RegTech: RegTech sau "regulatory technology" reprezintă o prescurtare a "tehnologiei de reglementare", termen care a fost creat pentru a aborda provocările de reglementare din sectorul serviciilor financiare prin intermediul tehnologiei inovatoare. Domeniul Regtech este alcătuit companii care utilizează tehnologia pentru a ajuta institutiile financiare să respecte reglementările în mod eficient și ieftin. Rezultatele crizei financiare din 2008 au determinat o creștere a reglementării în sectorul financiar, ca urmare a existat o creștere a utilizării disruptive a tehnologiei. Progresele au condus la creșterea numărului de companii fintech care creează produse bazate pe tehnologie pentru a spori experiența clienților (user experience) și angajamentul față de instituțiile financiare. Astfel, companiile din domeniu, bazandu-se pe datele consumatorilor pentru a alcatui produse digitale au generat preocupări sporite în rândul organismelor de reglementare care au solicitat adoptarea mai multor legi privind utilizarea și distribuirea datelor confidențiale ale clientilor. Prin urmare, cuplarea mai multor măsuri de reglementare și legi cu un sector mai tehnologizat a determinat necesitatea unei tehnologii de reglementare. Companiile Regtech lucrează în colaborare cu instituțiile financiare și organismele de reglementare pentru schimbul de informații necesar dezvoltarii aplicatiilor din domeniul financiar.

Piața valutară: Piața valutară este locul unde se desfășoară tranzacțiile de vânzare-cumpărare a valutelor si permite participanților să schimbe anumite monede contra altora. Piața valutară este o ramură distinctă a pieței monetare si funcționează atât la nivelul unei economii naționale cât si la nivelul pieței internationale in ansamblul ei. Participanții in piata valutară sunt de obicei bancile centrale, care au rolul de a reglementa si monitoriza evolutia pieței, bancile comerciale, casele de schimb valutar si alte persoane /institutii care acţionează pe piaţa valutară în numele şi contul clienţilor sau în nume şi cont propriu (brokeri/dealeri). Un segment important a acestei piete este reprezentat de piata interbancară, care are două componente: piața la vedere si piața la termen. Piata la vedere se concretizează în operaţiuni de vânzare/cumpărare de valută cu finalizarea operaţiunii în aceeaşi zi (sau maxim 48 de ore) astfel încât momentul tranzacţiei este acelasi cu momentul formării cursului valutar al zilei respective. In schimb, piața la termen este determinată de tranzacţiile la termen concretizate cu încheierea lor imediată, dar cu livrarea valutelor (decontarea) după un termen prestabilit în momentul încheierii tranzacţiei. Cursul valutar este afisat de către intermediarii de pe piata valutară sub formă electronică si arată poziția monedei naţionale faţă de principalele valute. Cursurile pot varia pe parcursul unei zile în funcţie de cererea şi oferta pentru valuta respectivă.

Profit operațional: Profitul operațional este un important indicator economic de gestiune care masoară nivelul profitului unei companii ce rezultă din activitatea sa de bază. Profitul operational mai este cunoscut ca si profitul înainte de dobânzi şi impozite sau EBIT (Earnings Before Interest and Taxes) si se calculează ca diferenţă între veniturile totale şi cheltuielile totale ale unei companii, fără a lua in considerare dobânzile şi impozitele. Această valoare nu include niciun altfel de profit, cum ar fi cel obtinut din activitati de investitii sau alte tipuri plasamente din cadrul altor societăți unde compania poate avea calitatea de actionar. Datorita faptului ca indicatorul nu ia in calcul cheltuielile cu dobânzile, rezultatul final nu va fi distorsionat de eventuale modificari in structura capitalurilor societatii. Prin excluderea impozitelor şi a cheltuielilor cu dobânzile, rezultatul denotă capacitatea companiei de a obţine profituri, ceea ce face mult mai uşoară compararea companiilor între ele, ajutand investitorii sa ia decizii corecte atunci cand doresc să investeasca în societați listate la bursă.

Diluarea capitalului: Diluarea capitalului (engl: dilution) reprezintă reducerea procentului de detinere pe care un actionar il are in cadrul unei societăți, cauzată de emiterea unor noi actiuni. Atunci când crește numărul de acțiuni, fiecare acționar existent deține un procent mai mic sau mai diluat al companiei, ceea ce face ca fiecare acțiune să fie mai puțin valoroasă. Diluarea este situatia în care o companie este împărțită în bucăți mai mici, ceea ce înseamnă că investitorilor actuali li se cuvine o parte mai mică din capitalul companiei. Deși afectează în primul rând procentul de detinere al actiunilor in cadrul societății, diluarea reduce și valoarea acțiunilor existente, reducând câștigurile pe acțiune (EPS: Earnings per share). Din acest motiv, multe companii listate pe Bursa calculează atât câștigurile pe acțiune, cât și rezultatul pe acțiune diluat, care ia în considerare toate opțiunile preferentiale existente. Diluarea capitalului poatea aparea atunci cand o companie are nevoie de capital suplimentar, actiune ce are posibilitatea de a  îmbunătăți profitabilitatea companiei si valoarea actiunilor.

Dobânda compusă: Dobânda compusă sau efectul compus, cunoscută in domeniul investițiilor ca a 8-a minune a lumii, este in fapt o expresie matematică prin care dobânda unui depozit sau a unui cont de economii care se acumulează la finalul unei perioade de 12 luni, este reinvestită împreuna cu depozitul initial pe o perioada de inca un an. Efectul cunoscut ca si "dobândă la dobândă" reprezintă o cale facilă de acumulare de capital in conditiile "rostogolirii" an de an a principalului si a dobânzilor aferente. Principiul apărut in secolul al XVII lea in Italia, face ca suma investită să crească cu o rata mai mare decât dobânda simplă (care se calculează doar la principal) si depinde de frecvența compunerii: cu cât numărul de perioade de compunere este mai mare, cu atat este mai mare dobânda compusă rezultată. Expresia matematica este: unde: D = dobânda compusă, P = Principalul (valoarea depozitului), i = rata dobânzii si n = numarul de ani. Efectul dobânzii compuse se aplică cu succces și in cazul investitiilor, unde activul nu este un depozit ci o acțiune sau o obligațiune, regula de bază ramanand aceeasi: reinvestirea profitului sau a cuponului.