Bilanțul este una dintre cele trei situații financiare fundamentale (alături de Contul de profit și pierdere și de Situația fluxurilor de numerar) și este cheia atât pentru modelarea financiară, cât și pentru contabilitate. Această analiză se întocmește la jumătatea și la finalul anului, având rolul de a arăta situația financiară a unei companii, prezentând echilibrul dintre bunurile economice şi sursele de finanţare a acestora. Bilanţul contabil reprezintă principala sursă de informaţie care prezintă valoarea şi structura patrimoniului unei companii, pe baza căruia se pot calcula o serie de indicatori de rentabilitate, lichiditate, îndatorare, capacitate de plată, reflectând astfel situația financiară la un moment în timp a unei întreprinderi. Informatiile din bilanțul contabil sunt folosite cu precădere de către deținătorii firmei: acționari, directori, dar și de către instituțiile financiare ca bază de analiză și evaluare în momentul în care o companie solicită un împrumut. Aceste informații sunt analizate periodic și de organele fiscale în vederea identificării surselor de impozitare. Bilanțul este format din Active și Pasive. În cadrul Pasivului regăsim elementelele de datorii și capital propiu. Activele reprezintă resursele controlate pe care o companie le deține ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare. Datoriile reprezintă obligații care impun unei părți (debitor) să plătească valoarea convenită unei alte părți (creditor). Capitalurile proprii sunt surse de finanțare stabile deținute de o companie. Principala ecuație a bilanțului poate fi reprezentată astfel: Activ = Pasiv, dar poate îmbrăca și forma de Activ = Datorii + Capital propriu. Bilanțul se prezintă sub formă tabelară, având două coloane principale reprezentate de Activ și Pasiv. În partea stângă, bilanţul prezintă toate activele unei companii. Aceste active sunt grupate în două subcategorii: active imobilizate și active circulante. În cadrul activelor imobilizate (necurente) sunt incluse: imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări financiare. Activele circulante (curente) sunt formate din: stocuri, creanţe, investiţii financiare pe termen scurt, casa şi conturile la bănci, dar și cheltuielile în avans. În partea dreaptă a bilanțului regăsim Pasivele companiei, datoriile și capitalurile proprii. Asemenea activelor, datoriile sunt grupate în: datorii pe termen scurt și datorii pe termen lung, adică datorii curente și necurente. Datoriile curente includ elemente precum: împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, sume datorate instituțiilor de credit, avansuri încasate în contul comenzilor. Datoriile necurente sunt reprezentate de împrumuturi și avansuri pe termen lung, obligații de leasing pe termen lung, venituri amânate, obligațiuni de plătit și alte datorii necurente. Acestea sunt obligațiile companiei care se așteaptă să fie plătite după o perioadă mai mare de un an.