Dot plot: În traducere, un dot plot reprezintă o diagramă cu puncte (cunoscută și sub numele de diagramă în bandă sau diagramă cu punct). Un dot plot este o modalitate simplă de vizualizare a informațiilor sub formă de puncte pe un grafic cu axa x și y. Aceste modele de diagrame sunt folosite pentru a descrie grafic anumite tendințe sau pentru a descrie grupări de date. Pentru a-l înțelege mai bine, un dot plot poate fi comparat cu o histogramă, deoarece ne afișează numărul de date prin intermediul unor puncte care se încadrează în fiecare categorie sau valoare de pe axă, arătând astfel distribuția unui set de date. Dot plot-ul este un element important pentru investitori și economiști. Graficele cu puncte sunt cele mai des folosite de FOMC (Federal Open Market Committee), ilustrând proiecțiile pentru ratele dobânzilor viitoare ai anilor următori, chiar și pe un termen mai îndelungat. Cel mai faimos grafic cu puncte este reprezentat de proiecțiile Rezervei Federale (în acest mod sunt publicate în fiecare trimestru ratele dobânzilor). Mai mult, un dot plot are rolul de a grupa vizual numărul de puncte de date dintr-un set de informații pe baza valorii fiecărui punct. Acesta are avantajul de a ne permite o analiză vizuală mai rapidă a datelor cu scopul de a detecta tendința centrală, dispersia și asimetria acestora. Graficele cu puncte sunt aranjate în majoritatea cazurilor într-un sistem de două axe: o axă care prezintă gama de valori sau categorii de-a lungul cărora sunt grupate punctele de date și o a doua axă care indică numărul de puncte de date din fiecare grup. De asemenea, punctele pot fi aranjate vertical sau orizontal pentru a arăta câte sunt în fiecare grup, acest lucru realizând o comparație vizuală mai ușoară. Există două tipuri de diagrame: diagramele cu puncte Cleveland și diagramele cu puncte Wilkinson. Asemănarea constă în faptul că ambele tipuri folosesc sistemul punctat, diferența reieșind din modul de așezare al punctelor. Dacă diagrama Clevland este asemănătoare unei diagrame cu bare, diagrama Wilkonson își prezintă datele sub forma unei histograme. Graficul cu puncte Cleveland poate semăna cu o diagramă cu bare, dar spre deosebire de o diagramă normală cu bare, care utilizează lungimea pentru a-și comunica poziția, diagramele cu puncte Cleveland folosesc poziția. Diagrama de puncte Wilkinson își prezintă datele sub forma unei histograme, servind la standardizarea formei graficului cu puncte. Acest tip de grafic are puncte de date individuale, spre deosebire de o histogramă normală care ilustrează datele în coșuri.

Venture Capital Fund (Fond de capital de risc): Fondurile de capital de risc (în engleză Venture Capital Funds) sunt fonduri de investiții care gestionează banii investitorilor care caută participații de capital privat în start-up-uri și întreprinderile mici și mijlocii cu potențial de creștere puternic. Aceste investiții sunt, în general, caracterizate ca oportunități cu risc ridicat dar și cu randament ridicat în același timp. • În trecut, investițiile în capital de risc au fost accesibile numai pentru investitorii de capital de risc profesioniști, deși investitorii acreditați acum au o capacitate mai mare de a participa la astfel de investiții. Iată cum arată un proces de strângere de fonduri cu capital de risc: • Capitalul de risc este un tip de finanțare prin acțiuni care oferă startup-urilor sau altor întreprinderi mici capacitatea de a strânge fonduri destul de rapid. • Fondurile de capital de risc sunt vehicule de investiții cu capital privat care încearcă să investească în firme care au profiluri cu grad ridicat de risc dar și o rentabilitate ridicată, pe baza dimensiunii companiei, a activelor și a etapei de dezvoltare a produselor. • Fondurile de capital de risc diferă de fondurile mutuale și de fondurile speculative prin faptul că se concentrează pe un tip foarte specific de investiții în stadiu incipient. • Toate firmele care primesc investiții de capital de risc au un potențial de creștere ridicat, sunt riscante și au un orizont de investiții lung. În plus, fondurile de capital de risc își asumă un rol mai activ în investițiile lor, oferind îndrumare și deseori deținând un loc de consiliu.

