În februarie 2014, s-a mai atins un nivel asemănător, cu un vârf doar puțin mai sus. Mergând în urmă, valori mai înalte regăsim doar înainte de criza financiară din 2008. Perioada anilor 2000 – 2008 a adus 4 situații când prețurile au depășit 6 dolari mmBTu, atingând chiar nivel de peste 15 USD/mmBTu, totuși durata a fost de cel mult câteva luni, iar aceasta se întâmpla înainte de boom-ul din domeniul șisturilor (shale oil, gas).

În Europa, cotațiile gazului natural și ale energiei electrice au înregistrat, de asemenea valori record, în serie, zi după zi. De altfel, o asemenea accelerare a prețurilor este fără precedent în istorie.

China suferă, la rândul său, de pe urma lipsei de cărbune, penele de curent oprind activitatea în unele regiuni.

Sincronizarea nefericită a cererii mari de energie (dinspre populație, economie în general dar și din segmentul producției de metale, cu prețuri înalte) cu restricționarea importurilor de cărbune din Australia a forțat administrația să solicite o majorare a producției de cărbune, deși aceasta nu ajută la țintele de depoluare.

În relativă apropiere, în India, reorientarea cărbunelui spre producția de energie e cerută de administrația Delhi-ului, pentru a evita opririle din alte regiuni ale țării. Cum s-a ajuns aici?

Dincolo de diferențe specifice, în general sunt câțiva factori principali. Cererea masivă generată de redresarea economiei, împreună cu sub-investiția în domeniul energiei convenționale și o diminuare conjuncturală a producției de energie prietenoasă cu mediul ar fi ingredientele principale ale situației curente, în abordare globală.

Prețul gazului natural a intrat luna aceasta într-o perioadă de oscilații mari în SUA, cu interes speculativ ridicat. În Europa, lichiditatea redusă a permis variații spectaculoase pentru contractul TTF (olandez): într-una din zile au fost mai întâi creșteri de 30%, apoi scăderi de 35%.

Cotațiile au fost oprite din ascensiune în momentul în care președintele Rusiei a orientat așteptările spre o majorare a ofertei.

O conductă alternativă rutelor actuale de alimentare, prin Ucraina și Polonia, ar putea deveni operațională în momentul autorizării de către Germania, însă se estimează că ar putea fi folosită inițial la doar 10% din capacitate.

Pe de altă parte, odată cu alimentarea depozitelor interne pentru iarnă, Gazprom ar putea oferi cantități mai mari la export, ușurând în parte dezechilibrul pieței. Cu toate acestea, prețul gazului natural este în România de 6-7 ori mai mare față de aceeași perioadă a anului trecut.

E drept că anul trecut cotațiile au fost sub apăsarea restricțiilor, în condiții de cerere modificată de închiderea economiilor. Mediul de acum nu mai seamănă deloc cu cel din anul anterior, iar lucrurile evoluează în ritm rapid. De la o zi la alta echilibrul pieței se poate schimba.

Presiunea este masivă și în piața de energie: energia electrică a avut, potrivit OPCOM pentru PZU, un preț mediu de 874.98 lei pe MWh între 4 și 10 octombrie, cu 25.2% peste săptămâna anterioară.

Anul trecut, prețul mediu a fost de 190.92 lei. Chiar și față de aceste niveluri, ultimele zile au adus scumpiri. Pe 10 octombrie prețul mediu (OPCOM) a ajuns la 956.49 lei/MWh, iar pe 12 octombrie, prețul din România era cel mai înalt din Europa, la aproximativ 1155 lei/MWh, pe 13, la ora 14 nivelul este în ușoară scădere, de 1071 lei.

Ce urmează pentru consumatorii din România? În lipsa plafonării prețurilor, o creștere foarte dureroasă a costului utilităților, o veste deloc bună în condițiile în care inflația, anunțată la 6.29%, depășește cu mult estimările oficiale de la începutul anului și ar putea continua trendul actual.

Spania și alte state, alături de România solicită o abordare comună la nivel european în privința cumpărării de gaze naturale și un mecanism acceptat de compensare – în situația actuală intervenții de plafonare ar fi acceptate de autoritățile europene doar prin derogare.

Subvențiile și compensările deja acceptate (0.21 lei/kWh pentru energie și 25% dintr-un preț de referință de 125 lei/MWh pentru gaze naturale) au un impact estimat de 1.3 mld. lei, și pot acoperi doar în parte creșterea facturilor în această iarnă, dacă prețurile de bază la energie și gaze nu revin foarte aproape de nivelurile de anul trecut.

Un scenariu mediu, care ia în calcul o temperare moderată a prețurilor, în urma depășirii disparităților actuale, a recalibrării raportului cerere/ofertă (un mod sever în care s-ar putea face ar fi prin reducerea consumului, a activității industriale sau raționalizare) și a unei oferte mărite dinspre statele producătoare ar putea induce totuși facturi mai mari cu două cifre în lunile de iarnă.

Datele de inflație arată deja, în septembrie, o creștere de 24.65% pentru energie electrică și 20.55% pentru gaze.

Este aproape imposibil a avea, într-un mediu atât de complex, o idee sigură și precisă despre costul energiei, însă, pe baza unor modele curente, și luând în calcul un răspuns suplimentar al autorităților, probabil inclusiv la nivel european, ne putem imagina totuși o majorare de 25% pentru energie electrică și 25-30% pentru gaze față de septembrie, ceea ce ar duce valorile la +50-60% față de anul trecut.

Fără măsuri noi de intervenție, sau o corecție drastică, relativ rapidă, a prețurilor energiei și gazelor, valorile ar fi chiar mai drastice.