BET
8615.95
0.18%
BET-TR
12543.85
0.18%
BET-FI
36926.6
-0.16%
BETPlus
1282.04
0.16%
BET-NG
724.65
-0.07%
BET-XT
784.76
0.14%
BET-XT-TR
1156.25
0.13%
BET-BK
1625.04
0.12%
ROTX
17852.52
0.08%

Termenul zilei

Rata mid swap

Rata dobanzii mid - swap este adesea utilizată ca referință pentru calcularea primei plătite de către cumpărătorii de obligațiuni față de alte rate similare din piață. Există o serie de modalități de evaluare a unei obligațiuni, atunci când este emisă sau tranzacționată pe piața secundară: prin prețul său (în procente), prin randamentul sau (diferit de cupon) și prin spread-ul acesteia față de o rată de referință. Swap-urile pe rata dobânzii sunt instrumente derivate. Piata derivatelor este una dintre cele mai importante piețe în ceea ce privește ratele dobânzilor pe termen mediu și lung, impreună cu ratele dobânzilor la obligațiunile guvernamentale și cele ale obligațiunilor viitoare. Acest lucru explică de ce ratele swap sunt folosite ca valori de referință pentru a determina nivelul primelor plătite de investitori. O rată swap este o rată a dobânzii aferentă unui credit sau depozit cu rată fixă, față de o rată variabilă, în contextul unui schimb de fluxuri financiare între două părți interesate (bănci sau instituții financiare), pentru aceeași sumă și pe aceeasi durată. O rată swap este de fapt o operațiune de schimb între un flux cu dobânzi fixe și un flux cu dobânzi variabile sau invers. Acest schimb permite băncilor și instituțiilor financiare să gestioneze riscurile ratei dobânzii pe termen lung. Rata medie swap reprezintă, prin urmare, o medie a tuturor swap-urilor, cu scadențe identice. Spre exemplu, A imprumută pe B cu o sumă de bani (X) cu dobândă fixă pe o anumita perioadă. In schimb, B imprumută pe A cu aceeași sumă de bani (X) cu dobândă variabilă, pe aceeași perioadă (Y). Raportul dintre ratele dobânzilor acestor schimburi se numește swap. Prin urmare, rata mid - swap pentru "Y" ani este media dintre toate swap-urile realizate pentru aceeași perioadă, Y.

