Paritatea puterii de cumpărare: In teoria economică, paritatea puterii de cumpărare - PPC (engleza Purchasing power parity sau PPP) reprezintă o metodă care măsoară puterea de cumpărare a unei monede, exprimată într-o altă monedă de circulatie internațională, de regula euro sau dolari. Având in vedere ca preturile bunurilor si serviciilor difera in unele țări față de altele, paritatea puterii de cumparare calculeaza o rata de schimb alternativa intre monedele celor doua tari, comparand un "cos de bunuri", dupa urmatoarea formulă:   Unde: S = rata de schimb valutar dintre valuta 1 si valuta 2, P1 = Valoarea bunurilor in valuta 1 si P2 = Valoarea bunurilor in valuta 2. Rata de schimb a parității puterii de cumpărare este folosita pentru a compara nivelul de trai din țări diferite. La fiecare trei ani, Banca Mondială construiește și emite un raport care compară diferite țări în ceea ce privește PPC exprimata in dolari americani. Atât Fondul Monetar Internațional (FMI) cât și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) utilizează ponderi bazate pe paritatea puterii de cumparare pentru a face previziuni și a recomanda diferite politici economice, aceste acțiuni influențand de multe ori evolutia piețelor financiare pe termen scurt.

Retail sales: Retail sau retail sales se referă la vânzarile cu amănuntul de bunuri și servicii, pe parcursul unei anumite perioade de timp, calculată fie la nivelul economiei în ansamblu, fie la nivelul unei companii sau a unei întreprinderi. Vânzările cu amănuntul ajută la măsurarea cererii consumatorilor și reprezintă un indicator macroeconomic important. Astfel, evoluția vânzărilor retail dintr-o anumită perioadă, poate oferi indicii despre sentimentul și înclinația pro sau contra a încrederii în economie a consumatorilor. Rapoartele ce arată creșterea vânzărilor cu amănuntul, imprimă un sentiment pozitiv la nivel general, cu influențe chiar și asupra evoluției pieței de capital. Retail sales reprezintă de asemenea capacitatea utilizatorului final de a-și satisface nevoile de consum prin achiziții de bunuri și servicii de la diverși furnizori, cum sunt marile lanțuri de magazine specializate în vânzarea cu amănuntul (magazine alimentare, magazine dyi, bricolaj, construcții, retail financiar-bancar, retail telecom, etc). Datorită faptului că o pondere foarte importantă în PIB o au cheltuielile de consum, vânzările cu amănuntul sunt privite ca un factor major al sănătății economice a unei națiuni. În România, vânzările agregate de bunuri și servicii cu amănuntul se compară pe parcursul unei anumite luni cu aceeași lună a anului precedent, având la bază variația care apare de la an la an.

Blockchain: Blockchain-ul, adesea asociat cu Bitcoin și alte criptomonede, este o tehnologie revoluționară care redefineste modul în care se desfășoară tranzacțiile financiare și nu numai. La baza sa, blockchain-ul este un registru digital distribuit, care înregistrează tranzacții în mod transparent și securizat. Spre deosebire de sistemele tradiționale centralizate, blockchain-ul stochează datele pe un număr mare de computere (noduri), făcând aproape imposibilă alterarea sau ștergerea informațiilor înregistrate. Această descentralizare asigură o securitate sporită, un avantaj major în domeniul financiar. Odată adăugate în blockchain, datele nu pot fi modificate retroactiv. Acest lucru asigură transparența și crește încrederea între participanți, eliminând necesitatea unui intermediar de încredere. Prin eliminarea intermediarilor și automatizarea proceselor prin contracte inteligente, blockchain-ul reduce timpul și costurile asociate tranzacțiilor acest lucru făcându-l ideal pentru aplicații financiare, de la transferuri de bani la gestionarea activelor. Deși asociat adesea cu criptomonede, blockchain-ul are aplicații mult mai vaste, inclusiv în domeniul fintech. De la bănci la companii de asigurări, tehnologia are potențialul de a transforma modul în care interacționăm cu serviciile financiare.   Mai sus este o ilustrație care explică vizual cum funcționează tehnologia blockchain. Imaginea prezintă o serie de blocuri interconectate, fiecare conținând date, hash și hash-ul blocului anterior, simbolizând structura blockchain-ului. Mai sunt incluse și elemente digitale, cum ar fi codul binar și simboluri de criptare, pentru a reprezenta natura digitală a blockchain-ului, precum și mai multe computere (noduri) conectate la acest lanț, simbolizând rețeaua descentralizată a tehnologiei blockchain. Prin urmare, Blockchain-ul nu este doar o tehnologie de nișă, ci un instrument inovator care are potențialul de a schimba radical sectorul financiar. Cu avantajele sale în materie de securitate, transparență și eficiență, tehnologia blockchain reprezintă viitorul în domeniul fintech.

