Spațiul public este scena unei dezbateri în creștere cu privire la fenomenul știrilor false (fake news) și al dezinformării online. 

Autor: Francine Jaomiasa – Producător executiv în cadrul World News Media

Zilnic suntem atât martori, cât și actori, adeseori involuntari, ai acestui fenomen, fiind dezinformați și dezinformând la rândul nostru.

Avem un număr foarte mare de articole și studii pe această problematică, accentul fiind însă pus, din păcate, asupra aspectelor care țin de spectrul politic sau strategic și mai puțin asupra impactului economic și a impactului la adresa reputației unei companii.

Un prim pas necesar constă în identificarea corectă a conceptelor care trebuie utilizate. Literatura de specialitate este relativ contradictorie când vine vorba despre cel mai potrivit concept a fi utilizat, fiind preferat mai curând termenul generic de „dezinformare” care ar cuprinde „toate formele de informații false, eronate sau înșelătoare proiectate, prezentate și promovate pentru a provoca în mod intenționat un rău public sau pentru profit” (Final report of the High Level Expert Group on Fake News and Online Disinformation, 2018)

Lăsând deoparte impactul asupra scenei politice (fie că vorbim despre alegerile prezidențiale din SUA din 2016 sau de influențe europene) dezinformarea din online are un impact direct asupra economiei și vieții de zi cu zi.

Se vorbește deja despre o așa numită „economie a știrilor false” (fake news economy) plecând de la faptul că economia de piață liberă este bazată pe consumatori informați care iau decizii prudente care le servesc interesele în timp ce dezinformarea îi face să adopte decizii bazate pe neadevăruri care îi manipulează emoțional și informațional.

Avem de-a face cu un impact direct provocat de informații nefundamentate privind schimbările climatice, sănătatea umană sau viitorul pieței de muncă care pot influența luarea unor decizii informate (Bill Roth, The Dangers of a Fake News Economy, 2016).

O mare parte din economie, ca și societatea în ansamblu său, se bazează, în opinia mea, pe decizii pe care actorii economici le iau plecând de la informații la care au acces în acel moment. Devine astfel vital ca informația pe care își bazează decizia să fie una corectă și de încredere. În caz contrar economia are de suferit.

Un exemplu in acest sens este compania americană PepsiCo, care a fost dramatic afectată de o știre falsă din noiembrie 2016 conform căreia CEO Indra Nooyi ar fi declarat că suporterii lui Donald Trump ar trebui „să își mute afacerile în altă parte”. Știrea preluată de diverse site-uri a dus la o scădere dramatică a prețului acțiunilor de 3,75% într-o zi (exemplu de acțiune indirectă) (Elena Matsa, The Impact of Fake News: Economy – part 2, 2017).

Ce este de făcut? În condițiile în care Internetul se dovedește a fi instrumentul ultim care permite accesul pe piața informațiilor a tuturor celor care doresc acest lucru (ascensiunea „cetățenilor jurnaliști” fiind un indicator vizibil) iar costurile sunt minimale, impactul dezinformărilor nu trebuie neglijat.

În prezent se caută soluții juridice pentru a stopa acest flagel. Trebuie însă să remarcăm dificultatea opririi răspândirilor false folosind instrumentul amenzilor sau al proceselor în instanță. Soluția legitimă a verificării faptelor (fact-checking) este la rândul ei ineficientă, întrucât o știre falsă se poate multiplica exponențial și atrage un număr mare de accesări în timp ce site-urile de media tradiționale nu se pot în unele cazuri lăuda cu aceeași audiență sporită.

Se impune astfel atât o abordare sistemică a ecosistemului de informare online cât și o abordare „tactică” la nivelul întreprinderilor. Fiecare întreprindere va trebui să devină conștientă de importanța imaginii sale, de necesitatea de a avea un brand dincolo de reproșuri, respectiv de a investi în acțiunile de comunicare.

În absența unor soluții globale respectiv ținând seama de intervalul relativ lung de timp în care mijloacele legale aflate la îndemâna întreprinderilor pot fi eficiente, nevoia unei „celule de criză” care să gestioneze problema dezinformării devine astfel una vitală.

Comunicarea strategică la nivelul întreprinderilor trebuie să devină o realitate de zi cu zi și trebuie să depășim simplul nivelul al responsabilității sociale corporatiste așa cum era înțeles până acum.