Raport Non Farm Payrolls - NFP: Indicatorul NFP este publicat în SUA lunar de US Bureau of Labour Statistics și reprezintă unul dintre cele mai semnificative rapoarte macroeconomice care provine din cea mai mare economie a lumii. Este în mod curent publicat în prima zi de vineri a fiecărei luni la ora 15:30 CET+1 și reprezintă modificarea numărului de angajați din sectorul non-agricol al economiei americane. Indicatorul NFP este un raport important care ajută la determinarea stării curente a economiei americane și are o influență puternică asupra piețelor valutare, indicilor și acțiunilor. Publicarea unei valori NFP peste așteptări indică îmbunătățirea evoluției economiei americane și are adesea un efect pozitiv asupra dolarului american și acțiunilor. Datorită faptului că economia globală este puternic conectată cu evenimentele de pe Wall Street, valorile publicate peste așteptările pieței vor avea de asemenea un impact important asupra indicilor la nivel global. În timp ce numărul job-urilor adăugate lunar este parametrul care atrage cel mai mult atenția, NFP-ul include și informații importante precum: ce procent din forța totală de muncă este reprezentat de rata de șomaj, din ce sectoare a provenit creșterea sau descreșterea numărului de locuri de muncă, câștigurile medii pe oră sau revizuirea valorii NFP din luna anterioară. Toți acești factori combinați fac ca piețele să fie foarte sensibile la orice publicare a NFP-ului care este în afara consensului analiștilor. Așadar, așteptați-vă la volatilitate ridicată în preajma publicării NFP-ului și fiți în mod special atenți în cazul în care aveți poziții deschise pe indici sau pe perechile valutare majore care includ dolarul american. (Sursa XTB Romania)

Sell in May and go away: "Sell in May and go away" sau Vinde în mai și pleacă in vacanță este o strategie sezonieră de investiții in actiuni, bazată pe o teorie conform căreia perioada calendaristica incepand din luna noiembrie si până în luna aprilie inclusiv a înregistrat o evoluție semnificativ mai bună a pieței bursiere față de celelalte luni ale anului. În astfel de strategii, acțiunile sunt vândute la începutul lunii mai, numerarul incasat fiind plasat in alte instrumente cu risc scazut, de exemplu un fond al pieței monetare, conturi de economii, etc., urmând ca investițiile in acțiuni să revină din nou în toamnă, de obicei în lunile septembrie - octombrie. „Vinde în mai și pleacă” este o strategie ce poate fi caracterizată drept convingerea oamenilor că este mai bine să evite investitia in actiuni în perioada de vară când evoluția pietei de actiuni poate fi slabă. Cu toate acestea, strategia sezonieră pălește în fața strategiei de buy and hold a investitorilor precum Warren Buffett, supranumit „Oracolul din Omaha”. De unde vine denumirea? Cu siguranță nu de pe Wall Street, ci din districtul financiar al Londrei, varianta originala fiind “Sell in May and go away, come back on St. Leger’s Day”, aceasta din urma fiind una dintre cele mai mari curse de cai din Anglia care se desfășoară la sfârșitul lunii septembrie. Astfel, investitorii londonezi și-ar vinde acțiunile in luna Mai, s-ar bucura de vară și s-ar întoarce pe piață după cursa St. Leger. Cu toate acestea, în loc să vândă în mai și să plece, unii analiști recomandă diversificarea plasamentelor. Această strategie înseamnă că investitorii nu își vor lichida investițiile, ci își vor modifica portofoliile și se vor concentra pe alte sectoare economice care pot fi mai puțin afectate de creșterea sezonieră lentă a piețelor în timpul verii și la începutul toamnei, cum ar fi tehnologia sau sănătatea.

