Paritatea puterii de cumpărare: In teoria economică, paritatea puterii de cumpărare - PPC (engleza Purchasing power parity sau PPP) reprezintă o metodă care măsoară puterea de cumpărare a unei monede, exprimată într-o altă monedă de circulatie internațională, de regula euro sau dolari. Având in vedere ca preturile bunurilor si serviciilor difera in unele țări față de altele, paritatea puterii de cumparare calculeaza o rata de schimb alternativa intre monedele celor doua tari, comparand un "cos de bunuri", dupa urmatoarea formulă:   Unde: S = rata de schimb valutar dintre valuta 1 si valuta 2, P1 = Valoarea bunurilor in valuta 1 si P2 = Valoarea bunurilor in valuta 2. Rata de schimb a parității puterii de cumpărare este folosita pentru a compara nivelul de trai din țări diferite. La fiecare trei ani, Banca Mondială construiește și emite un raport care compară diferite țări în ceea ce privește PPC exprimata in dolari americani. Atât Fondul Monetar Internațional (FMI) cât și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) utilizează ponderi bazate pe paritatea puterii de cumparare pentru a face previziuni și a recomanda diferite politici economice, aceste acțiuni influențand de multe ori evolutia piețelor financiare pe termen scurt.

Retail sales: Retail sau retail sales se referă la vânzarile cu amănuntul de bunuri și servicii, pe parcursul unei anumite perioade de timp, calculată fie la nivelul economiei în ansamblu, fie la nivelul unei companii sau a unei întreprinderi. Vânzările cu amănuntul ajută la măsurarea cererii consumatorilor și reprezintă un indicator macroeconomic important. Astfel, evoluția vânzărilor retail dintr-o anumită perioadă, poate oferi indicii despre sentimentul și înclinația pro sau contra a încrederii în economie a consumatorilor. Rapoartele ce arată creșterea vânzărilor cu amănuntul, imprimă un sentiment pozitiv la nivel general, cu influențe chiar și asupra evoluției pieței de capital. Retail sales reprezintă de asemenea capacitatea utilizatorului final de a-și satisface nevoile de consum prin achiziții de bunuri și servicii de la diverși furnizori, cum sunt marile lanțuri de magazine specializate în vânzarea cu amănuntul (magazine alimentare, magazine dyi, bricolaj, construcții, retail financiar-bancar, retail telecom, etc). Datorită faptului că o pondere foarte importantă în PIB o au cheltuielile de consum, vânzările cu amănuntul sunt privite ca un factor major al sănătății economice a unei națiuni. În România, vânzările agregate de bunuri și servicii cu amănuntul se compară pe parcursul unei anumite luni cu aceeași lună a anului precedent, având la bază variația care apare de la an la an.

Blockchain: Blockchain-ul, adesea asociat cu Bitcoin și alte criptomonede, este o tehnologie revoluționară care redefineste modul în care se desfășoară tranzacțiile financiare și nu numai. La baza sa, blockchain-ul este un registru digital distribuit, care înregistrează tranzacții în mod transparent și securizat. Spre deosebire de sistemele tradiționale centralizate, blockchain-ul stochează datele pe un număr mare de computere (noduri), făcând aproape imposibilă alterarea sau ștergerea informațiilor înregistrate. Această descentralizare asigură o securitate sporită, un avantaj major în domeniul financiar. Odată adăugate în blockchain, datele nu pot fi modificate retroactiv. Acest lucru asigură transparența și crește încrederea între participanți, eliminând necesitatea unui intermediar de încredere. Prin eliminarea intermediarilor și automatizarea proceselor prin contracte inteligente, blockchain-ul reduce timpul și costurile asociate tranzacțiilor acest lucru făcându-l ideal pentru aplicații financiare, de la transferuri de bani la gestionarea activelor. Deși asociat adesea cu criptomonede, blockchain-ul are aplicații mult mai vaste, inclusiv în domeniul fintech. De la bănci la companii de asigurări, tehnologia are potențialul de a transforma modul în care interacționăm cu serviciile financiare.   Mai sus este o ilustrație care explică vizual cum funcționează tehnologia blockchain. Imaginea prezintă o serie de blocuri interconectate, fiecare conținând date, hash și hash-ul blocului anterior, simbolizând structura blockchain-ului. Mai sunt incluse și elemente digitale, cum ar fi codul binar și simboluri de criptare, pentru a reprezenta natura digitală a blockchain-ului, precum și mai multe computere (noduri) conectate la acest lanț, simbolizând rețeaua descentralizată a tehnologiei blockchain. Prin urmare, Blockchain-ul nu este doar o tehnologie de nișă, ci un instrument inovator care are potențialul de a schimba radical sectorul financiar. Cu avantajele sale în materie de securitate, transparență și eficiență, tehnologia blockchain reprezintă viitorul în domeniul fintech.

