Monopson: Monopsonul, denumit si monopolul cumpărătorului, este un termen economic care definește o structură a pieței, in care un cumpărător mare controlează o parte însemnată a pieței și determină scăderea prețurilor. Cu alte cuvinte, o companie cumpără cea mai mare parte a unei anumite mărfi sau a unui anumit bun, marfă care este furnizată de mai mulți producători din piață. Un monopson apare atunci când o singură firmă are o pozitie privilegiată poziționandu-se de obicei ca singurul cumpărător pentru mai mulți vânzători, având astfel posibilitatea reducerii prețurilor produselor sau serviciilor vânzătorului, în funcție de cantitatea necesară. In situație de monopson economic, vânzătorii se implică adesea intr-un razboi al preturilor pentru a atrage unicul cumparator al produselor, fie prin scăderea acestora fie prin creșterea cantității livrate. Pentru a putea fi catalogată ca monopson, respectiva societate comerciala nu trebuie sa fie concurata de alti cumparatori locali sau straini, iar produsul achizionat trebuie sa fie omogen si sa nu poată fi substituit, cel putin pentru o anumita perioada de timp. Monopsonul anulează concurența economică in sfera cererii dar o mentine in sfera ofertei, fiind clasificat in doua feluri: monopson productiv si monopson comercial, ambele cumparand fie forță de muncă (angajati care vor o slujbă nouă), fie bunuri la pret redus, vanzand ulterior produsele finite la pret de concurență perfectă. Industriile in care pot aparea situatii de monopson sunt de obicei automotive, echipamente militare, industria aeronautică si altele.

Drept de preferință: In cazul unei companii listate pe piața de capital, dreptul de preferință se referă la privilegiul pe care acționarii existenti il au in momentul in care o societate își majorează capitalul social, protejandu-i astfel împotriva diluării participației in acea companie. Un drept de preferinta ofera posibilitatea cumparatorului acestuia de a subscrie un anumit numar de actiuni in cadrul majorarii capitalului social al unui emitent. Astfel, acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând acţionarilor existenţi, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le acestia le posedă in cadrul companiei. Exercitarea dreptului de preferință al acționarilor are loc de obicei doar in cadrul societatilor pe actiuni, fiind de altfel o obligatie legală a acesteia. In general, cand se aprobă majorarea capitalului social de catre Adunarea Generala a Actionarilor, se are in vedere in primul rand stabilirea datei de referinţă care servește la identificarea acționarilor care voteaza si care sunt indreptățiți sa-si exercite orice drepturi ce decurg din hotărârile adunarii. Asadar, actionarii care pot subscrie sau primi actiuni noi sunt cei existenți în registrul acționarilor la data de referință stabilită pentru AGA care aproba majorarea de capital social. In cazul companiilor listate, datorită frecvenței cu care se schimbă acționarii si numarul actiunilor deținute, legea nr 297/2004 a introdus o nouă dată, în plus față de data de referință, mai exact data de înregistrare, fiind data calendaristică stabilită de către AGA care servește la identificarea acționarilor care urmează a beneficia de dividende din acea societate.

Real Estate Investment Trust - REIT: REIT-urile sau trusturile de investiții imobiliare sunt companii care dețin sau finanțează proprietăți imobiliare producătoare de venit, în anumite sectoare de activitate. Aceste companii trebuie să îndeplinească o serie de cerințe pentru a se califica drept REIT, iar majoritatea se tranzacționează pe principalele burse de valori și oferă o serie de beneficii investitorilor. Urmand modelul fondurilor mutuale, societățile REIT oferă investitorilor șansa de a deține proprietăți imobiliare, oferindu-le totodată posibilitatea de a accesa venituri recurente din dividende, ajutand la dezvoltarea si transparentizarea pietei imobiliare. REIT-urile permit oricui să investească în portofolii de active imobiliare în același mod în care investesc în alte industrii - prin achiziționarea de acțiuni individuale ale companiilor sau prin intermediul unui fond mutual sau al unui fond tranzacționat la bursă (ETF). Acționarii unui REIT câștigă o parte din venitul obținut prin investiții imobiliare - fără a trebui să cumpere sau să gestioneze efectiv proprietățile. Majoritatea REIT-urilor operează un model de afaceri simplu și ușor de înțeles: prin închirierea și colectarea chiriilor pe proprietățile imobiliare, compania generează venituri care sunt apoi plătite acționarilor sub formă de dividende. REIT-urile trebuie să plătească cel puțin 90% din venitul lor impozabil acționarilor desi majoritatea plătesc 100%. REIT-urile de toate tipurile dețin în mod colectiv mai mult de 3 trilioane de dolari în active în S.U.A., in timp ce REIT-urile listate pe bursa dețin aproximativ 2 trilioane de dolari în active. În plus, mai mult de 80 de milioane de americani investesc în acțiunile unui REIT prin fondurile lor de pensii și alte fonduri de investiții.