Investiție safe haven: O investiție de tip "safe haven" reprezintă un plasament de pe urma căruia se așteaptă fie menținerea valorii (a pretului) în perioadele cu turbulențe ale pieței, fie chiar creșterea acesteia. "Investitiile sigure", desi comportă totusi un anumit grad de risc, sunt cumparate pentru a limita expunerea si a pentru a diversifica portofoliul. O investiție de tip "safe haven" diversifică portofoliul și poate deveni profitabilă în momente de volatilitate, investitori cumpărând active necorelate sau corelate negativ cu evolutia generală a pieței în momente de declin. Metalele pretioase, anumite valute sau actiuni din sectoare economice defensive si-au demonstrat mentinerea pretului in perioade de recesiune de-a lungul timpului. Printre cele mai importante instrumente financiare considerate sigure se află: aurul (de ani de zile aurul a fost considerat un refugiu sigur, valoarea sa nefiind influențată de fluctuațiile ratelor dobânzii de politică monetară, servind ca o formă de asigurare împotriva evenimentelor economice adverse), titlurile de stat (de obicei, titlurile de stat emise de guvernele Statelor Unite sau Germaniei sunt considerate cu risc zero deoarece sunt garantate de economia puternică a acestora), actiunile defensive din anumite sectoare economice (aici fiind incluse cele din domeniul utilitaților, energiei, medicina, retailul alimentar s.a) si nu in ultimul rand numerarul, care, deși nu produce plusvaloare, este cel mai lichid instrument.

Rata variabilă a dobânzii: Rată variabilă a dobânzii (variable interest rate), numită uneori rată „ajustabilă” sau „flotantă”, este o rată a dobânzii la un împrumut sau un titlu de valoare care fluctuează în timp. Aceasta se bazează pe o rată a dobânzii de referință sau pe un indice care se modifică periodic, cei mai importanți indici fiind IRCC (Indicele de referință pentru creditele consumatorilor), Robor, Euribor și alții. Mai jos este evoluția indicelui IRCC care a fost creat de Banca Națională a României pentru a servi mai bine intereselor comsumatorilor care contractează credite in lei.   Totodată, o rată variabilă se poate ajusta în timp ca răspuns la schimbările apărute în piața monetară fiind influențată direct de evoluția dobânzii de referință. Ratele variabile ale dobânzii pot fi găsite în toate tipurile de credite, cardurile de credit, în obligațiunile corporative, în instrumentele derivate și în alte titluri de valoare sau împrumuturi. Avantajul evident al unei rate variabile a dobânzii este acela că, dacă rata dobânzii sau indicele de bază scade, și plățile de dobândă ale împrumutatului vor tinde să scadă. În schimb, dacă indicele de bază crește, plățile dobânzilor vor crește și ele. Spre deosebire de dobânzile variabile, dobânzile fixe nu fluctuează. Creșterea ratelor dobânzilor poate majora foarte mult costul împrumuturilor, iar consumatorii care aleg împrumuturi cu rată variabilă ar trebui să fie conștienți de potențialul de creștere a costurilor împrumuturilor. În marea majoritate a cazurilor, împrumuturile cu rată variabilă tind să aibă dobânzi mai mici decât cele cu rate fixe. Acest lucru se întâmplă deoarece sunt o alegere mai riscantă pentru consumatori.