Primă de asigurare: Reprezintă suma plătită de o persoană care incheie un contract de asigurare, unei societati de asigurare, in schimbul obligației acesteia de a-i plăti despagubiri în cazul producerii unuia din evenimentele care constituie riscurile asigurate. Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în condiţiile de asigurare, acestea fiind lunare, trimestriale sau anuale. In cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare, societatea este obligată să-l informeze pe asigurat despre consecinţele neplăţii primei. In functie de tipul asigurarii, prima este formată din componenta de economisire sau investitie, costurile care acopera riscul asigurat si costurile administrative ale politei. Valoarea reala a primei de asigurare se stabileste printr-un calcul complex ce are in vedere variable precum, varsta, sexul, starea civila, situatia profesionala, starea de sanatate si altele, prin inmultirea cotei procentuale a primei cu suma asigurata.

 

Lichiditate: Lichiditatea este definită ca posibilitatea de a transforma în bani un plasament financiar, într-un timp cât mai scurt, fără ca acest demers să conducă la scăderea valorii sale. Lichiditatea este o componentă foarte importantă a pieței de capital și o caracteristică a oricarui tip de investitie, ce nu trebuie neglijată. Alaturi de risc si randament, lichiditatea formeaza Triunghiul de aur al investitiilor, respectiv cele mai importante aspecte de urmarit in cazul unui plasament (la bursa, pe piata bancară, imobiliară, etc). Spre exemplu, banii economisiti intr-un depozit cu scadență la 6 luni, reprezintă o investitie cu risc redus, dar cu randament scăzut si lichiditate fără penalizarea dobanzii, doar la maturitate. In comparatie, investitia in actiuni presupune un risc mai ridicat, dar poate avea un randament mai mare si lichiditate rapidă. Numerarul (cash-ul) este cel mai lichid activ, în timp ce bunurile imobile, obiectele de artă sau metalele pretioase sunt relativ nelichide. In materie contabila, lichiditatea masoară usurința si rapiditatea cu care o persoana sau o companie isi poate indeplini obligatiile financiare cu activele disponibile. Pentru piața de capital locală, o lichiditate in creștere a fost o conditie esențială pentru trecerea catre statutul de piață emergentă.

Obligațiune: Obligațiunea este un titlu de creanță prin care un emitent autorizat se împrumută de la deținătorii de obligațiuni și este obligat să ramburseze valoarea obligațiunii și dobânda aferentă (numită cupon) la o dată viitoare denumită scadență. Obligațiunea reprezintă, de fapt, un împrumut sub formă de titlu de valoare, dar cu o altă denumire: emitentul de obligațiuni este echivalentul debitorului, deținătorul de obligațiuni este echivalentul creditorului, iar cuponul reprezintă dobânda. În momentul în care un investitor cumpără obligațiuni, de fapt, împrumută bani unui emitent care poate fi o autoritate publică sau o societate comercială. În contul acestui împrumut, emitentul va plăti o anumită rată a dobânzii pe întreaga durată de viață a obligațiunii (până la scadență), iar la scadență va returna și valoarea nominală a obligațiunii. Atât obligațiunile, cât și acțiunile sunt titluri transferabile, diferența dintre cele două fiind aceea că acționarii sunt deținătorii unei cote parte din societatea respectivă, iar deținătorii de obligațiuni sunt creditori ai societății emitente. Tipurile de obligațiuni pentru care se poate opta pe piața de capital din România sunt: obligațiunile corporative, municipale și internaționale. Obligațiunile corporative sunt obligațiuni emise de societățile comerciale, iar obligațiunile municipale sunt titluri de creanță emise de autoritățile locale, regionale și de alte organisme guvernamentale în scopul atragerii de fonduri cu utilitate publică. Obligațiunile internaționale sunt obligațiuni emise într-un anumit stat de către entități din afara statului respectiv.