Enterprise Value: Enterprise Value sau Valoarea întreprinderii - VA este un indicator des intalnit atunci cand se ia in calcul valoarea totală a unei companii, fiind varianta mai cuprinzatoare a indicatorului ce reflectă capitalizarea de piață. Valoarea intreprinderii se calculeaza ca sumă dintre capitalurile proprii și împrumuturi, minus numerarul sau echivalentul de numerar disponibil. În timp ce capitalizarea de piață a unei societăți se calculează prin înmulțirea prețului acțiunilor cu numărul de acțiuni în circulație, indicatorul VA poate fi considerat drept prețul de preluare teoretic atunci cand o companie decide să achizitioneze o altă companie. Totusi, indicatorul diferă semnificativ de capitalizarea de piață în mai multe moduri și majoritatea analiștilor consideră că este o reprezentare mai precisă a valorii unei firme. Astfel, valoarea datoriilor unei companii, de exemplu, ar trebui să fie plătită de către cumpărător în momentul preluării unei întreprinderi, astfel încât indicatorul să ofere o evaluare mai precisă a preluării deoarece include o datorie în calculul valorii acesteia. In timp ce metoda de mai sus este general utilizată, estimarea valorii intreprinderii se mai face fie prin prisma veniturilor pe care le generează în baza fluxurilor de numerar actualizate, (in acest caz valoarea unei afaceri fiind in funcţie de capacitatea ei viitoare de a genera profit), fie prin multiplii de piață, in acest caz abordarea indicând valoarea afacerii prin comparatie cu alte companii listate sau pe baza unei analize a tranzacţiilor recente din aceeași industrie. In analiza prețului acțiunilor se foloseste și indicatorul EV/Sales care reflectă valoarea unei societăți in functie de volumul vânzărilor sale.

Portofoliu: Portofoliul este o grupare de active financiare, cum ar fi acțiuni, depozite, obligațiuni, numerar, fonduri mutuale sau alte tipuri de investiții, pe care un investitor le are in proprietate. Portofoliile sunt deținute fie direct de către investitori, in cazul acesta ei fiind cei care își gestioneaza investitiile, fie sunt in administrarea unor investitori profesioniști, cum ar fi administratorii de fonduri de investitii, brokerii pe piata de capital și altii. In vederea diminuarii riscurilor asociate investițiilor si a maximizarii randamentelor, teoria de specialitate sugerează că investitorii ar trebui să-și construiască un portofoliu de investiții în conformitate cu toleranța la risc, obiectivele personale și diversificarea plasamentelor. Astfel, investitiile trebuie corelate cu obiectivele pe termen scurt, mediu sau lung ale fiecaruia și in functie de nivelul riscului acceptat, profilul investitional situandu-se între nivelul conservator (nu accepta riscul) si nivelul agresiv (accepta un risc crescut). Diversificarea la randul sau presupune alocarea disponibilitatilor în mai multe tipuri de active, in vederea diminuarii riscului. Pe de altă parte, managementul portofoliului presupune administrarea activelor in conformitate cu o strategie de investiții si este activ daca este facut de catre un profesionist in investitii, deciziile fiind luate pe baza cercetarilor si analizelor de piață, sau pasiv, atunci cand investiția este facuta pe termen lung, fara intervenții de vânzare sau cumpărare, ignorându-se miscările pietei.