DICI - Documentul cu Informații Cheie pentru Investitori: DICI - Documentul cu Informații Cheie pentru Investitori este un document utilizat pentru a ajuta investitorii sa-si facă o primă impresie cu privire la un fond de investiții la care intentioneaza să subscrie. De obicei, acolo se găsesc sintetizate informații cu privire la obiectivele şi politica de investiții, profilul de risc şi randament, cheltuielile fondului precum si performanța anterioară. Acest tip de document facilitează comparații rapide și directe între diferite fonduri de investitii. De regulă, randamentele publicate în DICI, în presa scrisă sau în mediul online, includ (în sensul în care au fost deja scăzute) majoritatea comisioanelor și cheltuielilor, cu excepția eventualelor comisioane de subscriere şi/sau de răscumpărare. Totodată, trebuie retinut faptul că investitia prin intermediul unui fond este o formă de investiție recomandată celor care nu au o experiență financiară avansată, administratorul fondului fiind cel care vine cu experiența necesară. Este recomandat să apelăm la o astfel de formă de investiție pentru că ea este mai sigură, presupune un risc controlat și o diversificare a portofoliului adaptată la toleranța la risc a fiecărui investitor. De interes pentru un investitor care se documentează cu privire la investiția pe care dorește să o realizeze pot fi și raportările periodice realizate de Asociația Administratorilor de Fonduri din România (AAF), raportări care surprind evoluția pieței locale a fondurilor de-a lungul timpului. De altfel, site-ul AAF poate fi un bun furnizor de date nu doar pentru a urmări evoluția istorică a unui fond anume, ci și pentru a realiza unele analize comparative directe – între Fondul vizat și competitorii acestuia spre exemplu, sau între diferite categorii de fonduri de investiții.

Policy trilemma: Teoria economică citează imposibila trinitate economică (policy trilemma) ca fiind situatia in care o țară trebuie să aleagă între (1) libertatea de circulație a capitalului (putem face plăți oriunde în lume și primi bani de oriunde din lume), (2) managementul cursului de schimb (cursul este lasat să varieze pe baza cererii și ofertei sau un curs de schimb fix) și (3) autonomia politicii monetare (se folosesc instrumentele de politică monetară pentru a adresa problemele specifice țării). Insă, in practică, doar două dintre cele trei politici sunt posibile concomitent.   Adică, dacă o țară își dorește să aibă un curs de schimb relativ fix, dar o rată a dobânzii de politică monetară independentă, nu poate permite libera circulație a capitalului. Or, libera circulație a capitalului este o condiție sine qua non de apartenență la Uniunea Europeană, in cazul tării noastre. Pe de altă parte, dacă însă cursul de schimb este fixat, dar țara permite libera circulație a capitalului, nu poate avea o politică monetară independentă. Invers, dacă ţara permite libera circulație a capitalului şi are o politică monetară independentă, cursul de schimb trebuie lăsat să fluctueze. Teoria "trilemmei politice" este frecvent creditată economiștilor Robert Mundell și Marcus Fleming, care au descris în mod independent relațiile dintre cursurile de schimb, fluxurile de capital și politica monetară în anii '60.

Rata mid swap: Rata dobanzii mid - swap este adesea utilizată ca referință pentru calcularea primei plătite de către cumpărătorii de obligațiuni față de alte rate similare din piață. Există o serie de modalități de evaluare a unei obligațiuni, atunci când este emisă sau tranzacționată pe piața secundară: prin prețul său (în procente), prin randamentul sau (diferit de cupon) și prin spread-ul acesteia față de o rată de referință. Swap-urile pe rata dobânzii sunt instrumente derivate. Piata derivatelor este una dintre cele mai importante piețe în ceea ce privește ratele dobânzilor pe termen mediu și lung, impreună cu ratele dobânzilor la obligațiunile guvernamentale și cele ale obligațiunilor viitoare. Acest lucru explică de ce ratele swap sunt folosite ca valori de referință pentru a determina nivelul primelor plătite de investitori. O rată swap este o rată a dobânzii aferentă unui credit sau depozit cu rată fixă, față de o rată variabilă, în contextul unui schimb de fluxuri financiare între două părți interesate (bănci sau instituții financiare), pentru aceeași sumă și pe aceeasi durată. O rată swap este de fapt o operațiune de schimb între un flux cu dobânzi fixe și un flux cu dobânzi variabile sau invers. Acest schimb permite băncilor și instituțiilor financiare să gestioneze riscurile ratei dobânzii pe termen lung. Rata medie swap reprezintă, prin urmare, o medie a tuturor swap-urilor, cu scadențe identice. Spre exemplu, A imprumută pe B cu o sumă de bani (X) cu dobândă fixă pe o anumita perioadă. In schimb, B imprumută pe A cu aceeași sumă de bani (X) cu dobândă variabilă, pe aceeași perioadă (Y). Raportul dintre ratele dobânzilor acestor schimburi se numește swap. Prin urmare, rata mid - swap pentru "Y" ani este media dintre toate swap-urile realizate pentru aceeași perioadă, Y.

