BET
12185.79
-0.35%
BET-TR
23701.79
-0.35%
BET-FI
49953.42
-0.2%
BETPlus
1820.67
-0.35%
BET-NG
901.39
-0.48%
BET-XT
1061.67
-0.34%
BET-XT-TR
2052.24
-0.34%
BET-BK
2326.24
-0.24%
ROTX
27073.42
-0.49%


Termenul zilei

Metodologia Agile

Exista numeroase metodologii folosite pentru dezvoltarea de software, insa dintre acestea, Agile si Waterfall sunt cele mai importante si cele mai raspandite. În dezvoltarea aplicațiilor software, Agile este o metodologie care anticipează nevoia de flexibilitate și aplică un nivel de pragmatism în livrarea produsului finit. Este o metodologie de management a proiectelor ce încearcă să micşoreze riscurile de dezvoltare şi timpul de execuţie prin implementarea proiectelor în formă foarte flexibilă şi interactivă. Cel mai des aceasta metodologie este utilizata pentru aplicatii software ce trebuie livrate in cel mai scurt timp, nevoile clientului fiind foarte urgente (chiar si in 30 zile). Fiind vorba de urgenta, produsul final nu este descris cu exactitate de la inceputul proiectului si nu exista neaparat un caiet de sarcini, deoarece schimbarile pe parcursul dezvoltarii se produc in mod constant – asa cum este si recomandat. In aceasta metodologie insa cel mai important aspect este comunicarea cu clientul pe parcursul etapelor de dezvoltare si livrare. Caracteristicile metodologiei Agile sunt: 1) este iterativa: o iteraţie are între 1-4 saptămani, în rezultat fiind livrate anumite funcţionalităţi ale proiectului; 2) este bazata pe etape fixe de timp: durata iteraţiei e fixă şi nu poate fi modificată pe parcursul proiectului, in acest fel există întotdeauna un rezultat productiv la finalul iteraţiei; 3) rezultatul este disponibil pentru client la sfarsitul fiecarei etape - la finalul fiecărei iteraţii există un rezultat care poate fi prezentat clientului, validat cu acesta pentru a se trece in urmatoarea faza de dezvoltare; 4) este bazat pe livrarea de versiuni intermediare ale produsului: fiecare iteraţie va implementa complet toate “task-urile” cuprinse în acea iteraţie.

30.01.2023
Instrumente derivate (Derivatives): Un instrument derivat este un titlu de valoare/activ financiar al cărui preț depinde sau derivă din unul sau mai multe active suport. Derivatul propriu-zis este un contract între două sau mai multe părți pe baza activului suport, valoarea sa fiind determinată de fluctuațiile acestuia din urmă. Cele mai frecvente active suport includ acțiuni, obligațiuni, mărfuri, valute, ratele dobânzilor sau indici de piață. Produsele derivate pot fi tranzacționate fie pe piața extrabursieră OTC (Over the counter), fie pe o bursă. Instrumentele derivate care se tranzactioneaza pe piata OTC reprezintă cea mai mare parte a instrumentelor derivate existente și sunt nereglementate, în timp ce instrumentele derivate tranzacționate pe burse sunt standardizate. Derivatele extrabursiere au, în general, un risc mai mare pentru contrapartidă decât instrumentele derivate standardizate. Derivatele au aparut pe piața tranzacțiilor financiare din motive speculative si din dorinta operatorilor economici de a acoperi riscurile comerciale sau financiare ale operatiunilor lor. Cresterea volumului pietei internationale si a instrumentelor derivate a dat nastere la o permanentă diversificare atat de noi instrumente cat si de active. Spre exemplu, un contract pentru diferenţă (sau CFD – contract for difference) este un instrument financiar derivat similar contractului futures. În cazul CFD-urilor, contractul între cumpărător şi vânzător prevede că vânzătorul va plăti către cumpărător diferenţa dintre valoarea curentă a unui activ şi valoarea sa din momentul tranzacţiei.
25.01.2023
Flux de numerar (cash flow): Cash-flow-ul sau fluxul de trezorerie/de numerar reprezintă diferența dintre intrările și ieșirile de numerar efectuate de o companie pe parcursul unui exercițiu financiar. Intrările sunt date de încasările companiei provenind de la clienți, debitori, investitori, din vânzarea unor imobilizări corporale sau din încasarea unor împrumuturi primite pe termen lung. Ieșirile sunt banii care se plătesc pentru salarii, chirii, materii prime, servicii, creditorilor sau acționarilor.

Cash flow net = Total intrări de numerar - Total ieșiri de numerar

Fluxul de numerar pozitiv indică faptul că activele lichide ale unei companii sunt în creștere, permițându-i să își plateasca datoriile, să investeasca în continuare in afacere, să restituie banii acționarilor, etc. Fluxul de numerar negativ indică faptul că activele lichide ale unei companii sunt in scadere. Fluxul de numerar este folosit pentru a evalua calitatea veniturilor unei companii, ceea ce poate indica dacă societatea este solvabilă sau nu.