Investiție safe haven: O investiție de tip "safe haven" reprezintă un plasament de pe urma căruia se așteaptă fie menținerea valorii (a pretului) în perioadele cu turbulențe ale pieței, fie chiar creșterea acesteia. "Investitiile sigure", desi comportă totusi un anumit grad de risc, sunt cumparate pentru a limita expunerea si a pentru a diversifica portofoliul. O investiție de tip "safe haven" diversifică portofoliul și poate deveni profitabilă în momente de volatilitate, investitori cumpărând active necorelate sau corelate negativ cu evolutia generală a pieței în momente de declin. Metalele pretioase, anumite valute sau actiuni din sectoare economice defensive si-au demonstrat mentinerea pretului in perioade de recesiune de-a lungul timpului. Printre cele mai importante instrumente financiare considerate sigure se află: aurul (de ani de zile aurul a fost considerat un refugiu sigur, valoarea sa nefiind influențată de fluctuațiile ratelor dobânzii de politică monetară, servind ca o formă de asigurare împotriva evenimentelor economice adverse), titlurile de stat (de obicei, titlurile de stat emise de guvernele Statelor Unite sau Germaniei sunt considerate cu risc zero deoarece sunt garantate de economia puternică a acestora), actiunile defensive din anumite sectoare economice (aici fiind incluse cele din domeniul utilitaților, energiei, medicina, retailul alimentar s.a) si nu in ultimul rand numerarul, care, deși nu produce plusvaloare, este cel mai lichid instrument.

Valoarea întreprinderii: Valoarea întreprinderii - VA (engleză Enterprise Value) este un indicator foarte intalnit atunci cand ne referim la valoarea totală a unei companii, fiind varianta mai cuprinzatoare a indicatorului ce reflectă capitalizarea de piață. Valoarea intrepinderii se calculeaza ca sumă dintre capitalurile proprii și împrumuturi, minus numerarul sau echivalentul de numerar disponibil. În timp ce capitalizarea de piață a unei societăți se calculează prin înmulțirea prețului acțiunilor cu numărul de acțiuni în circulație, indicatorul VA poate fi considerat drept prețul de preluare teoretic atunci cand o companie decide să achizitioneze o altă companie. Totusi, indicatorul diferă semnificativ de capitalizarea de piață în mai multe moduri și mulți analiști consideră că este o reprezentare mai precisă a valorii unei firme. Astfel, valoarea datoriilor unei companii, de exemplu, ar trebui să fie plătită de către cumpărător în momentul preluării unei întreprinderi, astfel încât indicatorul să ofere o evaluare mai precisă a preluării deoarece include o datorie în calculul valorii acesteia. In timp ce metoda de mai sus este general utilizată, estimarea valorii intreprinderii se mai face fie prin prisma veniturilor pe care le generează în baza fluxurilor de numerar actualizate, (in acest caz valoarea unei afaceri fiind o funcţie privind capacitatea ei viitoare de a genera profit), fie prin multiplii de piață, in acest caz abordarea indicând valoarea afacerii prin comparatie cu alte companii listate sau pe baza unei analize a tranzacţiilor recente din aceeași industrie.