VUAN: Valoarea curentă a tuturor investițiilor fondului formează activul total al fondului. Din activul total se scad cheltuielile curente de funcționare ale fondului rezultând activul net al fondului. Valoarea curentă a unui titlu (unitate de fond), abreviată VUAN, se obține prin împărțirea activului net al fondului la numărul total de titluri/unități emise de fond și aflate în  circulație (nerăscumpărate). Rezultatul este valoarea la care investitorii pot face cumpărări/răscumpărări de titluri la un anumit moment (trebuie avute în vedere și eventualele comisioane asociate acestor operațiuni). Valoarea unei unități de fond (VUAN) se determină și se publică periodic (de regulă, zilnic) de către societatea de administrare a investițiilor (SAI), valoarea fiind certificată în mod independent de către un Depozitar, asigurându-se astfel corecta înregistrare a operațiunilor de cumpărare/răscumpărare de unități de fond. Valoarea unitară a unităților de fond cumpărate sau răscumpărate este cunoscută în ziua următoare celei în care au fost recepționați banii pentru cumpărare, respectiv a fost înregistrată cererea de răscumpărare de unități de fond.

Companie Unicorn: O companie de tip Unicorn este de obicei afacere pornită după anii 2000, din domeniul tehnologiei, care are o evaluare actuală de peste 1 miliard de dolari. Termenul unicorn a fost atribuit în anul 2013 de către Aileen Lee, fondatoare a unui fond de investitii cu capital de risc, celor 39 de companii care au avut la acel moment o valoare de peste 1 miliard de dolari, metaforizarea fiind folosită pentru a pune accent pe raritatea unor astfel de start-up-uri. Intr-un articol publicat pe Techcrunch, Welcome To The Unicorn Club: Learning From Billion-Dollar Startups, autoarea a analizat companiile start-up din domeniul IT infiintate in anii 2000 si a estimat ca numai 0,07% dintre acestea ating valoarea de 1 miliard de dolari. Totodată ea a susținut că primii unicorni au fost înființați în anii '90, Alphabet Inc., compania care deține motorul de cautare Google fiind clar un "super-unicorn" (valoare de peste 100 miliarde dolari). Multe companii de acest tip s-au născut în anii 2000, deși Facebook Inc. (FB) este singurul super-unicorn al deceniului trecut. De la publicarea articolului lui Lee, termenul a devenit utilizat pe scară largă referindu-se la companii de tip start-up din sectoarele tehnologiei, telecomunicatiilor și IT (de obicei la intersecția tuturor celor trei), cu evaluari foarte ridicate dar cu fundamente economico-financiare discutabile. Întrebarea dacă aceste companii din domeniul tehnologiei constituie o nouă bulă dotcom ca cea de la sfârșitul anilor '90 continuă să agite dezbaterile, unii analisti susținand că creșterea numărului de noi companii de peste 1 miliard de dolari este o slăbiciune a piețelor, alții susținand că este doar o reflectare a unui nou val de productivitate determinată tehnologic, in  timp ce unii susțin că globalizarea și politica monetară a băncilor centrale de la Marea Recesiune încoace au creat valuri mari de capital, în căutarea unicornilor.