Listare tehnică: Listarea tehnică este procesul prin care o companie intră la tranzacționare fără a fi necesară nicio ofertă publică initială anterior listării, ceea ce înseamnă că structura acționariatului societății nu este afectată în niciun fel, iar compania decide să beneficieze de avantajele de a fi o companie listată la bursă, precum vizibilitate suplimentară, credibilitate sau transparență. Spre deosebire, o ofertă publică inițială poate fi considerată un examen de maturitate prin care o companie ofera publicului potential investitor o parte din capitalul firmei, urmand ca dupa incheierea procesului actiunile acesteia să se tranzactioneze public in cadrul unei burse. Companiile care apeleaza la oferta publică sunt fie companii tinere la inceput de drum care sunt în cautarea unor surse de finantare alternative, fie companii mari care doresc să devină publice. Cu toate acestea, chiar si pentru o listare tehnică, compania care urmeaza a se lista, impreună cu echipa de consulatnti va trebui sa redacteze un prospect de emisiune pentru ca societatea să fie admisă la tranzacționare pe piața principală, iar în cazul înregistrării pe piata AeRO de la BVB, fiind neccesar doar un memorandum.

Contrarian investing: Contrarian investing este o strategie de investiții care, conform denumirii, contravine tendințelor obișnuite ale pieței si se caracterizează prin cumpărarea de active slab performante, urmată apoi prin vânzări atunci când acestea inregistreaza cresteri consistente ale preturilor. Un investitor de tip contrarian consideră că cei care spun că piața se afla pe un trend ascendent fac acest lucru numai atunci când sunt investiți integral și nu mai dispun de alte resurse de cumpărare. Investiția contrariană sau inversă este un tip de strategie care se distinge prin cumpărarea și vânzarea în raport cu sentimentul de moment al investitorilor într-o anumită perioadă de timp. Un investitor contrarian intră pe piață atunci când alții se simt pesimisti în privința unui anumit activ financiar iar valoarea sa de piață este mai mică decât valoarea contabilă (undervalued). Identificarea acelor active financiare în dificultate pentru a le cumpăra și a le vinde odată ce compania își revine, crescându-i astfel valoarea, este cheia unei investiții de tip contrarian. Acest lucru poate conduce la câștiguri cu randamente mai mari decât cele obișnuite. Mulți investitori din această categorie au o viziune mai degrabă pesimistă asupra pieței (bear market), insa acest lucru nu înseamnă neapărat că consideră piața negativă, dar păstrează un scepticism sănătos în ceea ce privește modul în care anumiți investitori "simt" evolutia pieței. Principiile investițiilor contrariene pot fi aplicate atât acțiunilor individuale, unei industrii în ansamblu sau chiar a unor piețe întregi.

Program de buyback: Un program de răscumpărare de acțiuni apare atunci când o companie listată pe o bursă de valori își cumpără propriile acțiuni emise in vederea reducerii numărului total de acțiuni disponibile pe piață. Companiile își cumpără propriile acțiuni din mai multe motive, cum ar fi creșterea valorii acțiunilor rămase disponibile prin reducerea ofertei sau pentru a împiedica alți acționari să intre in posesia unui pachet de control. Cu alt cuvinte, un program de buyback permite companiilor să investească în ele însele, folosind atat numerarul din conturi cat si alte surse atrase. Mai mult, reducerea numărului de acțiuni ce raman pe piață, crește proporția acțiunilor deținute de investitori. Un alt motiv este faptul că o companie poate considera că acțiunile sale sunt subevaluate și face o răscumpărare pentru a oferi investitorilor care ramân un profit din diferenta de preț, daca acestia vor alege sa-si vândă actiunile dupa inchiderea programului de buyback. Răscumpărarea acțiunilor reduce numărul acțiunilor existente, prin urmare câștigul pe actiune (EPS) crește în timp ce raportul preț-câștig (P/E) scade sau crește prețul acțiunilor. Un program de răscumpărare poate arăta investitorilor că respectiva companie are o pozitie financiara solidă și o probabilitate scăzută de a avea probleme economice.

Flux de numerar actualizat: Fluxul de numerar actualizat (engleză discounted cash flow sau DCF) este o metodă de evaluare utilizată pentru estimarea atractivității unei oportunități de investiții. Analiza fluxului de numerar actualizat utilizează proiecțiile viitoarelor fluxuri de numerar și le reduc, utilizând o rată de actualizare anuală, pentru a ajunge la estimările valorii actuale. O estimare a valorii actuale este apoi utilizată pentru a compara potențialul investiției. Dacă valoarea obținută prin analiza discounted cash flow este mai mare decât costul actual al investiției, oportunitatea poate fi considerată una bună. unde, DCF = Discounted cash flow, CF = Cash flow, r = rata de actualizare si n = numărul de ani (perioada analizată). Există mai multe metode în ceea ce privește determinarea valorii fluxurilor de numerar viitoare și a ratei de actualizare într-o analiză DCF, dar în timp ce calculele sunt complexe, scopul analizei DCF este pur și simplu de a estima valoarea prezentă pe care un investitor ar primi-o dintr-o investiție, ajustată cu valoarea în timp a banilor. In acest sens, valoarea în timp a banilor este ipoteza conform căreia o unitate monetară astăzi valorează mai mult decât aceeasi unitate mâine.

Nasdaq: Nasdaq este o bursă electronică din Statele Unite ale Americii prin intermediul careia se pot tranzacționa valori mobiliare, funcționand de asemenea ca și indice de referință pentru companiile de tehnologie din S.U.A. Nasdaq a fost creat de Asociația Națională a Dealerilor de Valori Mobiliare (NASD) pentru a permite investitorilor să tranzacționeze titluri pe un sistem computerizat, rapid și transparent și a început operațiunile la inceputul anilor '70. Termenul "Nasdaq" se referă și la Nasdaq Composite, un indice care cuprinde peste 3.500 de acțiuni cotate la bursa Nasdaq, aici fiind incluse cele mai importante companii din domeniul tehnologiei și biotehnologiei din lume, cum ar fi Apple, Google, Microsoft, Oracle, Amazon, Intel sau Amgen. În anul 2007, Nasdaq a fuzionat cu grupul scandinav OMX pentru a deveni Nasdaq OMX, cea mai mare companie de tranzacționare la nivel global, facilitând 1 din 10 tranzacții cu valori mobiliare din lume. Cu sediul în New York, Nasdaq OMX operează 26 de piețe, unde se tranzacționează în principal acțiuni, opțiuni, instrumente cu venit fix, instrumente financiare derivate și mărfuri - având și trei case de compensare și cinci depozitari centrali de valori mobiliare în S.U.A. și Europa. Tehnologia sa de ultimă oră este utilizată de 70 de burse din 50 de țări, fiind listata pe Nasdaq sub simbolul NDAQ și face parte din indicele S & P 500 incă din 2008. Sistemul de tranzacționare computerizat Nasdaq a fost inițial conceput ca o alternativă la sistemul ineficient, care a fost modelul predominant timp de aproape un secol. Evoluția rapidă a tehnologiei a făcut ca modelul de tranzacționare electronică al Nasdaq să fie standard pentru piețele din întreaga lume.