Senioraj (engleză Seigniorage) reprezintă costul economic al producerii unei monede într-o anumită economie sau țară, calculat ca diferență dintre valoarea banilor și costul producerii acestora. În cazul în care seniorajul este pozitiv, atunci entitatea care emite acea monedă va face un profit economic, iar dacă va fi negativ va conduce la o pierdere economică. Conform unei definitii publicată de Banca Centrala Europeana, seniorajul se referă la o realitate foarte simplă, mai exact la bancnotele din buzunarul fiecărui consumator. Spre exemplu, bancnotele euro sunt concepute de BCE, fabricate la imprimerii, apoi depozitate în seiful băncilor centrale din fiecare țara membră UE. Ulterior, acestea ajung la fiecare cetățean prin intermediul băncilor comerciale, care achită băncii centrale valoarea nominală a bancnotelor. În acest scop, băncile comerciale trebuie, de regulă, să împrumute bani de la banca centrală sau să efectueze plata cedând unele dintre activele lor. Banca centrală obține astfel venituri din dobânda pe care o percepe pentru împrumuturile pe care le acordă sau un randament din activele pe care le dobândește, aceste venituri purtând denumirea „venituri din senioraj”. Deși BCE nu emite efectiv bancnote, s-a convenit că, din volumul total al bancnotelor aflate în circulație în zona euro, 8% – în termeni valorici – sunt considerate a fi emise de Banca Centrală Europeană. Băncile centrale naționale pun în circulație bancnotele în numele BCE, care obține venituri din senioraj aferente cotei sale de 8% prin intermediul creanței pe care o deține asupra băncilor centrale naţionale.