Price earning ratio - PER: Raportul preț/câștig pe actiune (engl. Price earning ratio sau P/E ratio) este un indicator financiar de evaluare a unei companii listate la Bursa si măsoară prețul curent al unei actiuni în raport cu câștigul pe acțiune. Raportul PER este de asemenea cunoscut si sub numele de multiplu de preț si reprezintă numarul de ani necesari pentru ca pretul platit in prezent pe o actiune sa fie recuperat din profiturile acesteia, in cazul in care profitul ramane la un nivel constant. De aceea, in cazul în care o companie se tranzacționeaza în prezent la un PER de 20, inseamna că un investitor este dispus să plătească 20 lei pentru 1 leu din câștigurile curente, investiția urmand a fi recuperată in 20 de ani. Teoretic, un PER de o valoare mai mica este mai atractiv pentru un investitor, deoarece inseamna că-și va recuperea suma investită din profiturile viitoare intr-o perioada mai scurtă. Pe de altă parte, o valoare mare a indicatorului poate insemna faptul că acea companie este supraevaluată sau asteptările pieței sunt foarte optimiste. Castigul pe actiune, sau EPS (engl: Earnings per share) se calculeaza imparțind profitul net la numarul de acțiuni.

Short selling: Short selling sau vanzarea in lipsa este o strategie de tranzactionare care presupune vanzarea unei actiuni sau a unui titlu de valoare care nu este in proprietatea unui investitor. Vânzarea în lipsă este motivată de convingerea că prețul acelei actiuni va scădea, permițându-i invesitorului s-o cumpere înapoi la un preț mai mic pentru a obține un profit. Vânzarea în lipsă poate fi determinată de dorinta de a specula o evolutie a unui activ sau din dorința de a acoperi riscul de scădere a unei poziții îndelungate intr-o actiune. Pentru a putea fi executată, vanzarea in lipsă presupune imprumutul unui titlu de valoare si vânzarea acestuia, urmand ca ulterior să fie rascumparat la pretul pieței si restituit. Spre exemplu, presupunem ca un broker consideră ca prețul unei actiuni X, care se tranzacționează la o valoare de 25 lei/bucata va scadea si decide sa imprumute 100 de bucati pentru a le vinde, incasand astfel suma de 2.500 lei, fiind acum intr-o pozitie short, deoarece a vandut ceva ce nu a detinut. Peste o perioadă, daca pretul acelei actiuni va scadea la 20 lei/bucata, acelasi investitor cumpară din piață cele 100 de bucati si le restituie, obtinand astfel un profit de 500 de lei din diferenta pretului. In egală masura, daca pretul actiunii ar fi crescut, investorul ar fi inregistrat pierdere.

Warrant: Warrant-urile sunt instrumente financiare derivate care conferă dreptul dar nu și obligatia, de a cumpara sau de a vinde alte instrumente financiare cum ar fi o acțiune, un cos de acțiuni sau o marfa, ca si activ suport, la un anumit pret, denumit pret de exercitare. Waranturile sunt de doua feluri: call sau put. Un warrant call vă dă dreptul de a cumpăra activul suport la o data viitoare la un pret țintă, prestabilit (strike price) iar un warrant put vă dă dreptul de a vinde activul suport la o data viitoare la prețul stabilit. Un warrant call urmăreste cresterea pretului activului suport, devenind profitabil daca se va valorifica la un pret mai mare decat pretul tinta (strike price). Un sens invers, un warrant put, urmareste scaderea pretului activului suport, acesta devenind profitabil daca se va vinde la un pret mai mic decat pretul tinta. Warrant-urile se tranzactioneaza la fel ca actiunile, fie pe bursa fie pe piata OTC (over the counter) si au de obicei o maturitate de pana la un an. Un warrant american poate fi exercitat în orice moment sau înainte de data expirării, în timp ce warrant-ul european poate fi exercitat numai la data expirării. Warrant-urile oferă investitorului șansa de a beneficia de mișcările favorabile ale pretului activului de baza in mod disproportionat, comparativ cu miscarea reală a prețului. Acest efect de levier se datorează capitalului investit scăzut la cumpararea warrant-ului in comparatie cu o investiție in instrumentul de bază.

Rating AAA: În ceea ce privește investițiile, ratingul de credit al obligațiunilor reprezintă bonitatea obligațiunilor corporative sau guvernamentale, care ajuta la evaluarea probabilității rambursării unei datorii. Ratingurile sunt publicate de agențiile de rating și utilizate de către profesioniștii din domeniul investițiilor, AAA fiind cel mai înalt rating posibil atribuit emitentului unor obligatiuni. O obligațiune cu rating AAA are un grad de bonitate foarte bun, deoarece emitentul poate să-și îndeplinească cu ușurință angajamentele financiare. Agențiile de rating Standard & Poor's (S & P) și Fitch Ratings utilizează AAA pentru a identifica obligațiunile cu cea mai bună calitate a creditului. In mod normal, o obligatiune intră in default atunci cand emitentul nu reuseste să-și platească o parte din principal sau din dobândă, obligațiunile cu rating AAA fiind percepute ca având cel mai mic risc de neplată, acestea oferind investitorilor cele mai mici randamente în comparatie cu alte obligațiuni ce au scadență similară. Un rating de credit ridicat scade costul împrumuturilor pentru un emitent, ceea ce se poate traduce si intr-un avantaj comercial  deoarece compania poate profita de oportunități prin accesarea facilă a creditului, avand posibilitatea de a începe o nouă linie de producție sau chiar de a cumpăra un concurent din piață.

Obligațiuni structurate: O obligațiune structurată este un instrument de datorie care constă de obicei intr-o combinatie dintre o obligațiune obisnuită și unul sau mai multe instrumente derivate. Instrumentul derivat atasat modifică riscurile investiției asociate obligațiunii pentru a da investitorului șansa de a beneficia de mișcările prețurilor unui alt instrument financiar sau a unui activ, adesea fără legătură. Valoarea unei obligațiuni structurate va depinde de cele două componente - obligațiunea propriu zisă și de instrumentul derivat. O caracteristică a obligațiunilor structurate este de exemplu capitalul garantat, care oferă protecția acestuia dacă obligatiunea este păstrată până la scadență sau pot fi obligațiuni structurate care oferă doar garanție parțială a principalului (90 sau 95%) sau nicio garanție. De reținut că obligațiunile structurate nu permit efectuarea unor plăți înainte de data scadenței finale. Obligațiunile structurate sunt considerate investitii riscante, iar investitorii ar trebui să ia la cunoștință mai intâi termenii si conditiile prespectului înainte de a efectua o subscriere. Obligatiunile structurate pot avea (i) un nivel de risc foarte scăzut - obligațiuni structurate cotate în moneda principală cu protecție totală a capitalului la scadență; (ii) nivel de risc scăzut - obligațiuni structurate cotate în moneda principală cu protecție parțială a capitalului la scadență (asumarea unei pierderi de 10%); (iii) nivel de risc mediu - obligațiuni structurate cotate în moneda principală cu protecție parțială a capitalului la scadență (asumarea unei pierderi de 25%) si (iv) nivel de risc ridicat - obligațiuni structurate cotate în orice monedă fără protecție a capitalului capital.