Sell-off: Provenită din limba engleză (to sell off = a solda, a desface), sintagma este folosită mai ales pe piața de capital si este echivalentă cu vânzarea accelerată a valorilor mobiliare, cu precădere a acțiunilor, dar și a obligațiunilor sau chiar a marfurilor (engl commodities). Sell-off apare de obicei atunci cand in piață se naște un sentiment de panică in randul investitorilor cu privire la evoluția unor actiuni sau chiar a economiei in general si se traduce printr-o ofertă supradimensionată ce conduce la scăderea rapida a prețului. Desi momentul deprecierii poate avea o conotatie negativa, situatia este adeseori speculată de unii investitori care pariaza chiar pe scaderea actiunilor, adoptand o pozitie short, pana cand trendul se va inversa, urmand a vinde actiunile ulterior cu un castig consistent. Ceea ce este important atunci cand o astfel de situatie apare, este lectia pe care participantii din piață o pot invata: in timp ce identificarea momentului potrivit este dificila (market timing), investitorii inteligenti isi lichidează pozitiile inainte ca vanzarea accelerata să apară. Pentru a limita impactul negativ asupra actiunilor, diversificarea portofoliului ramane una dintre cele mai eficiente metode pe care un investitor o poate adopta.

Instrumente derivate (Derivatives): Un instrument derivat este un titlu de valoare/activ financiar al cărui preț depinde sau derivă din unul sau mai multe active suport. Derivatul propriu-zis este un contract între două sau mai multe părți pe baza activului suport, valoarea sa fiind determinată de fluctuațiile acestuia din urmă. Cele mai frecvente active suport includ acțiuni, obligațiuni, mărfuri, valute, ratele dobânzilor sau indici de piață. Produsele derivate pot fi tranzacționate fie pe piața extrabursieră OTC (Over the counter), fie pe o bursă. Instrumentele derivate care se tranzactioneaza pe piata OTC reprezintă cea mai mare parte a instrumentelor derivate existente și sunt nereglementate, în timp ce instrumentele derivate tranzacționate pe burse sunt standardizate. Derivatele extrabursiere au, în general, un risc mai mare pentru contrapartidă decât instrumentele derivate standardizate. Derivatele au aparut pe piața tranzacțiilor financiare din motive speculative si din dorinta operatorilor economici de a acoperi riscurile comerciale sau financiare ale operatiunilor lor. Cresterea volumului pietei internationale si a instrumentelor derivate a dat nastere la o permanentă diversificare atat de noi instrumente cat si de active. Spre exemplu, un contract pentru diferenţă (sau CFD – contract for difference) este un instrument financiar derivat similar contractului futures. În cazul CFD-urilor, contractul între cumpărător şi vânzător prevede că vânzătorul va plăti către cumpărător diferenţa dintre valoarea curentă a unui activ şi valoarea sa din momentul tranzacţiei.

Flux de numerar (cash flow): Cash-flow-ul sau fluxul de trezorerie/de numerar reprezintă diferența dintre intrările și ieșirile de numerar efectuate de o companie pe parcursul unui exercițiu financiar. Intrările sunt date de încasările companiei provenind de la clienți, debitori, investitori, din vânzarea unor imobilizări corporale sau din încasarea unor împrumuturi primite pe termen lung. Ieșirile sunt banii care se plătesc pentru salarii, chirii, materii prime, servicii, creditorilor sau acționarilor.

Cash flow net = Total intrări de numerar - Total ieșiri de numerar

Fluxul de numerar pozitiv indică faptul că activele lichide ale unei companii sunt în creștere, permițându-i să își plateasca datoriile, să investeasca în continuare in afacere, să restituie banii acționarilor, etc. Fluxul de numerar negativ indică faptul că activele lichide ale unei companii sunt in scadere. Fluxul de numerar este folosit pentru a evalua calitatea veniturilor unei companii, ceea ce poate indica dacă societatea este solvabilă sau nu.

EBITDA: Indicatorul EBITDA este prescurtarea de la Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization, în traducere insemnand profitul inainte de dobanzi, impozite, depreciere si amortizare. In structura termenului se utilizeaza atat termenul de depreciere cat si cel de amortizare deoarece conform standardelor internationale, acestia se refera la doua lucruri diferite: deprecierea se referă la imobilizari corporale iar amortizarea se refera la imobilizari necorporale. EBITDA = profitul net + cheltuiala cu dobânda +cheltuiala cu impozitele +cheltuiala cu amortizarea (si deprecierea). EBITDA poate fi folosit pentru a analiza profitabilitatea unei companii sau pentru a compara companii si industrii diferite pentru ca din el sunt eliminate influentele deciziilor de ordin financiar sau contabil. Acest indicator este folosit în mecanismul de estimare a valorii unei companii și reprezintă punctul de pornire în negocierea prețului tranzacției. Valoarea companiei țintă se poate estima înmulțind EBITDA cu un multiplu de piață, care poate să difere în funcție de industrie, specificul companiei, sau piața geografică în care își desfășoară activitatea. Așadar orice ajustare a EBITDA poate avea un efect multiplicator asupra prețului tranzacției. Totuși, este important de reținut că EBITDA nu este definit sau prezentat în standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) și nici nu există standarde clare, definite, sau orice fel de literatură de specialitate care să stabilească modalitatea de calcul a ajustărilor asupra EBITDA. Cu toate acestea, EBITDA reflectă performanța financiară a unei companii și este esențial în fundamentarea deciziilor de fuziuni și achiziții, datorită modalităților reduse de a fi manipulat de diverse artificii contabile.

Randamentul dividendului: Randamentul dividendului (engl Dividend yield ) este un indicator financiar ce face parte din analiza fundamentala si reflectă cât de atractiv este dividendul oferit de o companie în raport cu prețul acțiunilor sale. Randamentul este exprimat ca procent si poate fi calculat impărtind dividendul actiunii la pretul sau (vezi exemplu). Indicatorul este foarte important atunci cand o persoana decide să investească pe piata de capital, intrucat poate alege intre două tipuri de actiuni: de portofoliu, care se bazeaza in primul rand pe cresterea pretului si cele platitoare de dividende. In absenta creșterii prețului per actiune, randamentul dividendului poate fi intrepretat ca si randament al investitiei. O companie care plăteste dividende mari acționarilor, poate fi catalogată ca subevaluată în prezent sau că încearcă să atragă investitori. Pe de altă parte, dacă o companie nu plateste deloc dividende, poate indica faptul că este supraevaluată sau că societatea încearcă să-și crească capitalul propriu prin incorporarea profiturilor. Totusi, companiile din domeniul utilitatilor si bancile au adesea un randament al dividendului atractiv, concomitent cu cresterea pretului acțiunilor.