Termenul zilei
O Investiție străină directă (ISD) reprezintă o relație investițională de durată între o entitate rezidentă (companie locală) și o entitate nerezidentă. De regulă, ISD implică exercitarea de către investitor a unei influențe manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit. Sunt considerate investiții străine directe capitalul social vărsat și rezervele ce revin unui investitor nerezident care deține cel puțin 10 la sută din voturi sau din capitalul social subscris al unei întreprinderi rezidente, creditele dintre acest investitor sau grupul din care face parte acesta și întreprinderea rezidentă în care a investit, precum și profitul reinvestit de către acesta. În conformitate cu metodologia BPM6 (Balance of payments and international investment position manual, sixth edition), sunt considerate, de asemenea, investiții străine directe și investițiile de capital și creditele provenite de la companiile nerezidente a căror putere de vot sau participație la capitalul social al companiei rezidente este de sub 10 la sută, dar care fac parte din grupul unui investitor direct în compania rezidentă respectivă (companii surori). Totodată, intră în sfera investițiilor străine directe și companiile rezidente asupra cărora investitorul nerezident exercită o influență semnificativă pe cale indirectă, și anume filialele și asociatele rezidente ale întreprinderii rezidente în care investitorul nerezident deține cel puțin 10 la sută din capitalul social subscris (întreprinderi ISD de gradul II). Tipurile investițiilor străine directe sunt: Greenfield: înființarea de întreprinderi de către sau împreună cu investitori străini (investiții pornite de la zero); Fuziuni și achiziții: preluarea integrală sau parțială de întreprinderi de către investitori străini de la rezidenți; Dezvoltare de întreprinderi: majorarea deținerilor de capital ale investitorilor străini în întreprinderi investiție străină directă; Restructurare de întreprinderi: finanțarea de către investitorii străini, prin aport de capital, a întreprinderilor investiție străină directă cu pierderi, în vederea rentabilizării lor. (Sursa Banca Națională a României)
Unde: S = rata de schimb valutar dintre valuta 1 si valuta 2, P1 = Valoarea bunurilor in valuta 1 si P2 = Valoarea bunurilor in valuta 2.
Rata de schimb a parității puterii de cumpărare este folosita pentru a compara nivelul de trai din țări diferite. La fiecare trei ani, Banca Mondială construiește și emite un raport care compară diferite țări în ceea ce privește PPC exprimata in dolari americani. Atât Fondul Monetar Internațional (FMI) cât și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) utilizează ponderi bazate pe paritatea puterii de cumparare pentru a face previziuni și a recomanda diferite politici economice, aceste acțiuni influențand de multe ori evolutia piețelor financiare pe termen scurt.
Mai sus este o ilustrație care explică vizual cum funcționează tehnologia blockchain. Imaginea prezintă o serie de blocuri interconectate, fiecare conținând date, hash și hash-ul blocului anterior, simbolizând structura blockchain-ului. Mai sunt incluse și elemente digitale, cum ar fi codul binar și simboluri de criptare, pentru a reprezenta natura digitală a blockchain-ului, precum și mai multe computere (noduri) conectate la acest lanț, simbolizând rețeaua descentralizată a tehnologiei blockchain. Prin urmare, Blockchain-ul nu este doar o tehnologie de nișă, ci un instrument inovator care are potențialul de a schimba radical sectorul financiar. Cu avantajele sale în materie de securitate, transparență și eficiență, tehnologia blockchain reprezintă viitorul în domeniul fintech.
În timp ce capitalizarea de piață a unei societăți se calculează prin înmulțirea prețului acțiunilor cu numărul de acțiuni în circulație, indicatorul VA poate fi considerat drept prețul de preluare teoretic atunci cand o companie decide să achizitioneze o altă companie. Totusi, indicatorul diferă semnificativ de capitalizarea de piață în mai multe moduri și mulți analiști consideră că este o reprezentare mai precisă a valorii unei firme. Astfel, valoarea datoriilor unei companii, de exemplu, ar trebui să fie plătită de către cumpărător în momentul preluării unei întreprinderi, astfel încât indicatorul să ofere o evaluare mai precisă a preluării deoarece include o datorie în calculul valorii acesteia. In timp ce metoda de mai sus este general utilizată, estimarea valorii intreprinderii se mai face fie prin prisma veniturilor pe care le generează în baza fluxurilor de numerar actualizate, (in acest caz valoarea unei afaceri fiind o funcţie privind capacitatea ei viitoare de a genera profit), fie prin multiplii de piață, in acest caz abordarea indicând valoarea afacerii prin comparatie cu alte companii listate sau pe baza unei analize a tranzacţiilor recente din aceeași industrie.Cele mai citite articole
