Buy and hold: Buy and hold reprezintă o strategie de investiții pasivă în care un investitor cumpără diferite instrumente financiare (cu precădere acțiuni) pe care le păstrează pentru o perioadă mai îndelungată de timp, independent de fluctuațiile înregistrate de piață (creșteri sau descreșteri ale prețului). Buy and hold creează un portofoliu stabil pe o perioadă lungă de timp in vederea obținerii unor randamente mai mari. O astfel de strategie este specifică acelor investitori care fie nu au experiența necesară tranzacționării active, fie nu au timpul necesar să urmărească în mod curent evoluția pieței. De asemenea, nu necesită mult timp sau abilități deosebite, spre deosebire de alte tipuri de strategii cum ar fi investițiile active care se bazează pe prețurile de piață în timp real. Investitorii își vând acțiunile atunci când prețurile acțiunilor sunt ridicate și cumpără noi acțiuni atunci când prețurile sunt scăzute. Atunci când un investitor se angajează într-o strategie buy and hold își selectează activ acțiunile, dar odată aflat în posesia acestora, nu mai este preocupat de schimbările de preț pe termen scurt, așteptând ca activele respective să își atingă potențialul. Cu toate ca modelul de investire clasic spune că acțiunile oferă o rentabilitate mai mare decât alte clase de active, cum ar fi obligațiunile, pe un orizont de timp mediu sau lung, alegerea unei strategii de investiții, activă sau pasivă depinde de obiectivul și aversiunea la risc a investitorilor. Însă, ca orice altă strategie de investiții, buy and hold prezintă avantaje și dezavantaje. Avantajele pot fi reprezentate de economiile de costuri, de simplitate și de reducerea riscului. Un alt avantaj important este dat de faptul că odată ce un portofoliu a fost construit, nu necesită modificări sau verificari zilnice ale prețurile existente pe piață. Un alt avantaj este reprezentat de faptul că există o probabilitate mai mică de a lua decizii greșite, acest lucru pornind de la ideea de a păstra investițiile pentru o lungă perioadă de timp. Pe de altă parte, dezavantajul care îi poate face pe investitori să se gândească înainte de a apela la strategia buy and hold poate fi dat de faptul că păstrându-le, investițiile pot ajunge să valoreze foarte puțin sau chiar deloc. Un alt dezavantaj poate fi ilustrat de lipsa flexibilității in perioade de recesiune, atunci când traderii activi au de câștigat mai mult in detrimentul celor care nu tranzacționează.

S & P 500: S & P 500 este unul dintre cei mai cunoscuti indici bursieri realizat de catre compania Standard & Poor's pe piata de  capital din Statele Unite ale Americii. S & P 500 măsoară valoarea actiunilor celor mai mari 500 de corporații, în funcție de capitalizarea bursieră, listate la Bursa de Valori din New York - NYSE sau Nasdaq. Indicele este folostit de profesioniștii din domeniul financiar si reflectă evolutia pietei de capital si a economiei americane in general. S & P 500 este considerat ca fiind cel mai precis indicator al performanței acțiunilor americane emise de companii foarte mari, care au o capitalizare de piata de peste 10 miliarde dolari. În timp ce indicele se concentrează pe segmentul de piață cu companii foarte mari (large cap company), este totusi considerat reprezentativ pentru întreaga piață deoarece include o parte semnificativă din valoarea totală a acesteia (peste 90%). Companiile incluse în S & P 500 sunt selectate de Comitetul Index al S & P, o echipă de analisti și economiști de la Standard & Poor's. Initial denumit "Indice Compozit" cand a fost introdus pe piata de capital in anul 1923, acesta a ajuns abia in anul 1957 la un total de 500 de companii cat are si in prezent, printre cele mai importante fiind Apple, Alphabet (compania care detine Google), Microsoft, Amazon, IBM si altele.

