Certificat index: Certificatul index face parte din categoria instrumentelor financiare derivate si are la bază un anumit activ suport, care poate fi un alt instrument financiar (de ex. acțiuni), un indice bursier sau valutar, o rată a dobânzii, o marfă sau chiar combinații formate din alăturarea acestor instrumente, precum și orice alt activ sau indicator. Aceste certificate urmăresc evoluția unui activ suport „unu-la–unu” si sunt caracteristice investitorilor care urmăresc investiții pe termen mediu și lung, riscul investiției fiind echivalent cu riscul de piață, dacă raportarea se face exclusiv la activul suport. Astfel, acest instrument permite investitorului expunerea la activul suport fără a realiza o investiție directă pe piața acestuia, performanța certificatului evoluând în același sens cu cea a activului. Certificatul index este cel mai simplu și popular tip de certificat în rândul investitorilor datorită transparenței și structurii simple în ceea ce privește modalitatea de funcționare, investitorii beneficiind în mod direct de evoluția activului suport, similar cu investiția directă în acesta, fiind o metodă eficientă de administrare a riscului de portofoliu.

Clean price - Dirty price: Clean price este cunoscut in finanțe ca fiind prețul de vanzare al unei obligațiuni care nu include dobânzile acumulate între plățile programate ale cuponului pentru acea obligațiune. Opusul clean price este dirty price. De obicei, plata cuponului sau dobânzii unei obligatiuni se plătește semestrial (de două pri pe an), dar în funcție de emitent, putem găsi obligațiuni care plătesc un cupon anual, trimestrial sau chiar lunar. In contast cu clean price este dirty price, acesta fiind pretul de vanzare care include si dobânda acumulată până la zi. Obligatiunile sunt cotate fie procentual din valoarea nominală, fie in valoare absolută. De exemplu, daca pretul afișat este de 98, acesta reprezinta 98% din valoarea inițială (par value). Prin urmare, daca valoarea nominală a unei obligatiuni este 100 lei, prețul de vanzare va fi in cazul de față 98 de lei, acesta fiind de altfel clean price. Deși obligatiunile sunt cotate clean price, acestea se tranzacționează la dirty price, cu exceptia cazului in care are loc in ziua plății cuponului. Conform graficului de mai sus, imediat după plata cuponului, pretul obligatiunii revine la prețul initial unde pretul clean este egal cu cel dirty. Apoi, dobânda incepe să se acumuleze din nou până la urmatoarea resetare (plată a cuponului).

Bloomberg: Bloomberg este unul dintre cei mai importanți furnizori la nivel mondial, de știri și informații financiare, ce transmite date despre cotatiile instrumentelor în timp real și istoricul acestora, știri de tranzacționare și analize de piata, precum și alte categorii de știri generale. Serviciile sale sunt transmise prin intermediul propriei platforme online, televiziune, radio și reviste si oferă o multitudine de instrumente profesionale de analiză. Una dintre cel mai importante surse de venit pentru companie este Terminalul Bloomberg, o platformă integrată care transmite informații despre prețuri, analize  financiare, știri și tranzacții la peste 300.000 de clienți din întreaga lume.  Bloomberg a fost fondată de Michael Bloomberg în 1981 ca furnizor de tehnologie, analiză și informare financiară. Compania a debutat cu platforma Bloomberg Terminal, ajungand la peste 10.000 de unități instalate în primii 10 ani de funcționare. Acesta și-a consolidat ulterior pozitia prin implementarea Bloomberg News, un furnizor de știri financiare internaționale. Abonamentele pentru Bloomberg News au crescut la 150.000 în decursul celor 10 ani, iar compania a lansat apoi Bloomberg Tradebook, permițând companiilor din domeniul financiar să tranzacționeze direct prin Bloomberg. Inca de la inceput, Bloomberg a devenit una dintre cele mai importante companii financiare din lume, avand in prezent peste 300.000 de abonamente la serviciile sale profesionale, aproape 1 milion de abonamente la revista Bloomberg Businessweek și peste 150 de birouri de știri la nivel internațional.

Agenție de rating: Agențiile de rating sunt companii specializate care evaluează bonitatea titlurilor de valoare (de obicei a obligațiunilor) în baza analizei riscului asociat emitenților. Emitentii sunt de obicei state, dar si companii private care emit titluri de stat sau obligatiuni corporative. Cele mai cunoscute agentii de rating sunt Standard and Poor's, Moody's și Fitch. Fiecare utilizează un sistem unic de rating prin care transmit informații investitorilor din piata financiara dacă o obligațiune poartă un risc scăzut sau ridicat de neplată și dacă emitentul este stabil din punct de vedere financiar. Obligațiunile (și emitenții acestora) sunt evaluate atat la momentul emiterii lor, dar sunt si periodic reevaluate pentru a vedea dacă o schimbare a ratingului este justificată. Ratingurile obligațiunilor sunt importante nu numai pentru rolul lor în informarea investitorilor, dar mai ales pentru că ele afectează rata dobânzii pe care companiile și guvernele le plătesc pentru obligațiunile emise. De exemplu, ratingul maxim atribuit de Standard and Poor's este AAA, iar cel mai mic rating, D, indică faptul că obligațiunea este în stare de "Default" (emitentul nu isi poate respecta angajamentul de plata al dobânzilor si principalului către deținătorii de obligațiuni).

Senioraj: Senioraj (engleză Seigniorage) reprezintă costul economic al producerii unei monede într-o anumită economie sau țară, calculat ca diferență dintre valoarea banilor și costul producerii acestora. În cazul în care seniorajul este pozitiv, atunci entitatea care emite acea monedă va face un profit economic, iar dacă va fi negativ va conduce la o pierdere economică. Conform unei definitii publicată de Banca Centrala Europeana, seniorajul se referă la o realitate foarte simplă, mai exact la bancnotele din buzunarul fiecărui consumator. Spre exemplu, bancnotele euro sunt concepute de BCE, fabricate la imprimerii, apoi depozitate în seiful băncilor centrale din fiecare țara membră UE. Ulterior, acestea ajung la fiecare cetățean prin intermediul băncilor comerciale, care achită băncii centrale valoarea nominală a bancnotelor. În acest scop, băncile comerciale trebuie, de regulă, să împrumute bani de la banca centrală sau să efectueze plata cedând unele dintre activele lor. Banca centrală obține astfel venituri din dobânda pe care o percepe pentru împrumuturile pe care le acordă sau un randament din activele pe care le dobândește, aceste venituri purtând denumirea „venituri din senioraj”. Deși BCE nu emite efectiv bancnote, s-a convenit că, din volumul total al bancnotelor aflate în circulație în zona euro, 8% – în termeni valorici – sunt considerate a fi emise de Banca Centrală Europeană. Băncile centrale naționale pun în circulație bancnotele în numele BCE, care obține venituri din senioraj aferente cotei sale de 8% prin intermediul creanței pe care o deține asupra băncilor centrale naţionale.