Termenul zilei
Cash-flow-ul sau fluxul de trezorerie/de numerar reprezintă diferența dintre intrările și ieșirile de numerar efectuate de o companie pe parcursul unui exercițiu financiar. Intrările sunt date de încasările companiei provenind de la clienți, debitori, investitori, din vânzarea unor imobilizări corporale sau din încasarea unor împrumuturi primite pe termen lung. Ieșirile sunt banii care se plătesc pentru salarii, chirii, materii prime, servicii, creditorilor sau acționarilor.
Cash flow net = Total intrări de numerar - Total ieșiri de numerar
Fluxul de numerar pozitiv indică faptul că activele lichide ale unei companii sunt în creștere, permițându-i să își plateasca datoriile, să investeasca în continuare in afacere, să restituie banii acționarilor, etc. Fluxul de numerar negativ indică faptul că activele lichide ale unei companii sunt in scadere. Fluxul de numerar este folosit pentru a evalua calitatea veniturilor unei companii, ceea ce poate indica dacă societatea este solvabilă sau nu. Capacitatea unei companii de a crea valoare pentru acționari se determinată în mod fundamental prin capacitatea sa de a genera fluxuri de numerar pozitive sau prin capacitatea de a maximiza fluxul de numerar liber (FCF) pe o perioadă de timp mai îndelungată. Este esențial pentru evaluarea lichidității, flexibilității și performanței financiare generale a unei companii ca modul în care sumele de bani intră și ies din cadrul unei companii să fie analizate, deoarece acestea redau stabilitatea companiei. Analiștii folosesc mai multe modalități în analizarea fluxului de numerar al unei companii, inclusiv rata de acoperire a serviciului datoriei, fluxul de numerar liber și fluxul de numerar fără efect de levier. Strategiile pentru îmbunătățirea Cash flow-ului se încadrează într-una dintre cele trei categorii: creșterea veniturilor, marjele operaționale și eficiența capitalului. Fiecare dintre acestea poate fi împărțită într-un volum de vânzare mai mare, în prețuri mai mari, costuri mai mici ale mărfurilor vândute, în costuri generale și administrative mai mici, instalații și echipamente imobiliare mai eficiente și o gestionare mai eficientă a stocurilor. Cele mai comune valori și utilizări ale CF-ului sunt reprezentate de: valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate, lichiditate, randamentul fluxului de numerar, fluxul de numerar pe acțiune, deficitul de finanțare, plățile de dividende, cheltuieli de capital, rata de conversie a numerarului.
Mai sus este o ilustrație care explică vizual cum funcționează tehnologia blockchain. Imaginea prezintă o serie de blocuri interconectate, fiecare conținând date, hash și hash-ul blocului anterior, simbolizând structura blockchain-ului. Mai sunt incluse și elemente digitale, cum ar fi codul binar și simboluri de criptare, pentru a reprezenta natura digitală a blockchain-ului, precum și mai multe computere (noduri) conectate la acest lanț, simbolizând rețeaua descentralizată a tehnologiei blockchain. Prin urmare, Blockchain-ul nu este doar o tehnologie de nișă, ci un instrument inovator care are potențialul de a schimba radical sectorul financiar. Cu avantajele sale în materie de securitate, transparență și eficiență, tehnologia blockchain reprezintă viitorul în domeniul fintech.
În timp ce capitalizarea de piață a unei societăți se calculează prin înmulțirea prețului acțiunilor cu numărul de acțiuni în circulație, indicatorul VA poate fi considerat drept prețul de preluare teoretic atunci cand o companie decide să achizitioneze o altă companie. Totusi, indicatorul diferă semnificativ de capitalizarea de piață în mai multe moduri și mulți analiști consideră că este o reprezentare mai precisă a valorii unei firme. Astfel, valoarea datoriilor unei companii, de exemplu, ar trebui să fie plătită de către cumpărător în momentul preluării unei întreprinderi, astfel încât indicatorul să ofere o evaluare mai precisă a preluării deoarece include o datorie în calculul valorii acesteia. In timp ce metoda de mai sus este general utilizată, estimarea valorii intreprinderii se mai face fie prin prisma veniturilor pe care le generează în baza fluxurilor de numerar actualizate, (in acest caz valoarea unei afaceri fiind o funcţie privind capacitatea ei viitoare de a genera profit), fie prin multiplii de piață, in acest caz abordarea indicând valoarea afacerii prin comparatie cu alte companii listate sau pe baza unei analize a tranzacţiilor recente din aceeași industrie.
Totodată, o rată variabilă se poate ajusta în timp ca răspuns la schimbările apărute în piața monetară fiind influențată direct de evoluția dobânzii de referință. Ratele variabile ale dobânzii pot fi găsite în toate tipurile de credite, cardurile de credit, în obligațiunile corporative, în instrumentele derivate și în alte titluri de valoare sau împrumuturi. Avantajul evident al unei rate variabile a dobânzii este acela că, dacă rata dobânzii sau indicele de bază scade, și plățile de dobândă ale împrumutatului vor tinde să scadă. În schimb, dacă indicele de bază crește, plățile dobânzilor vor crește și ele. Spre deosebire de dobânzile variabile, dobânzile fixe nu fluctuează. Creșterea ratelor dobânzilor poate majora foarte mult costul împrumuturilor, iar consumatorii care aleg împrumuturi cu rată variabilă ar trebui să fie conștienți de potențialul de creștere a costurilor împrumuturilor. În marea majoritate a cazurilor, împrumuturile cu rată variabilă tind să aibă dobânzi mai mici decât cele cu rate fixe. Acest lucru se întâmplă deoarece sunt o alegere mai riscantă pentru consumatori.Cele mai citite articole
