BET
8504.24
0.32%
BET-TR
13561.39
0.31%
BET-FI
38228.11
-0.21%
BETPlus
1271.64
0.33%
BET-NG
711.31
0.83%
BET-XT
773.87
0.31%
BET-XT-TR
1241.25
0.31%
BET-BK
1625.08
0.15%
ROTX
17724.9
0.39%

“Salvați aurul Elveției”: eșecul unei inițiative populare

Autor: Financial Market
Timp de citit: 4 minute

Elveția este o țară cunoscută pentru sistemul său de democrație directă, cetățenii de la orice nivel politic (municipalități, cantoane, stat federal) putând propune schimbări ale constituției (inițiativă populară) sau solicita un referendum legat de legislația votată de organele legislative. Numai în ultimii 20 de ani, în această țară au avut loc 180 de referendumuri.

În data de 30 noiembrie 2014, în cadrul unei consultări populare, elvețienii cu drept de vot au respins inițiativa “Salvați aurul Elveției”, urmând recomandările Băncii Naționale a Elveției, ale Parlamentului și ale Consiliului Federal. Inițiativa prevedea, printre altele, repatrierea aurului plasat în străinătate și stocarea sa în întregime pe teritoriul național.

Inițiativa populară “Salvați aurul Elveției” (cunoscută și sub denumirea de “Initiațiva privind aurul”) solicita ca rezervele oficiale de aur să reprezinte cel puțin 20% din activele Băncii Naționale a Elveției (Banque Nationale Suisse – BNS).

De asemenea, inițiativa propunea ca rezervele de aur să devină inalienabile (n.n. să nu poată fi vândute) și ele să fie stocate în întregime pe teritoriul Elveției. BNS, Consiliul Federal (n.n. guvernul elvețian) și Parlamentul au recomandat respingerea inițiativei, întrucât aceasta ar fi complicat realizarea obiectivului băncii centrale de a asigura stabilitatea prețurilor și de a contribui la dezvoltarea stabilă a economiei.

De asemenea, implementarea acesteia ar fi afectat negativ distribuția de beneficii către cantoane și statul federal din partea băncii centrale. În acest context, în data de 30 noiembrie 2014, inițiativa privind aurul a fost respinsă cu 77,3% din voturi.

Argumentele împotriva inițiativei populare

Solicitările nr. 1 și 2: Rezerve de aur de cel puțin 20% din activele BNS și interdicție în privința vânzării aurului

BNS a făcut publice, în repetate rânduri, motivele pentru care a considerat inițiativa privind aurul ca “inutilă și dăunătoare”. Câteva dintre acestea sunt redate, pe scurt, în continuare.

În primul rând, BNS ca orice bancă centrală modernă are mandatul de a asigura stabilitatea prețurilor. Atingerea acestui obiectiv cât și menținerea stabilității francului elvețian nu au însă legătură cu ponderea aurului în rezervele internaționale ale băncii centrale elevețiene, ci cu politica monetară a acesteia. După cum arată BNS, acest fapt este evidențiat prin aceea că “obiectivul stabilității prețurilor a fost mai bine atins în anii recenți, chiar dacă proporția aurului în bilanțul BNS a fost mai mica decât în perioadele când aurul deținea o pondere mult mai mare”.

În al doilea rând, impunerea unor limite privind ponderea aurului în activele băncii centrale cuplată cu interdicția de a vinde aurul vor avea efecte negative asupra conducerii politicii monetare și a îndeplinirii obiectivelor BNS. În această privință, BNS a precizat că: “politica economică ce urmărește stabilitatea solicită un bilanț [nn: al băncii centrale] care poate fi lărgit în criză și redus după aceea. Prescripția privind ponderea aurului și interdicția de vânzare pot duce la o situație în care activele BNS vor consta în cea mai mare parte din aur și BNS nu va fi în măsură să realizeze reducerea necesară de bilanț”. Mai mult, întrucât “nici dobânzi sau dividende nu se plătesc la aur, este improbabil că mai multe profituri pot fi generate sau distribuite Confederației sau cantoanelor”.

CITESTE SI:  Măsurile de combatere a fraudei de TVA afectează mai mult companiile de bună credință decât pe cele frauduloase

În al treilea rând, BNS consideră “absurd că se solicită o proporție mai ridicată a aurului în bilanț care nu poate fi utilizată în caz de urgență (nn: întrucât nu poate fi vândut). Aurul BNS își va pierde prin urmare semnificația ca rezervă valutară”.

La rândul său, Consiliul Federal (guvernul elvețian), a considerat că restricțiile impuse asupra capacității de acțiune a băncii centrale nu vor face decât să îngreuneze atingerea obiectivelor acesteia. Conform argumentației guvernului elvețian, de multă vreme stabilitatea francului nu mai este asigurată de paritatea în aur (nn. acoperirea în aur a monedei) ci de o politică monetară credibilă.

De asemenea, exigențele inițiativei vor “restânge capacitatea de acțiune a Băncii naționale, căreia ii va fi mai dificil să garanteze stabilitatea prețurilor și să conducă o politica monetară care să servească interesele generale ale țării”.

Consiliul federal consideră că pentru a-și realiza bine obiectivele, BNS “trebuie să-și păstreze independența și libertatea sa de acțiune. Aceste două aspecte sunt cruciale pentru încrederea piețelor în capacitatea de a garanta stabilitatea francului. În acest scop, BNS trebuie să poata obține sau înstrăina în termen scurt rezerve monetare”. De asemenea, Consiliul Federal consideră absurd să se interzică BNS să vândă rezerve de aur în perioade de criză.

Solicitarea nr. 3: Repatrierea aurului din străinătate și stocarea sa în întregime pe teritoriul național

La momentul apariției initiativei populare, BNS deținea 1.040 de tone de aur. Aceste rezerve erau depozitate 70% în Elvetia și 30% în străinătate (20% la Banca Angliei și 10% la Banca Canadei).

Obiecțiile băncii centrale elvețiene față de propunerea de stocare a aurului exclusiv în Elveția sunt redate mai jos:

BNS estimează că încă există în prezent bune motive pentru a depozita o parte a rezervelor de aur în străinătate. O stocare descentralizată permite o mai bună repartiție a riscurilor și corespunde principiului unei gestiuni sănătoase…

O divesificare geografică a locurilor de stocare permite să se protejeze mai bine aurul de crize grave susceptibile să aibă efecte asupra altor regiuni (catastrofă de mediu, accident nuclear, conflict armat, etc.).

O stocare descentralizată a aurului garantează, în general, o exploatare optimă: astfel, depozitarea aurului în principalele locuri de tranzacționare permite, în caz de nevoie, să se facă tranzacții la cele mai bune prețuri și în cele mai bune termene.

În opinia Consiliului Federal solicitarea de repatriere în Elveția a “rezervelor de aur stocate în străinătate va impieta de asemenea inutil asupra libertății de acțiune a băncii naționale. Este judicios și conform exigențelor unei gestiuni prudente de a nu depozita tot aurul în Elveția. Stocarea în diferite țări active în tranzacționarea aurului crește șansele de a profita cum se cuvine de aur în caz de criză

Articol de opinie semnat de Cristian Bichi, Consilier Guvernator BNR. Articolul initial a aparut aici.