23.01.2023
EBITDA: Indicatorul EBITDA este prescurtarea de la Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization, în traducere insemnand profitul inainte de dobanzi, impozite, depreciere si amortizare. In structura termenului se utilizeaza atat termenul de depreciere cat si cel de amortizare deoarece conform standardelor internationale, acestia se refera la doua lucruri diferite: deprecierea se referă la imobilizari corporale iar amortizarea se refera la imobilizari necorporale. EBITDA = profitul net + cheltuiala cu dobânda +cheltuiala cu impozitele +cheltuiala cu amortizarea (si deprecierea). EBITDA poate fi folosit pentru a analiza profitabilitatea unei companii sau pentru a compara companii si industrii diferite pentru ca din el sunt eliminate influentele deciziilor de ordin financiar sau contabil. Acest indicator este folosit în mecanismul de estimare a valorii unei companii și reprezintă punctul de pornire în negocierea prețului tranzacției. Valoarea companiei țintă se poate estima înmulțind EBITDA cu un multiplu de piață, care poate să difere în funcție de industrie, specificul companiei, sau piața geografică în care își desfășoară activitatea. Așadar orice ajustare a EBITDA poate avea un efect multiplicator asupra prețului tranzacției. Totuși, este important de reținut că EBITDA nu este definit sau prezentat în standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) și nici nu există standarde clare, definite, sau orice fel de literatură de specialitate care să stabilească modalitatea de calcul a ajustărilor asupra EBITDA. Cu toate acestea, EBITDA reflectă performanța financiară a unei companii și este esențial în fundamentarea deciziilor de fuziuni și achiziții, datorită modalităților reduse de a fi manipulat de diverse artificii contabile.
20.01.2023
Randamentul dividendului: Randamentul dividendului (engl Dividend yield ) este un indicator financiar ce face parte din analiza fundamentala si reflectă cât de atractiv este dividendul oferit de o companie în raport cu prețul acțiunilor sale. Randamentul este exprimat ca procent si poate fi calculat impărtind dividendul actiunii la pretul sau (vezi exemplu). Indicatorul este foarte important atunci cand o persoana decide să investească pe piata de capital, intrucat poate alege intre două tipuri de actiuni: de portofoliu, care se bazeaza in primul rand pe cresterea pretului si cele platitoare de dividende. In absenta creșterii prețului per actiune, randamentul dividendului poate fi intrepretat ca si randament al investitiei. O companie care plăteste dividende mari acționarilor, poate fi catalogată ca subevaluată în prezent sau că încearcă să atragă investitori. Pe de altă parte, dacă o companie nu plateste deloc dividende, poate indica faptul că este supraevaluată sau că societatea încearcă să-și crească capitalul propriu prin incorporarea profiturilor. Totusi, companiile din domeniul utilitatilor si bancile au adesea un randament al dividendului atractiv, concomitent cu cresterea pretului acțiunilor.
18.01.2023
Indice PMI: Indicele PMI sau Purchasing Managers' Index este un indicator ce reflectă evoluția economică din sectoarele de producție și servicii si totodată increderea managerilor care lucrează in departamentele de aprovizionare ale companiilor. Scopul utilizării indicelui PMI este de a oferi informații despre condițiile actuale si viitoare de afaceri factorilor de decizie, analiștilor și managerilor care se ocupa de input-ul factorilor de productie. Indicele este realizat lunar și se bazează pe un sondaj trimis directorilor executivi de la peste 400 de companii la nivel mondial din majoritatea economiilor lumii. Indicele analizează cinci domenii majore de studiu: comenzile noi, nivelul inventarului actual, nivelul producției, livrările de la furnizori și evoluția locurilor de muncă, fiecare zonă avand o pondere egală in calculul final. Sondajul cuprinde întrebări privind condițiile de afaceri și orice schimbări au loc, indiferent dacă se îmbunătățesc sau se deteriorează. Indicele poate lua valori de la 0 la 100, o valoare de peste 50 reprezentand o expansiune comparativ cu luna precedentă, in timp ce una sub 50 reprezintă o contracție, iar una egală cu 50 indică o stagnare a conditiilor. Cu cat valoarea depășește 50 de puncte, cu atat amplitudinea schimbărilor este mai mare. Datele pe care indicele le furnizează sunt foarte importante pentru factorii de decizie din companii. Un producător de automobile, de exemplu, ia decizii de producție pe baza noilor comenzi pe care le așteaptă de la clienți în lunile viitoare. Aceste comenzi noi determină deciziile de aprovizionare cu privire la componentele și materiile prime, soldurile existente ale inventarului conducand, de asemenea, la nivelul de producție pe care producătorul trebuie să-l indeplinească pentru a satisface noile comenzi.
Pagina 1 din 70