Cerere agregată: Din punct de vedere macroeconomic, cererea agregată reprezintă totalitatea cerințelor (solicitărilor) de bunuri si servicii produse într-o economie la un moment dat. Cererea agregată este formată din: cererea pentru consumul personal, achiziţiile guvernamentale, cererea pentru investiţii şi cererea externă formată din exportul net. Dinamica cererii agregate poate fi influențată prin intermediul instrumentelor de politică monetară pe care o banca centrala o promovează, in functie de etapele in care se afla ciclul economic, prin intermediul ratei dobanzii de politica monetara si a cursului de schimb. Totuși, deşi banca centrală poate controla ratele dobânzilor pe termen scurt, economia reală este influenţată cu precădere de ratele dobânzilor pe termen mediu şi lung practicate de băncile comerciale pentru depozitele atrase sau pentru creditele acordate clienţilor acestora. Nivelul acestora din urmă depinde de cel al ratei dobânzii de politică monetară, dar şi de un număr de alţi factori (aşteptările privind inflaţia, perspectivele privind creşterea economică etc.), şi este hotărâtor pentru deciziile de investiţii, consum sau economisire. În general, dobânzile mai reduse stimulează investiţiile şi consumul în defavoarea economisirii, în timp ce dobânzile mai ridicate stimulează economisirea, inhibând pe termen scurt consumul şi investiţiile. Astfel este influenţată cererea agregată din economie.

Balanţa de plăţi: Balanţa de plăţi reprezintă sinteza tranzacţiilor economice şi financiare ale unei țări cu restul lumii, pe o perioadă de timp determinată, referitoare la bunuri, servicii, venituri primare, transferuri fără contraprestaţie (donaţii, ajutoare şi altele asemenea), precum şi la creanţe şi obligaţii financiare. Principalele componente ale balanţei de plăţi sunt: contul curent, contul de capital şi contul financiar. Pe plan local, Banca Naţională a României are atribuţia legală de a elabora balanţa de plăţi. In structură, contul curent reflectă furnizarea sau achiziţionarea de resurse reale de către economia României către sau de la restul lumii, precum şi tranzacţii unilaterale, fără contraprestaţie economică. Tranzacţiile înregistrate pe credit exprimă partea din produsul intern al economiei raportoare furnizat altor economii (export de bunuri şi servicii), venituri din utilizarea factorilor de producţie în procesul de producţie desfăşurat în străinătate (venituri din muncă şi venituri din investiţii), precum şi primirea din străinătate a unor resurse reale sau financiare fără contraprestaţie economică. Tranzacţiile înregistrate pe debit reflectă achiziţia de bunuri şi servicii din străinătate (import), precum si veniturile cuvenite nerezidenţilor pentru utilizarea de factori de producţie aparţinând acestora. In acelasi timp, contul de capital acoperă achiziţionarea sau vânzarea de active nefinanciare neproduse şi transferurile de capital. Nu in ultimul rand, contul financiar înregistrează tranzacţii nete care implică active şi pasive financiare între rezidenţi şi nerezidenţi. Achiziţia netă de active financiare reprezintă diferenţa dintre achiziţia de active şi reducerea de active, iar acumularea netă de pasive se determină ca diferenţă între acumularea de pasive şi reducerea de pasive. (Sursa www.bnr.ro)

Rata șomajului: Rata șomajului este definită ca procentul de lucrători șomeri în totalul forței de muncă, lucrătorii fiind considerați șomeri dacă în prezent nu lucrează, în ciuda faptului că sunt capabili și dispuși să facă acest lucru. Forța de muncă totală este formată deopotrivă din toți angajații și șomerii dintr-o economie, rata șomajului oferind perspective atât asupra capacității neutilizate a economiei cât și a resurselor materiale sau financiare. Șomajul tinde să fie ciclic și scade atunci când economia se află in fază de expansiune, companiile contractând mai mulți lucrători pentru a răspunde cererii în creștere, iar pe măsură ce activitatea economică încetinește, somajul își reia trendul ascendent. In literatura de specialitate există diferite tipuri de șomaj: temporar, natural, structural sau sezonier. Somajul temporar poate fi ilustrat de cineva care își părăsește voluntar locul de muncă actual pentru a căuta un altul mai bun, perioada dintre cele doua locuri de munca fiind temporară. Șomajul structural însă, este considerat o nepotrivire între abilitățile lucrătorilor și cerințele locurilor de muncă intr-un anumit orizont de timp, în timp ce somajul natural si cel sezonier se referă lipsa de vointa a lucratorilor apti sa ocupe un loc de munca si sezonalitatea activitatii economice (agricultură sau turism).