S & P 500: S & P 500 este unul dintre cei mai cunoscuti indici bursieri realizat de catre compania Standard & Poor's pe piata de  capital din Statele Unite ale Americii. S & P 500 măsoară valoarea actiunilor celor mai mari 500 de corporații, în funcție de capitalizarea bursieră, listate la Bursa de Valori din New York - NYSE sau Nasdaq. Indicele este folostit de profesioniștii din domeniul financiar si reflectă evolutia pietei de capital si a economiei americane in general. S & P 500 este considerat ca fiind cel mai precis indicator al performanței acțiunilor americane emise de companii foarte mari, care au o capitalizare de piata de peste 10 miliarde dolari. În timp ce indicele se concentrează pe segmentul de piață cu companii foarte mari (large cap company), este totusi considerat reprezentativ pentru întreaga piață deoarece include o parte semnificativă din valoarea totală a acesteia (peste 90%). Companiile incluse în S & P 500 sunt selectate de Comitetul Index al S & P, o echipă de analisti și economiști de la Standard & Poor's. Initial denumit "Indice Compozit" cand a fost introdus pe piata de capital in anul 1923, acesta a ajuns abia in anul 1957 la un total de 500 de companii cat are si in prezent, printre cele mai importante fiind Apple, Alphabet (compania care detine Google), Microsoft, Amazon, IBM si altele.

Benzi Bollinger: Benzile Bollinger reprezintă un concept al analizei tehnice cu ajutorul căruia se calculează volatilitatea unui instrument financiar. Puse in practica in anii '80 de catre John Bollinger, un expert in analiza tehnică, benzile Bollinger sunt benzi de volatilitate situate deasupra si dedesubtul unei medii mobile simple, calculată de obicei pe o perioada de 20 de zile si care poate indica marimea volatilitatii unui activ analizat. Astfel, schimbari ale pretului apar pe masura ce mărimea intervalului dintre cele doua benzi se ingustează, indicand scăderea volatilitatii si implicit a riscului. In sens invers, cresterea intervalului dintre cele doua benzi indica cresterea volatilitatii. Fiind instrumente de baza ale analizei tehnice, mulți traderi consideră că, cu cât prețurile se apropie mai mult de banda superioară, cu atât mai mult piața este considerata a fi supraapreciata, iar cu cât prețurile se apropie de banda inferioară, cu atât piața este mai mult subevaluata. Desi reprezinta un indicator important, benzile trebuie folosite impreuna cu o serie de oscilatori (ex: RSI Index) pentru o mai mare acuratețe in interpretarea datelor.

Plasament privat: Plasamentul privat este o vanzarea directă de obligațiuni sau emisiune de acțiuni către un investitor sau un grup restrans de investitori autorizati să opereze pe piețele financiare, care au capacitatea de a evalua si administra beneficiile si riscurile unei oportunitati de investitii si care se afla sub reglementarea autoritatilor de supraveghere a pietelor financiare. Utilizarea acestui instrument se realizeaza in conditii specifice determinate de caracterul confidential al tranzactiei solicitat de investitori. Intr-un plasament privat pot subscrie in calitate de investitori calificati, banci, fonduri mutuale, fonduri de pensii precum si companiile de asigurari. Diferenta dintre un astfel de plasament si o oferta publica este faptul ca valorile mobiliare sunt puse la dispoziție pentru vânzare, pe piața deschisă, oricărui tip de investitor. Conform Regulamentul nr. 15/1996 privind plasamentul privat de valori mobiliare, în cadrul unui plasament privat nu pot fi utilizate mijloace și tehnici de reclamă și publicitate prin care acesta să devină cunoscut publicului larg. De asemenea, valorile mobiliare cumpărate printr-un plasament privat nu pot fi revândute timp de 12 luni, exceptând cazul în care cumpărătorul este un alt investitor sofisticat sau vânzarea acestora se face prin ofertă publică. Intermedierea plasamentului se face de catre o societate autorizată de autoritarea de reglementare, fiind de obicei un broker.

Spread: Spread-ul reprezintă diferența dintre prețul de cumpărare (ask) și prețul de vânzare (bid) al unui instrument financiar, fiind de fapt cominionul agentiei de brokeraj sau intermediarului si o marime relativă importantă atunci cand un investitor decide sa-si plaseze disponibilitațile. Din punct de vedere al costului de tranzactionare, acesta crește sau scade direct proportional cu spread-ul dintre pretul de vanzare si cel de cumparare. Spread-ul poate fi exprimat atat in valoare absolută (fixa) cat si variabilă, ultimul fiind de obicei mai potrivit pentru traderii cu multe tranzacții pe zi și este mai ieftin decat primul. Valoarea spread-ului este influențată atat de mărimea ofertei pentru un instrument financiar cat si de cererea sau interesul investitorilor, dar mai ales de volumul tranzacțiilor aceluiași activ intr-o anumită perioadă de timp. De exemplu, daca pretul de vanzare al unui activ financiar este 20 de lei si pretul de cumparare este 21 de lei, atunci spread-ul acestuia este 1.

Due diligence: Due diligence reprezintă o analiză amănunțită a unei afaceri din punct de vedere juridic, financiar, comercial, operational si tehnic, se realizează inaintea unui proces de vânzare - cumpărare in scopul evaluării situatiei reale a unei companiei. Exercitiul de due diligence (analiză diagnostic), este o etapă esențială premergatoare unei investitii sau unei preluări si este efectuată de o echipă de consultanti, multidisciplinară. Mai exact, procesul de due-diligence oferă cumpărătorului o imagine exactă a situației reale a unei companii in vederea identificării punctelor forte/slabe dar si a factorilor care genereaza valoare adaugată. Fiecare dintre aceste analize are o anumită relevanță, în funcție de dimensiunea și istoricul companiei vizate, domeniul său de activitate sau complexitatea tranzacției. Pentru un investitor, această etapă este esențială si fundamentează decizia de a investi sau a cumpăra o anumită companie. Daca nu sunt identificate riscuri majore care ar putea stopa analiza diagnostic, scopul final al procesului due diligence este efectuare unei analize SWOT si calcularea unor indicatori de performanță (EBITDA, Rentabilitatea investitiei, etc) care vor fi utilizati in estimarea valorii companiei țintă si negocierea prețului tranzacției.