BET
16964.75
0.21%
BET-TR
35199.83
0.21%
BET-FI
60711.24
0.02%
BETPlus
2502.32
0.18%
BET-NG
1221.59
0.37%
BET-XT
1447.45
0.15%
BET-XT-TR
2969.58
0.15%
BET-BK
3105.28
0.03%
ROTX
37281.06
0.22%



Termenul zilei

TVA – Taxa pe Valoare Adăugată

TVA sau Taxa pe Valoare Adăugată reprezintă un impozit indirect, încasat la bugetul de stat, colectat prin intermediul agenţilor economici din vânzarea bunurilor şi serviciilor şi plătit întotdeauna de către consumatorul final. Taxa are un circuit în cascadă şi este "transferată" de la un agent economic la altul, prin vânzarea bunurilor şi a serviciilor care intră în sfera de impozitare. După operaţiunea de deducere (TVA colectat - TVA deductibil), companiile care au participat în acest circuit economic, virează plusul de TVA către Bugetul de Stat, sau, după caz, solicită administratorului fiscal rambursarea TVA-ului (în cazul în care are de încasat). Taxa se aplică în general la majoritatea bunurilor şi serviciilor din economie, dar există şi anumite excepţii cum ar fi o parte a intermedierilor financiare (ex: creditele acordate de bănci), rezervarea biletelor de avion, etc, care nu sunt purtătoare de TVA. Deşi majoritatea ţărilor din lume se bazează pe TVA ca fiind un important contributor la bugetul consolidat, Statele Unite ale Americii, ca regim de administrare federal, nu au implementat o astfel de taxă, practicând în schimb impozitul pe vânzări (sales tax). TVA-ul se percepe asupra marjei brute în fiecare moment al procesului de fabricație, distribuție și vânzare a unui articol. Deoarece ilustrează un procent din prețul de vânzare, persoana impozabilă are dreptul să deducă toată taxa deja plătită la etapa precedentă. Prin urmare, dubla impozitare este evitată și impozitul se plătește doar pe valoarea adăugată în fiecare etapă de producție și distribuție. În acest fel, prețul final al produsului este egal cu suma valorilor adăugate la fiecare etapă precedentă, TVA-ul final plătit este alcătuit din suma TVA plătită în fiecare etapă. TVA-ul este văzut ca o creație europeană. Se consideră că taxa a fost introdusă de autoritatea fiscală franceză reprezentată de Maurice Lauré în 1954, deși se spunea că ideea taxării fiecărei etape a procesului de producție a fost lansată cu un secol mai devreme în Germania. Marea majoritate a țărilor industrializate care alcătuiesc Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) au implementat un sistem de TVA. Deși multe țări industrializate au TVA, Statele Unite nu sunt printre ele. Potrivit unui studiu al Fondului Monetar Internațional (FMI), orice națiune care trece la TVA simte inițial impactul negativ al reducerii veniturilor fiscale. Cu toate acestea, pe termen lung s-a demonstrat faptul că adoptarea TVA-ului a crescut în majoritatea cazurilor veniturile guvernamentale, dovedindu-se a fi eficientă. Diferența principală dintre TVA și impozitul pe vânzări este că impozitul pe vânzări se plătește o singură dată, la punctul inițial de vânzare. Astfel, doar clientul cu amănuntul plătește taxa pe vânzări. Pe când, TVA-ul este colectat de mai multe ori în timpul producției unui produs finit. De fiecare dată când se adaugă valoare sau se face o vânzare, taxa TVA va fi colectată. La nivelul Uniunii Europene cea mai mare taxă de TVA este înnregistrată în Ungaria, cea mai mică găsindu-se în Luxembourg. În România, cota de TVA reprezintă 19%.