22.10.2018
Obligațiuni corporative: O obligațiune corporativă este un titlu de valoare prin care un emitent autorizat se împrumută de la deținătorii de obligațiuni o anumită suma de bani și este obligat să ramburseze valoarea obligațiunii și dobânda aferentă (numită cupon) la o dată viitoare denumită scadență. Spre deosebire de obligatiunile emise de un stat (titluri de stat), obligatiunile corporative sunt emise de companii din diferite domenii de activitate in scopul dezvoltarii activitatiilor curente, investitiilor, etc. Obligatiunile corporative pot avea o rată a dobanzii fixă sau variabila, in functie de preferinta emitentului, conditiile din piață sau moneda in care se emit. Cuponul e platit de obicei o data pe an, iar la maturitate obligatiunea este rambursată integral. Obligatiunile pot avea maturitati cuprinse intre 3 si 30 de ani. Daca obligatiunea a fost emisă deja, un investitor o poate cumpara de pe piata secundară la pretul pieței care este stabilit de obicei ca raport intre cerere si ofertă. Un criteriu de evaluare a obligatiunii este rating-ul primit de emitent de la agentiile de rating, cu cat acesta este mai scazut, cu atat mai riscantă devine investiția, cuponul (dobânda) fiind mai mare. De retinut este faptul ca randamentul obligatiunilor cu dobândă fixă este invers proportional cu evolutia dobanzilor din piață, in timp ce un cupon variabil (legat de un indice de referinta cum ar fi Robor sau Euribor) va evolua in acelasi sens cu dobanzile din piață.
18.10.2018
Economie de comandă: O economie de comandă (cunoscută şi sub numele de economie planificată) este un sistem în care guvernul, mai degrabă decât piața liberă, determină ce bunuri ar trebui să fie produse, cantitatea care sa fie produsa si prețul la care acestea vor fi oferite spre vânzare. Prin urmare, economiile de comandă contrastează cu economiile de piață libere, în care prețurile bunurilor sunt servicii determinate de cerere și ofertă. Un principiu central al unei economii de piață libere este că guvernul nu intervine în funcționarea pieței prin stabilirea prețurilor, limitarea producției sau împiedicarea concurenței în sectorul privat. Într-o economie de comandă însă, nu există concurență, deoarece guvernul central controlează toate afacerile, de asemenea tot el determină investițiile și veniturile. Economia de comandă este o trăsătură a societăților comuniste, cum ar fi Cuba, Coreea de Nord și fosta Uniune Sovietică. Un aspect negativ al economiilor de comandă este acela ca nu sunt în măsură să aloce eficient bunurile de cele mai multe ori din cauza incapacitatii guvernului de a determina cantitatea necesar a fi produsa. Astfel, guvernele se confrunta cu dificultăți constante în a răspunde în timp util cererii în continuă schimbare din diferite sectoare, acest aspect ducand de cele mai multe ori la aparitia asa ziselor "piete negre" care vin sa suplimenteze cantitatile lipsa in vederea satisfacerii nevoii consumatorilor. Mai mult decât atât, planificatorul central într-o economie de comandă stabilește prețurile strict bazat pe nevoile de venituri, astfel creand si un efect de monopol.
15.10.2018
Monopson: Monopsonul, denumit si monopolul cumpărătorului, este un termen economic care definește o structură a pieței, in care un cumpărător mare controlează o parte însemnată a pieței și determină scăderea prețurilor. Cu alte cuvinte, o companie cumpără cea mai mare parte a unei anumite mărfi sau a unui anumit bun, marfă care este furnizată de mai mulți producători din piață. Un monopson apare atunci când o singură firmă are o pozitie privilegiată poziționandu-se de obicei ca singurul cumpărător pentru mai mulți vânzători, având astfel posibilitatea reducerii prețurilor produselor sau serviciilor vânzătorului, în funcție de cantitatea necesară. In situație de monopson economic, vânzătorii se implică adesea intr-un razboi al preturilor pentru a atrage unicul cumparator al produselor, fie prin scăderea acestora fie prin creșterea cantității livrate. Pentru a putea fi catalogată ca monopson, respectiva societate comerciala nu trebuie sa fie concurata de alti cumparatori locali sau straini, iar produsul achizionat trebuie sa fie omogen si sa nu poată fi substituit, cel putin pentru o anumita perioada de timp. Monopsonul anulează concurența economică in sfera cererii dar o mentine in sfera ofertei, fiind clasificat in doua feluri: monopson productiv si monopson comercial, ambele cumparand fie forță de muncă (angajati care vor o slujbă nouă), fie bunuri la pret redus, vanzand ulterior produsele finite la pret de concurență perfectă. Industriile in care pot aparea situatii de monopson sunt de obicei automotive, echipamente militare, industria aeronautică si altele.
12.10.2018
HCI Index: Indicele capitalului uman (engleză Human Capital Index - HCI) măsoară capacitatea țărilor de a-și maximiza și valorifica dotarea cu capital uman. Indicele evaluează rezultatele capacității de învățare și ocupare a forței de muncă pe 5 grupe de vârstă distincte pe o scară de la 0 (cele mai slabe) la 100 (cele mai bune) și evaluează mai mult de 150 de economii la nivel mondial. Indexul HCI este alcătuit din cinci indicatori: probabilitatea de supraviețuire până la vârsta de 5 ani, anii de școlarizare preconizați ai copilului, calitatea învățării, procentul din cei care astăzi au vârsta de 15 ani ce vor supraviețui până la vârsta de 60 de ani și proporția copiilor care nu suferă de deficiențe de creștere. Scorurile sunt calculate pentru 157 de țări participante, fapt ce permite realizarea unui clasament al potențialului capitalului lor uman. Indexul Capitalului Uman (HCI) face parte din Proiectul privind Capitalul Uman, lansat de Banca Mondială pentru a stimula și sprijini liderii naționali să prioritizeze investițiile în resursa umană. Obiectivul inițiativei este de a accelera progresul către o lume în care toți copiii ajung în școală bine hrăniți și pregătiți să învețe, unde se pot aștepta să primească un învățământ de calitate și pot intra pe piața muncii fiind adulți sănătoși și productivi.
04.10.2018
Piața Spot: Piața Spot sau piata la vedere este este locul în care sunt tranzacționate instrumente financiare, cum ar fi mărfurile și valorile mobiliare, pentru livrare imediată, contra cash. Cumpararea sau vanzarea de actiuni, obligatiuni, titluri de stat sau marfuri pe piata spot are loc „astazi”, acestea urmand a fi decontate „imediat / la vedere“ (de aici denumirea on the spot).  Astfel, pe bursă, plata si livrarea activelor tranzactionate in Piata Spot se efectueaza in prezent (in 3 zile de la data tranzactiei), conform principiului DVP (livrare contra plata). Piețele spot sunt denumite și "piețe fizice" sau "piețe de numerar", deoarece tranzacțiile semnifică faptul că banii sunt înlocuiți imediat cu activul respectiv. Intr-o astfel de piață, prețul curent al unui instrument financiar este denumit prețul spot. Acesta este prețul la care un instrument poate fi vândut sau cumpărat la un anumit moment și într-un anumit loc (o piață de tranzacționare). Cumpărătorii și vânzătorii creează prețul spot prin postarea ordinelor de cumpărare și vânzare, creând astfel lichiditate pentru marfurile tranzacționate. Avand in vedere faptul ca prețul spot se formează la fața locului, acesta este de obicei destul de volatil, deoarece apar constant noi comenzi/ordine care se succed rapid, influentand astfel atat pretul final cat si volumul tranzactiilor.
Pagina 1 din 60