Momentum investing: Momentum investing este o strategie de investiții in acțiuni care își propune să valorifice continuitatea tendințelor existente pe piață. Pentru a intra intr-o astfel de investitie, un broker/trader își asumă o poziție de crestere (long) într-un activ cu trend de pret ascendent, sau o pozitie de scădere (short) într-un activ cu trend de pret descendent. Ideea de bază a acestui model este că odată ce se stabilește o tendință, probabilitatea să continue în aceeasi direcție este mai mare decat in directia opusă. Momentum investing este aplicată de unii investitori pentru a profita de tendințele actuale ale pieței si de a beneficia de randamente mai mari decât cele obișnuite. Ca strategie de investiții, aceasta implică cumpărarea de acțiuni care au arătat o creștere constantă a prețurilor pe termen scurt, cum ar fi între ultimele trei luni până la un an, urmată de vânzarea imediată, atunci cand apar semnale de scădere a pretului. Din punct de vedere analitic, investiția momentum pare mai mult o reacție involuntară la schimbările spontane ale prețurilor de pe piață decât o strategie de investiții sănătoasă. Acest lucru se datorează faptului că strategia pare să contrazică înțelepciunea investițională clasică care pledează pentru cumpărarea ieftină și vânzarea scumpă (buy low, sell high).

Rata internă de rentabilitate: Rata internă de rentabilitate, sau RIR (engl. IRR) este o rată de actualizare financiară la care valoarea fluxului de numerar actualizat este egală cu valoarea actualizată a investiției, intr-un proiect. Cu alte cuvinte, atunci cand valoarea netă actualizată (VNA) este zero, se poate spune, teoretic, ca investiția este rentabilă. VNA se calculeaza dupa urmatoarea formulă: Datorita complexitatii calculului, RIR se poate determina fie prin incercari succesive utilizand foaia de calcul din excel, fie apeland la un software specializat. În general, cu cât rata internă de rentabilitate a unui proiect este mai mare, cu atât este de dorit să se realizeze proiectul. Rata internă de rentabilitate poate fi utilizată de asemenea pentru a compara mai multe proiecte potențiale pe care o companie le are în vedere, proiectul cu cea mai mare rata fiind cel mai rentabil. In practica, daca RIR este superioara costului capitalului, se poate spune ca investiția este rentabilă, benchmarkul costului fiind de regula o alternativa fără risc, cum ar fi plasarea banilor intr-un depozit bancar sau in titluri de stat.

Upside - Potențial de creștere: Termenul de upside sau potențial de creștere semnifică o posibilă majorare a valorii unei investiții, măsurată sub formă procentuală. O creștere înseamnă că un instrument financiar (precum acțiunile) are o valoare mai mare decât este reflectată în prezent în prețul din piață, în timp ce o scădere înseamnă ca acțiunea este supraevaluată. Pe lângă posibilele câștiguri în valoare, upside se referă și la estimarea eficienței unui administrator de fonduri prin performanța sa față de un indicator de referință. Pentru un investitor, conceptul de upside poate reprezenta un factor motivant pentru a investi, amploarea mișcării în sus depinzând în primul rând de riscul asociat cu acea investiție. Conceptul de risc ridicat sau cel de recompensă (risc - reward) se poate alinia ideii de upside: cu cât riscul este mai mare, cu atât și potențialul de creștere al unei investiții este mai mare. În mod obișnuit, persoanele care au o toleranță ridicată la risc vor alege investiții cu un upside mai mare, în timp ce persoanele care au aversiune la risc vor opta pentru investiții mai sigure. Pentru a putea face estimări privind direcția pe care o acțiune o poate lua, analiștii folosesc analiza fundamentală, care evaluează modul în care este structurată și gestionată din punct de vedere financiar o companie, sau analiza tehnică. Analiza fundamentală are rolul de a evalua creșterea prețului unei acțiuni luând în considerare capacitatea firmei de a genera vânzări și câștiguri și de a lua decizii eficiente cu privire la activele companiei in timp ce analiza tehnică este o metodă care ia în considerare modelele istorice ale prețului unei acțiuni și ale volumului de tranzacționare alături de alți indicatori specifici.