25.03.2024
Rata șomajului: Rata șomajului este definită ca procentul de lucrători șomeri în totalul forței de muncă, lucrătorii fiind considerați șomeri dacă în prezent nu lucrează, în ciuda faptului că sunt capabili și dispuși să facă acest lucru. Forța de muncă totală este formată deopotrivă din toți angajații și șomerii dintr-o economie, rata șomajului oferind perspective atât asupra capacității neutilizate a economiei cât și a resurselor materiale sau financiare. Șomajul tinde să fie ciclic și scade atunci când economia se află in fază de expansiune, companiile contractând mai mulți lucrători pentru a răspunde cererii în creștere, iar pe măsură ce activitatea economică încetinește, somajul își reia trendul ascendent. In literatura de specialitate există diferite tipuri de șomaj: temporar, natural, structural sau sezonier. Somajul temporar poate fi ilustrat de cineva care își părăsește voluntar locul de muncă actual pentru a căuta un altul mai bun, perioada dintre cele doua locuri de munca fiind temporară. Șomajul structural însă, este considerat o nepotrivire între abilitățile lucrătorilor și cerințele locurilor de muncă intr-un anumit orizont de timp, în timp ce somajul natural si cel sezonier se referă lipsa de vointa a lucratorilor apti sa ocupe un loc de munca si sezonalitatea activitatii economice (agricultură sau turism).
18.03.2024
Fond de obligațiuni: Un fond de obligatiuni este un fond de investitii care plasează banii contributorilor in principal in obligațiuni si alte instrumente financiare cu venit fix. Astfel, investițiile pot include in proportie de cel putin 80% obligațiuni guvernamentale, corporative, municipale sau convertibile, în plus față de alte titluri de creanță. Acestea au de obicei un grad redus de risc și oferă randamente mai bune decat fondurile monetare, dar mai slabe decat fondurile de actiuni sau cele diversificate. Pentru mulți investitori, un fond de obligațiuni este o modalitate mai eficientă de a investi în obligațiuni decât de a cumpăra obligațiuni individuale. Spre deosebire de acestea, fondurile de obligațiuni nu au o scadență pentru rambursarea principalului, prin urmare, valoarea accestuia poate fluctua din când în când. În plus, investitorii participă indirect la dobânda plătită de titlurile de obligațiuni deținute în fondul mutual. Un investitor care investește într-un fond de obligațiuni își pune banii într-un fond gestionat de un manager de portofoliu, care cumpără și vinde în funcție de condițiile pieței și rareori deține obligațiunile până la maturitate. In functie de strategia de investitii, un fond poate fi alcatuit din obligatiuni cu scadențe scurte (pana intr-un an, denumite certificate de trezorerie) sau cu scadente medii sau lungi (peste un an de zile, denumite obligatiuni).
13.03.2024
Output Gap: Un decalaj de producție (engleză output Gap) este un indicator ce exprimă diferența dintre producția efectivă a unei economii și producția maximă potențială a acesteia exprimată ca procent din produsul intern brut (PIB). Deficitul de producție al unei țări poate fi pozitiv sau negativ. Un decalaj negativ indică faptul că producția economică reală se află sub capacitatea de producție totală a economiei, în timp ce un decalaj pozitiv indică o economie care depășește așteptările, deoarece producția efectivă este mai mare decât capacitatea maximă recunoscută a economiei. Decalajul de producție poate fi considerat atât o măsură a eficienței economice, cât și un indicator alternativ de evaluare a PIB-ului unei țări, deoarece este în esență o comparație între PIB-ul real (produsul) și PIB-ul potențial (randamentul maxim de eficiență). Un decalaj de producție, pozitiv sau negativ, este un indicator nefavorabil pentru o economie, cel puțin în ceea ce privește eficiența. Un decalaj pozitiv al producției indică o cerere ridicată pentru bunuri și servicii într-o economie, fiind considerat benefic, însă duce in timp la creșterea inflației, deoarece atât costurile forței de muncă, cât și prețurile mărfurilor cresc ca răspuns la cererea mărită.
09.03.2024
IFRS: IFRS (engleza International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile în cadrul cărora se organizează și se raportează în mod corespunzător informațiile financiare. În prezent, IFRS este cadrul contabil folosit în mai mult de 120 de țări din intreaga lume. In esentă, standardele IFRS solicită companiilor să-și raporteze rezultatele financiare și poziția financiară utilizând aceleași reguli, acest lucru însemnând că, fără orice manipulare frauduloasă, există o uniformitate considerabilă în raportarea financiară a tuturor întreprinderilor care utilizează IFRS, ceea ce face mai ușoară compararea și diferențele rezultatelor financiare ale acestora. Standardele IFRS sunt utilizate în principal de societățile care își raportează rezultatele financiare oriunde în lume (Uniunea Europeană, Asia, America de Sud, etc), cu excepția Statelor Unite ale Americii, care folosesc standardul GAAP (Generally Accepted Accounting Principles). În țările care au adoptat IFRS, atât companiile, cât și investitorii beneficiază de utilizarea sistemului standardizat de raportare financiara, avand in vedere faptul ca există transparență in practicile comerciale ale companiilor, scăzând astfel costurile care implică evaluarea societăților (due diligence). In România, societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată (listate la Bursa de Valori) au obligaţia de a aplica Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) la întocmirea situaţiilor financiare anuale.
05.03.2024
Anuitate: Reprezintă o suma de bani plătită de către un debitor într-o anumită perioadă in scopul rambursării unui împrumut. Această sumă conţine atât partea din principal cât şi dobânda aferentă acelei perioade. In cazul unui împrumut bancar, anuitatea reprezinta mai degraba "rata lunara" ce trebuie platită. Anuitațile sunt fixe, cand sumele anuale de plata sunt egale sau variabile cand sumele anuale pot varia în functie de rata dobânzii. Din perspectiva produselor de asigurare, anuitatea reprezintă modalitatea prin care o persoana își poate utiliza capitalul acumulat de-a lungul unei perioade mai mari de timp. Astfel, anuitatea se platește de compania de asigurari anuitantului (persoana care primeste o anuitate), fie pe intreaga perioada a vietii acestuia fie pe o perioada mai scurta, convenita in contract. In acest caz, avantajul anuitatilor sau incasarilor periodice il reprezinta suplimentarea veniturilor, de obicei dupa pensionare si permit crearea unei stabilitati financiare diminuând impactul riscului de longevitate.
Pagina 1 din 76