Program de buyback: Un program de răscumpărare de acțiuni apare atunci când o companie listată pe o bursă de valori își cumpără propriile acțiuni emise in vederea reducerii numărului total de acțiuni disponibile pe piață. Companiile își cumpără propriile acțiuni din mai multe motive, cum ar fi creșterea valorii acțiunilor rămase disponibile prin reducerea ofertei sau pentru a împiedica alți acționari să intre in posesia unui pachet de control. Cu alt cuvinte, un program de buyback permite companiilor să investească în ele însele, folosind atat numerarul din conturi cat si alte surse atrase. Mai mult, reducerea numărului de acțiuni ce raman pe piață, crește proporția acțiunilor deținute de investitori. Un alt motiv este faptul că o companie poate considera că acțiunile sale sunt subevaluate și face o răscumpărare pentru a oferi investitorilor care ramân un profit din diferenta de preț, daca acestia vor alege sa-si vândă actiunile dupa inchiderea programului de buyback. Răscumpărarea acțiunilor reduce numărul acțiunilor existente, prin urmare câștigul pe actiune (EPS) crește în timp ce raportul preț-câștig (P/E) scade sau crește prețul acțiunilor. Un program de răscumpărare poate arăta investitorilor că respectiva companie are o pozitie financiara solidă și o probabilitate scăzută de a avea probleme economice.

Flux de numerar actualizat: Fluxul de numerar actualizat (engleză discounted cash flow sau DCF) este o metodă de evaluare utilizată pentru estimarea atractivității unei oportunități de investiții. Analiza fluxului de numerar actualizat utilizează proiecțiile viitoarelor fluxuri de numerar și le reduc, utilizând o rată de actualizare anuală, pentru a ajunge la estimările valorii actuale. O estimare a valorii actuale este apoi utilizată pentru a compara potențialul investiției. Dacă valoarea obținută prin analiza discounted cash flow este mai mare decât costul actual al investiției, oportunitatea poate fi considerată una bună. unde, DCF = Discounted cash flow, CF = Cash flow, r = rata de actualizare si n = numărul de ani (perioada analizată). Există mai multe metode în ceea ce privește determinarea valorii fluxurilor de numerar viitoare și a ratei de actualizare într-o analiză DCF, dar în timp ce calculele sunt complexe, scopul analizei DCF este pur și simplu de a estima valoarea prezentă pe care un investitor ar primi-o dintr-o investiție, ajustată cu valoarea în timp a banilor. In acest sens, valoarea în timp a banilor este ipoteza conform căreia o unitate monetară astăzi valorează mai mult decât aceeasi unitate mâine.

Nasdaq: Nasdaq este o bursă electronică din Statele Unite ale Americii prin intermediul careia se pot tranzacționa valori mobiliare, funcționand de asemenea ca și indice de referință pentru companiile de tehnologie din S.U.A. Nasdaq a fost creat de Asociația Națională a Dealerilor de Valori Mobiliare (NASD) pentru a permite investitorilor să tranzacționeze titluri pe un sistem computerizat, rapid și transparent și a început operațiunile la inceputul anilor '70. Termenul "Nasdaq" se referă și la Nasdaq Composite, un indice care cuprinde peste 3.500 de acțiuni cotate la bursa Nasdaq, aici fiind incluse cele mai importante companii din domeniul tehnologiei și biotehnologiei din lume, cum ar fi Apple, Google, Microsoft, Oracle, Amazon, Intel sau Amgen. În anul 2007, Nasdaq a fuzionat cu grupul scandinav OMX pentru a deveni Nasdaq OMX, cea mai mare companie de tranzacționare la nivel global, facilitând 1 din 10 tranzacții cu valori mobiliare din lume. Cu sediul în New York, Nasdaq OMX operează 26 de piețe, unde se tranzacționează în principal acțiuni, opțiuni, instrumente cu venit fix, instrumente financiare derivate și mărfuri - având și trei case de compensare și cinci depozitari centrali de valori mobiliare în S.U.A. și Europa. Tehnologia sa de ultimă oră este utilizată de 70 de burse din 50 de țări, fiind listata pe Nasdaq sub simbolul NDAQ și face parte din indicele S & P 500 incă din 2008. Sistemul de tranzacționare computerizat Nasdaq a fost inițial conceput ca o alternativă la sistemul ineficient, care a fost modelul predominant timp de aproape un secol. Evoluția rapidă a tehnologiei a făcut ca modelul de tranzacționare electronică al Nasdaq să fie standard pentru piețele din întreaga lume.

Delistare: Delistarea este procesul prin care o companie listată pe bursă intenționează să se retragă de la tranzacționare in urma unei decizii luată de acționariatul acelei societăți emitente. Astfel, valorile mobiliare înscrise la cota bursei de valori fac obiectul retragerii o dată cu radierea înregistrării lor în Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare. Procesul delistarii se face cu acordul Autoritatii de Supraveghere Financiara, care, in urma unei analize, decide dacă valorile mobiliare ale companiei admise la tranzactionare pe o piata reglementată, pot fi retrase datorită unor circumstante speciale pentru care nu mai poate fi mentinută o piață de vânzare-cumpărare. Procesul delistarii constă in principal in derularea unei oferte publice de cumpărare a acțiunilor de la acționarii minoritari, de obicei la un pret fix, urmarindu-se astfel concentrarea detinetii unui procent majoritar (de obicei peste 90%) in portofoliul principalilor actionari. Unele companii aleg să se delisteze atunci când identifică, folosind o analiză cost-beneficiu, faptul că, costurile de a fi listate în mod public depășesc beneficiile sociate. Cererile de retragere de pe o piață reglementată mai apar adesea atunci când societățile sunt achiziționate de fonduri cu capital privat (private equity) urmând a fi reorganizate de noii săi acționari.

Cerere agregată: Din punct de vedere macroeconomic, cererea agregată reprezintă totalitatea cerințelor (solicitărilor) de bunuri si servicii produse într-o economie la un moment dat. Cererea agregată este formată din: cererea pentru consumul personal, achiziţiile guvernamentale, cererea pentru investiţii şi cererea externă formată din exportul net. Dinamica cererii agregate poate fi influențată prin intermediul instrumentelor de politică monetară pe care o banca centrala o promovează, in functie de etapele in care se afla ciclul economic, prin intermediul ratei dobanzii de politica monetara si a cursului de schimb. Totuși, deşi banca centrală poate controla ratele dobânzilor pe termen scurt, economia reală este influenţată cu precădere de ratele dobânzilor pe termen mediu şi lung practicate de băncile comerciale pentru depozitele atrase sau pentru creditele acordate clienţilor acestora. Nivelul acestora din urmă depinde de cel al ratei dobânzii de politică monetară, dar şi de un număr de alţi factori (aşteptările privind inflaţia, perspectivele privind creşterea economică etc.), şi este hotărâtor pentru deciziile de investiţii, consum sau economisire. În general, dobânzile mai reduse stimulează investiţiile şi consumul în defavoarea economisirii, în timp ce dobânzile mai ridicate stimulează economisirea, inhibând pe termen scurt consumul şi investiţiile. Astfel este influenţată cererea agregată din economie.