloomberg News au crescut la 150.000 în decursul celor 10 ani, iar compania a lansat apoi Bloomberg Tradebook, permițând companiilor din domeniul financiar să tranzacționeze direct prin Bloomberg. Inca de la inceput, Bloomberg a devenit una dintre cele mai importante companii financiare din lume, avand in prezent peste 300.000 de abonamente la serviciile sale profesionale, aproape 1 milion de abonamente la revista Bloomberg Businessweek și peste 150 de birouri de știri la nivel internațional.

Agenție de rating: Agențiile de rating sunt companii specializate care evaluează bonitatea titlurilor de valoare (de obicei a obligațiunilor) în baza analizei riscului asociat emitenților. Emitentii sunt de obicei state, dar si companii private care emit titluri de stat sau obligatiuni corporative. Cele mai cunoscute agentii de rating sunt Standard and Poor's, Moody's și Fitch. Fiecare utilizează un sistem unic de rating prin care transmit informații investitorilor din piata financiara dacă o obligațiune poartă un risc scăzut sau ridicat de neplată și dacă emitentul este stabil din punct de vedere financiar. Obligațiunile (și emitenții acestora) sunt evaluate atat la momentul emiterii lor, dar sunt si periodic reevaluate pentru a vedea dacă o schimbare a ratingului este justificată. Ratingurile obligațiunilor sunt importante nu numai pentru rolul lor în informarea investitorilor, dar mai ales pentru că ele afectează rata dobânzii pe care companiile și guvernele le plătesc pentru obligațiunile emise. De exemplu, ratingul maxim atribuit de Standard and Poor's este AAA, iar cel mai mic rating, D, indică faptul că obligațiunea este în stare de "Default" (emitentul nu isi poate respecta angajamentul de plata al dobânzilor si principalului către deținătorii de obligațiuni).

Senioraj: Senioraj (engleză Seigniorage) reprezintă costul economic al producerii unei monede într-o anumită economie sau țară, calculat ca diferență dintre valoarea banilor și costul producerii acestora. În cazul în care seniorajul este pozitiv, atunci entitatea care emite acea monedă va face un profit economic, iar dacă va fi negativ va conduce la o pierdere economică. Conform unei definitii publicată de Banca Centrala Europeana, seniorajul se referă la o realitate foarte simplă, mai exact la bancnotele din buzunarul fiecărui consumator. Spre exemplu, bancnotele euro sunt concepute de BCE, fabricate la imprimerii, apoi depozitate în seiful băncilor centrale din fiecare țara membră UE. Ulterior, acestea ajung la fiecare cetățean prin intermediul băncilor comerciale, care achită băncii centrale valoarea nominală a bancnotelor. În acest scop, băncile comerciale trebuie, de regulă, să împrumute bani de la banca centrală sau să efectueze plata cedând unele dintre activele lor. Banca centrală obține astfel venituri din dobânda pe care o percepe pentru împrumuturile pe care le acordă sau un randament din activele pe care le dobândește, aceste venituri purtând denumirea „venituri din senioraj”. Deși BCE nu emite efectiv bancnote, s-a convenit că, din volumul total al bancnotelor aflate în circulație în zona euro, 8% – în termeni valorici – sunt considerate a fi emise de Banca Centrală Europeană. Băncile centrale naționale pun în circulație bancnotele în numele BCE, care obține venituri din senioraj aferente cotei sale de 8% prin intermediul creanței pe care o deține asupra băncilor centrale naţionale.

Hedging: Hedging-ul este o operațiune de acoperire a riscului valutar care presupune angajarea unei pozitii pe piata futures (long sau short), diametral opusă cu cea de pe piata spot. Cu alte cuvinte, hedging-ul este o investitie facută pentru a reduce riscul mișcării prețurilor unui instrument financiar, într-un sens sau altul. În mod normal, un hedging constă în luarea unei poziții compensatorii, printr-un contract futures, swap, opțiuni sau alte modalități. Strategia de tip Long Hedge se aplica impotriva cresterii pretului produselor sau a cresterii cursului valutei care se doreste a fi cumparate, in timp de strategia de tip Short Hedge se aplică împotriva scăderii prețului produselor care se doresc a fi vândute sau împotriva deprecierii valutei care urmeaza a fi incasată. Hedging-ul este analog cu achizitionarea unei polițe de asigurare. Dacă dețineți o masină nouă, veți dori s-o protejati de riscul de accident printr-o asigurare de tip CASCO. Există un compromis inerent în cadrul hedging-ului: în timp ce se reduce riscul potențial, cresc si cheltuielile. Mai exact, acoperirea nu este gratuită. În cazul poliței de asigurare, plățile lunare se aduna, iar dacă accidentul nu se intâmpla niciodată, deținătorul poliței nu primește nicio plată.

CAGR - Compound Annual Growth Rate: Rata anuală compusă de creștere (engleză: Compound Annual Growth Rate) este o rată medie anuală de creștere a unei investiții într-o perioadă determinată de timp, mai mare de un an. Aceasta rată se obține folosind urmatoarea formula: Rata anuală compusă de creștere este, în esență, un procent care descrie rata la care o investiție ar fi crescut dacă s-ar fi folosit o rată constantă, lucru care practic nu se întâmplă niciodată în realitate. Spre exemplu, daca s-ar fi investit 10.000 de lei la inceputul anului 2018, urmand ca la inceputul anului 2019 portofoliul sa fi crescut la 13.000 de lei, in 2020 la 14.000 de lei iar pana la inceputul anului 2021 s-ar fi strans 19.500 de lei, rata anuala de crestere compusa ar fi fost de 24.65%. CAGR este un indicator relativ simplu, deoarece măsoară doar rata medie de creștere unei investiții pe o perioadă determinata de timp, fără să ia in calcul alte variabile precum inflația, care poate eroda caștigul real al unei investiții.